reclama youtube lumeasatuluitv
update 21 Feb 2020

Cine vrea să pună mâna pe cercetarea agricolă?

Apariţia, la sfârşitul anului trecut, a Ordonanţei de Urgenţă nr. 96 din 22 decembrie referitoare le reorganizarea activităţii de cercetare din agricultură a încins spiritele între conducerea Ministerului Agriculturii şi Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“ (ASAS). Şi pe bună dreptate, numai dacă ne gândim ce miză este la mijloc: 57 de staţiuni şi institute de cercetare şi mai ales patrimoniul deţinut de acestea.

În oricare dintre variante, fie că vor trece în subordinea Ministerului Agriculturii, fie vor rămâne la ASAS, un lucru e sigur, 15-20 unităţi urmează să dispară. Cât despre finanţarea activităţii, lucrurile stau aproape ca şi înainte, dacă nu mai prost, numai dacă ne gândim că bugetul anunţat iniţial de minister (35 milioane de lei) a fost redus cu vreo 7 milioane de lei în câteva luni. Salvarea cercetării agricole locale ar putea veni însă din partea PAC (2014-2020), care prevede fonduri de circa 4,5 miliarde de euro pentru activitatea de cercetare agricolă agroalimentară. De altfel, acesta ar putea fi şi unul dintre motivele interesului subit din partea Ministerului Agriculturii pentru cercetarea autohtonă. Pe termen scurt – cel mai probabil chiar în acest an –, ministerul vrea să treacă la o restructurare a cercetării nu doar prin desfiinţarea unor unităţi, ci şi prin transformarea unor staţiuni de cercetare în societăţi comerciale (probabil se pregătesc iar nişte tunuri imobiliare ca pe vremea FPS-ului). Ce va urma este clar pentru toată lumea, multe unităţi vor fi privatizate şi cine ştie pe mâna cui vor ajunge la preţuri de nimic.

O altă variantă luată în calcul este încheierea unor parteneriate cu firme private în vederea autofinanţării sau chiar cu asociaţiile de producători, după cum susţin reprezentanţii Ministerului Agriculturii. De cealaltă parte, cercetătorii spun că aceasta n-ar fi deloc o problemă, pentru că oricum se autofinanţau în ultima vreme, în condiţiile în care temele de cercetare pentru finanţare scoase de minister la licitaţie au cam lipsit în ultimii ani.

Ce spune actul normativ

Conform Ordonanţei de urgenţă din decembrie 2012, se înfiinţează Ministerul Educaţiei Naţionale (MEN), prin reorganizarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi prin preluarea activităţii şi structurilor specializate de la Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică, care se desfiinţează la data intrării în vigoare a acestei hotărâri.

În cadrul MEN funcţionează departamentul pentru învăţământul superior, cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică, care coordonează activităţile din domeniile învăţământ superior, cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică.

În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei Ordonanţe de urgenţă, prin hotărâri ale Guvernului, trec în coordonarea Ministerului Educaţiei Naţionale, în calitate de autoritate de stat pentru cercetare-dezvoltare, următoarele: institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, aflate în coordonarea sau subordinea Guvernului, a mai multor ministere, printre care şi cel al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale; alte institute, centre, staţiuni sau unităţi de cercetare organizate ca instituţii publice ori de drept public. Este vorba şi de institutele, centrele sau staţiunile aflate în coordonarea ori în subordinea Academiei Române şi a academiilor de ramură care pot trece în coordonarea MEN numai cu acordul Academiei Române şi al academiilor de ramură.

Poziţii diferite

Începutul de an a debutat cu mai multe runde de întâlniri între conducerea ASAS şi cea a Ministerului Agriculturii, mai ales că reprezentanţii ASAS nici nu vor să audă de MEN. Nici varianta subordonării către Agricultură nu-i încântă, pentru că în această formulă rolul ASAS s-ar reduce la un for ştiinţific şi cam atât. Decizia privind cercetarea agricolă românească ar urma să fie luată foarte repede – ministrul Daniel Constantin a dat ca posibil termen luna martie –, după ce ASAS va finaliza evaluarea unităţilor din teritoriu. La momentul actual, poziţiile celor două părţi sunt destul de diferite, iar fiecare dintre acestea are argumente pentru a-şi susţine punctul de vedere.

