Tetania de iarbă este o afecţiune nutriţională, cauzată de un deficit în magneziu al organismului, exprimată clinic prin contracţii locale sau generalizate la mai multe grupe de muşchi. Boala este întâlnită mai frecvent la rumegătoare (bovine şi ovine). Afecţiunea apare mai ales la vacile cu producţie mare de lapte, la oile gestante şi lactante, fiind predispuse în special animalele în vârstă.

Această tetanie apare mai ales primăvara, la trecerea bruscă de la alimentația de iarnă la pășunile verzi, sărace în magneziu. În perioada de iarnă, alimentația cu fibroase asigură un aport zilnic de magneziu suficient, care acoperă nevoile organismului în acest element. Deficitul de magneziu apare odată cu trecerea bruscă la masă verde, mai ales în cazul vegetației tinere, care crește rapid (grâu, orz, ovăz sau secară etc.). În declanșarea bolii, un rol important îl joacă și factorii favorizanți, cum ar fi frigul, cantitățile mari de precipitații (care favorizează creșterea abundentă a vegetației, cu modificarea conținutului în magneziu, potasiu, sulf sau azot), efortul fizic, diferitele transporturi etc.

Manifestările clinice pot să apară la câteva zile sau săptămâni după scoaterea animalelor la pășune ori în urma administrării de masă verde.

La bovine apar, mai frecvent, forme ușoare de boală, debutând cu apetit capricios, încetarea rumegării, timpanism ruminal (umflarea abdomenului), diaree, greutate în deplasare, în sculare sau culcare. În formele grave apar accese de tetanie care alternează cu cele de depresie, când animalul este epuizat. În accesul de tetanie apar contracţii ale musculaturii abdominale și ale membrelor, gemete, scrâșniri din dinți, respirație greoaie, animalul nu mai mănâncă, iar rumegarea încetează.

La ovine boala debutează prin apetit capricios, scrâșniri din dinți, salivație spumoasă, eliminarea de conținut ruminal pe nas și gură, deplasare greoaie, tremurături musculare, diminuarea sau încetarea producției de lapte, iar uneori accesele de tetanie duc la căderea animalului în decubit lateral.

Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice manifestate de animale, traduse prin accese de tetanie care apar în urma pășunatului sau a consumului de furaje verzi, în perioada de primăvară. Diagnosticul de certitudine se pune numai în laborator, unde se face un diagnostic diferențial față de alte afecțiuni cu semne clinice asemănătoare.

Profilaxia tetaniei de iarbă constă în evitarea trecerii bruște de la alimentația cu fibroase din timpul iernii la alimentația cu furaje verzi, precum și în evitarea factorilor favorizanți.

Trecerea la furajul verde se va face gradat, în timp de 3-4 săptămâni, când se folosesc și fibroase (fân de calitate, paie, coceni), administrate fie dimineața, înainte de consumul furajelor verzi, fie în amestec cu acestea. În această perioadă critică este absolut necesar să se suplimenteze hrana cu magneziu care se găsește în Complexul polivitaminic buvabil Romvac 3, Cavitrom, Calciu-magneziu, Borogluconat de calciu  sau în sulfatul de magneziu.

Foarte importante sunt însă blocurile pentru lins care, pe lângă sare, conțin vitamine și minerale. Aceste blocuri se utilizează ca suplimente nutriționale în hrana rumegătoarelor, în caz de rații cu aport scăzut de vitamine și minerale (în principal calciu, fosfor și magneziu).

Dr. Viorica CHIURCIU,
medic veterinar Doctor în ştiinţe medicale SC Romvac Company SA
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.7, 1-15 APRILIE 2013