Opincarii - o îndeletnicire uitată, pe cale de dispariție

Este o îndeletnicire pe cale de dispariție. Opincarii au fost, pe vremuri, fala satelor românești pentru că o pereche de opinci bune erau purtate zeci de ani, fie iarnă, fie vară. Acum sunt doar obiecte de muzeu și se mai poartă doar la sărbători sau în spectacolele de folclor. Au mai rămas doar câțiva meșteri opincari și, majoritatea, au vârste venerabile.

Opinca dacică

De la vlădică la opincă... este o veche zicală care sugerează că opinca a fost și un simbol al țăranului român. Chiar dacă era sănătoasă și deosebit de rezistentă, încălțămintea tradițională a încetat să mai fie purtată după cel de-al Doilea Război Mondial. Specialiștii spun că este o moștenire de la daci. Opinca dacilor avea câteva caracteristici deosebite și a fost reconstituită de un meșter pielar din Cugir. Carmen Tălmaciu lucrează opinci de mulți ani și spune că a făcut și opinci dacice pentru o asociație din județul Alba care își propune să reconstituie veșmintele și armele strămoșești. „Opincile dacice, așa cum au fost reconstituite de specialiști, erau mai simple, dar trainice, foarte asemănătoare, însă, cu opinca tradițională a țăranului român, pe care o știm cu toții.“ Carmen încă face opinci pe care le vindea, înainte de pandemie, pe la târgurile tradiționale sau la evenimentele organizate în județ. Acum mai are comenzi doar de la interpreții de muzică populară și de la ansamblurile folclorice.

Lelea Floarea de la Runc

Floarea Cosmi din Runcu-Salvei are 82 de ani și încă mai face opinci. Lucrează de peste cincizeci de ani și zice că acum le poate croi și cu ochii închiși. Rămasă văduvă de mulți ani, opincăreasa de la Năsăud a învățat să se gospodărească singură și este o figură pitorească în zona Năsăudului. Localnicii o pot vedea des la târgurile săptămânale din zonă unde vine, ca pe vremuri, cu desagii încărcați cu opinci.

Dacă veți ajunge la căsuța bătrânească din Runcu-Salvei opincăreasa vă așteaptă, musai, cu plăcinte calde, un pahar de pălincă și cu o mulțime de povești ale locului pe care abia așteaptă să aibă cine să le asculte. Apoi aduce vorba despre opincile ei și despre meșteșugurile care se trec și ele, ca și oamenii, aproape fără să băgăm de seamă...

O pereche de opinci pentru prințul Charles

Alexandru Ilinca este din Orlești, Vâlcea, și are o colecție impresionantă de opinci. Cu barba albă și o înfățișare de bunic sfătos, vine des la evenimentele organizate la Muzeul Satului și la târgurile meșterilor populari din toată țara. Are, acasă, la Orlești, un muzeu al opincilor, unic în țară. Cea mai veche opincă din colecția lui Alexandru Ilinca are peste 150 de ani. „Țăranii noștri făceau opinci din piele, dar și din tablă – erau folosite de fierari, le făceau și din cauciucurile uzate ale mașinilor și chiar din coajă de cireș“, ne explică meșterul vâlcean. Fiecare opincă are povestea ei și reflectă o epocă istorică. Ne zice, cu mândrie, că o pereche de opinci lucrate de el au ajuns și la prințul Charles, într-una din vizitele sale în România. „Opincile și costumele populare ar trebui să fie mai scumpe decât orice produs al caselor de modă pentru că opinca are valoare istorică și culturală“, spune meșterul din Orlești. Este un gând asupra căruia ar trebui să medităm și noi, cei din lumea pantofilor...

„Le vând sau nu, eu le fac pentru că mi-e drag să le fac. Supărarea mea este că nu prea mai știe nimeni să le facă și ăștia tineri nici nu vor să învețe, nu zic să le mai și poarte“, zice lelea Floarea, cu năduf.

Vasile Braic