Hălăduind pe net, coada şoricelului mi se propti în Legea uceniciei nr. 279/2005, republicată în 2012. Începui să socotesc, pornind de la ipoteza că te afli jun/jună, rural/rurală, de 15-16 ani, când, pe lângă catrinţă ori iţari, visele îţi sunt bântuite de idealul tău profesional, şi anume acela de a fi ucenicul (şi calfa!) unui meşter, vrăjitor în ale agriculturii, carele să te facă artist universal în prăşit porumbi, rânit vaci şi cătat găina de oò (că tot vine Paştele!).

Presupunând că găseşti pe oarecine să-ţi facă un contract de uceniceală, conform COR-ului (Clasificarea Ocupaţiilor din România), calificarea de lucrător în agricultură este condiţionată de existenţa minimală a unor studii medii. La 16 ani abia absolvi clasa a X-a, pe cale de consecinţă, dacă mai uceniceşti un an (pe puţin, cf.art.7), cum termini, trebuie să te întorci la şcoală ca să-ţi săvârşeşti educaţia de-o cere COR-ul să ţi se certifice competenţa. Mai bine la şcoală, că dacă nu faci absenţe cu pogonu' primeşti bursă, care nu-i chiar leafă, dar nici de lepădat. În atari condiţii ţi se cam năruiesc visele!

Ăl de te ia în ucenicie, meşterul cum ar veni, persoană fizică sau juridică, trebuie să-ţi facă un contract, să te plătească, că ucenicie la negru nu s-a prea auzit (poate o inventăm!). Adică ăl cu care te contractaşi să te ucenicească trebuie să scoată paraua pentru muncile de le prestezi prin bătătură. Socotim! Leafa minimă pe economie de 750 lei ori 12 luni, face ca la 9.000 de lei; 3.600 îi ia de la Ministerul Muncii (60% din indicatorul social de referinţă, zice legea). Rămân 5.400 de lei. La terminarea anului minimal, mai scoate din buzunar 250 de lei pentru ca să-ţi organizeze evaluarea pregătirii teoretice şi practice, că-i obligat, dè, (art. 13). Dacă nu te certifică ăia de te certifică, trebuie să te mai ţină 60 de zile, pentru care decartează 900 de lei leafă şi 300 de lei cheltuieli de reexaminare. Deci, pe cap de ucenic tolomac (că nu's toţi Einsteini!), un furnizor de ucenicie trebuie să cheltuiască cam 6.850 de lei, adică venitul de pe cca 2,5 ha de grâu, presupunând că te califică pentru cultura mare. Socotiţi în profit (15-20%), ar cam fi profitul de pe 18 ha cultivate cu grâu. Şi frate cu tac'tu să fie şi se lipseşte de ucenicit loaze.

Mai departe! Muncitorul calificat, zice COR-ul, trebuie „să fie orientat către piaţă“. Cum? COR-ul ştie! Probabil cu faţa! Trebuie să ştie „să planifice, să organizeze şi să efectueze lucrări agricole necesare pentru creşterea şi recoltarea culturilor de câmp, plantarea pomilor şi arbuştilor, creşterea diferitelor specii de animale şi producerea de produse de origine animală pentru vânzarea sau livrarea în mod regulat către compărătorii cu ridicata, organizaţii specializate sau în pieţe“. Puneţi definiţia COR lângă: „poate încheia contracte de ucenicie: persoana fizică autorizată, dacă face dovada că prestează de cel puţin un an activitatea pentru care a fost autorizată“. Să socotim! Ăl de are un an de meserie (!??!), ia pe lângă el un ucenic. Capabilitatea lui de mentor, ca PFA, ne-o lămureşte Legea nr. 300/2004 (art.5,lit. c): „Persoana fizică autorizată trebuie să aibă calificarea-pregătirea profesională sau, după caz, experienţă profesională...“ Experienţa profesională se atestă prin declaraţia de notorietate, eliberată de primar (art. 7/L300/2004). Săracii Muscă şi Buzdugan! Le-au trebuit 20 de ani să devină notorii!

Gheorghe Socotitorul

P.S. Poate Ministerul Muncii să ne spună câte locuri de ucenici a finanţat pentru meserii agricole, din 2005 încoace?

Acelaşi
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.8, 16-30 APRILIE 2013