reclama youtube lumeasatuluitv
update 14 Nov 2019

Amenajarea grădinii, pas cu pas

De regulă, grădina este locul pe care îl priviţi şi, atunci când închideţi ochii, vi-l închipuiţi ca în reviste, un peisaj splendid scăldat în vegetaţie, flori şi alte ornamente. Ei bine, până la materializarea grădinii de vis sunt câteva etape esenţiale de parcurs, pe care este bine să le cunoaşteţi fie că vă ocupaţi singuri de amenajarea acesteia, fie că apelaţi la specialişti. Pentru a afla ce este de făcut, care sunt paşii de urmat sau cum se aleg plantele vă propun un proiect concret de amenajare, explicat în limita spaţiului disponibil.

Tema de proiectare

Întotdeauna pentru a demara un proiect de amenajare a grădinii este nevoie de un plan de amplasament şi delimitare a casei pe care se află terenul respectiv şi, nu în ultimul rând, de o schiţă de releveu, adică nişte măsurători mai detaliate ale terenului. Când aceste două informaţii există, beneficiarul trebuie să stabilească tema de proiectare. Cu alte cuvinte, să stabilească clar cerinţele de bază de care peisagistul să ţină cont la realizarea proiectului de amenajare. Spre exemplu, în cazul proiectului nostru, clientul a cerut realizarea unui spaţiu (deck) care să includă un vas de jacuzzi, o pergolă şi un bar cu spaţii de depozitare. De asemenea, a dorit crearea unei perdele de vegetaţie care să-l separe de vecini, amenajarea unui spaţiu de meditaţie situat pe malul lacului, iar amenajările propuse să nu obtureze perspectiva către lac.

În acest caz proiectantul a pornit la treabă având la dispoziţie terenul cu o suprafaţă de 1.140 mp, cu deschidere la un lac, pe care era amplasată locuinţa, o construcţie uşoară de tip chioşc pe schelet de lemn, precum şi o construcţie pentru grătar din piatră şi cărămidă. Orice grădină are nevoie de o infrastructură (drenaj, irigaţii, alei, iluminat), lucrări capitale în funcţie de care grădina poate fi transformată într-un paradis sau într-o mare deziluzie. Terenul de faţă, considerat preponderent umed, a necesitat lucrări de drenaj, pentru evacuarea apei în exces, sistem de irigare şi iluminare, alei. După efectuarea acestor lucrări terenul a fost nivelat şi pregătit pentru realizarea construcţiilor (deck-ului, pergolei şi pontonului) pentru plantare şi gazonare.

Conceptul de amenajare

Acesta a pornit de la însăşi evidenţierea centrului de greutate al spaţiului neconstruit, în speţă zona jacuzzi-ului. Spaţiul astfel construit a rezolvat cele trei funcţiuni solicitate în tema de proiectare. Suprafaţa deck-ului a fost realizată pe structură din lemn de stejar şi pardosită cu lemn de esenţă tare ce a fost tratat (impermeabilizare, ignifugare şi insectofungicid). Conturul pătrat al acestuia se află înscris într-o compoziţie semi­circulară în care sunt alternate plante de joasă înălţime cu suprafeţe decorate cu pietrişuri de diferite texturi, culori şi granulaţii. Accesul la zona astfel conturată s-a realizat printr-o alee dreaptă realizată din aceleaşi materiale cu cele folosite pentru pavajele existente la momentul demarării proiectului. În capătul acestei alei s-a amenajat un spaţiu de odihnă şi meditaţie chiar pe malul lacului, acesta fiind subliniat prin prezenţa unui exemplar solitar de Salix alba (salcie). Axul vertical al întregii compoziţii este marcat prin prezenţa unui singur exemplar de Picea pungens argentea (molid argintiu), situat la o treime în raport cu limitele laterale ale lotului, lângă chioşc. În laterala dinspre vest a fost construită o barieră vizuală către parcela alăturată, fiind alcătuită dintr-un aliniament de şapte Thuja plicata (tui gigantice) asociate într-o compoziţie organică cu exemplare de arbuşti persistenţi de diferite înălţimi.

Soluţiile peisagistice

În primul rând s-a impus realizarea aleilor, rolul funcţional împletindu-se în mod organic cu importanţa compoziţională a acestora. Grădinile fiind alcătuite dintr-o serie de spaţii şi scene de peisaj, implică mişcarea, prin care imaginile în succesiune se contopesc într-o percepţie vizuală gradată. Astfel, pentru partea din spate a grădinii s-au prevăzut două poteci pitoreşti din lespezi naturale de piatră, încastrate în gazon, la nivelul solului. Dalele sunt dispuse pe două rânduri uşor decalate, alternativ la stânga şi la dreapta (aşa numitul „pas japonez“). Pentru suprafeţele neplantate s-a propus amenajarea cu pietrişuri decorative prevăzute la montaj cu geotextil aşezat dedesubt, pentru a împiedica infiltrarea speciilor cu caracter invadant. Zonele plantate au fost amenajate cu exemplare de arbori foioşi: Acer palmatum dissectum atropurpureum (arţar japonez), Albizzia julibrissin (arborele de mătase), Betula pendula (mesteacăn), Salix alba (salcie); arbori răşinoşi: Thuja plicata (tuie gigantică), Picea pungens argentea (molid argintiu); arbuşti foioşi: Berberis thunbergii atropurpurea (dracila), Buxus sempervirens (merişor), Cornus alba elegantisima sau sibirica (corn), Cytissus scoparius (mătură verde), Euonymus japonicus (salbă moale), Forsythia intermedia (forsiţie), Ilex aquifolium; arbuşti răşinoşi: Chamaecyparis pisifera filifera aurea nana (chiparos japonez pitic), Pinus mugo (jneapăn), Taxus baccata (tisă), Thuja occidentalis pyramidalis (tuie), dar şi trandafiri, cununiţă, rododendron, cătină roşie, lavandă sau Yucca.

Pregătiri pentru amenajare

Este bine ca anterior plantărilor să fie executate lucrări de ameliorare a solului, ce ţin de corectarea ph-ului şi a texturii, dacă este cazul. După efectuarea gropilor de plantare, odată cu reintroducerea pământului, este indicat să se administreze în fiecare groapă pentru arbori 1-1,5 kg de superfosfat şi 0,2 kg sulfat de potasiu, aşezând jumătate din cantitate pe fundul gropii şi jumătate în stratul inferior de umplere. Aportul de îngrăşăminte asigură satisfacerea necesităţilor arborilor şi arbuştilor pe o perioadă de câţiva ani. La achiziţionare alegeţi plante de calitate superioară, reprezentative pentru soiul lor. Aveţi în vedere ca acestea să aibă ramuri moderat sau normal dezvoltate şi rădăcini viguroase, fără insecte, boli, arsuri de soare, noduri, cioturi sau alte defecte. Fiţi atenţi ca ceea ce alegeţi să fie exact ce este menţionat pe etichetă. În unele cazuri este necesară fasonarea arborilor şi arbuştilor foioşi. Reducerea ramurilor se face de obicei pentru a regla echilibrul cu sistemul radicular, care la început nu este capabil să asigure aprovizionarea întregii părţi aeriene. Cu cât plantarea este mai tardivă, cu atât tăierile sunt mai severe, ţinând cont de specie. Tăieri uşoare de reglare a formei se aplică la magnolii, tulipier, castan, fag, stejar, dud, tei, în timp ce tăieri mai scurte se pot face la mesteacăn, carpen, arţari, plopi, platan sau cireş ornamental. La arbuşti lungimea ramurilor se reduce la jumătate, iar tăieri scurte se aplică la Buddleja, Genista, trandafiri, cătină roşie sau lemn câinesc. Operaţia de fasonare se face atât înainte de plantare, cât şi după poziţionare, pentru aprecierea corectă a intervenţiilor. Mocirlirea plantelor fără pământ pe rădăcini este obligatorie.

Şanţurile de plantare se dimensionează în funcţie de tipul de gard viu şi de mărimea rădăcinilor sau a balotului de pământ. Aşezaţi plantele de gard viu pe 1 sau 2 rânduri, decalat, după plantare udaţi şi executaţi tăierile: retezare scurtă la foioasele caduce şi egalizarea înălţimii la cele persistente. Ţineţi cont de faptul că la conifere nu se fac tăieri în anul de plantare, de aceea, la procurarea materialului săditor, este importantă alegerea de exemplare de aceeaşi mărime.

Iată doar câteva sfaturi, sper utile, care să vă ajute în stabilirea priorităţilor şi în discuţia cu un specialist în peisagistică, care cu siguranţă va ţine cont de toate detaliile amenajării, în funcţie de proiectul pe care vi-l doriţi.

Patricia Alexandra POP
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.8, 16-30 APRILIE 2013