Cum vede Ministerul Agriculturii restructurarea?

Secretarul de stat în Ministerul Agriculturii, Achim Irimescu, spune că situaţia actuală „nu mai poate continua, în condiţiile în care cercetarea românească a ajuns într-o situaţie jalnică“ din cauza administrării proaste. Ce se va întâmpla cu cei 625 de cercetători care există în sistem în prezent?

După cum afirmă Irimescu, există trei mari întrebări privind cercetarea agricolă. Prima, de unde se asigură finanţarea? – trebuie avut în vedere nu doar bugetul de stat, ci şi fondurile europene şi cele din sectorul privat. Secretarul de stat vorbeşte de datorii de 100 milioane de lei ale unităţilor de cercetare, în contextul în care suprafeţele deţinute în patrimoniu s-au redus semnificativ în ultimii ani, de la 120.000 ha la 40.000 ha.

A doua întrebare ar fi „ce mai cercetăm, pentru că nu ştiu dacă România îşi mai poate permite să cerceteze pe banii statului în toate domeniile, chiar şi unde nu are perspective?“, declară Irimescu. El dă ca exemplu hameiul, unde, „din moment ce avem o producţie locală foarte mică, atunci pentru ce să mai existe cercetare?“, se întreabă Irimescu.

Tot el spune că trebuie stabilite şi raporturile în triunghiul ASAS – unităţi de cercetare – Ministerul Agriculturii, pentru că „ministerul nu-şi mai permite să investească în ASAS şi să anuleze la câţiva ani datorii publice foarte mari“.

Până în 1994, unităţile de cercetare erau în subordonarea Agriculturii şi în coordonarea ştiinţifică a ASAS, aminteşte Irimescu.

Pe de altă parte, reprezentantul Ministerului Agriculturii spune că avem prea multe unităţi şi ar trebui să ne concentrăm doar pe anumite segmente, acolo unde avem posibilitatea să ne afirmăm cu cercetarea românească. Irimescu se plânge că nu prea se văd rezultatele cercetării locale. La seminţe, de exemplu, se importă prea multe din afară, poate şi „pentru că cercetarea locală nu furnizează soiuri rezistente le secetă“.

Secretarul de stat susţine că, cel mai probabil, cercetarea va trece la minister, chiar dacă teoretic există trei variante de lucru.

„Există o tematică anuală, care a fost introdusă pentru anul în curs, vor mai fi şi alte teme suplimentare. Le-am cerut celor de la ASAS să facă o evaluare şi după aceea să analizeze trei variante: cercetarea rămâne la ASAS şi ministerul va fi implicat pe partea de coordonare; vine în subordinea ministerului şi atunci ne gândim să înfiinţăm trei institute de cercetări – vegetal, horticol şi zootehnic. În acest caz, terenurile staţiunilor (care îl mai au!) vor fi date la ADS, iar acestea vor continua ca societăţi comerciale. Ar mai fi şi o a treia variantă în care şi ministerul şi ASAS-ul să aibă influenţă egală asupra sistemului“, spune Irimescu.

Tot el declară că trebuie să vedem pe baza unor evaluări ce mai poate fi viabil în cercetarea românească.

Soluţia ideală ar fi comasarea unor institute – pe horticultură sunt cinci, de exemplu. Unităţile trebuie să producă, să se descurce pe cont propriu.

În România, doar 2% din producţia folosită este de provenienţă autohtonă, afirmă Irimescu.

„Instituţiile de ramură se unesc într-unul singur şi rămân filiale în cadrul acestuia. Deciziile vor aparţine ministerului, unde este pe cale să fie înfiinţată o direcţie tehnică pentru cercetare, care în principiu se va afla în subordinea lui Valentin Şoneriu“, susţine secretarul de stat.

ASAS, fermă pe poziţie

Gheorghe Sin, preşedintele ASAS, spune că există trei institute în coordonarea Ministerului Agriculturii (Institutul Naţional de Bioresurse Alimentare, Institutul Naţional de Îmbunătăţiri Funciare şi Institutul Naţional de Pedologie şi Agrochimie şi Protecţia Mediului în Agricultură), care vor trece, cel mai probabil, la Ministerul Educaţiei. Cât priveşte unităţile subordonate ASAS, deoarece profilul acestora este strâns legat de profilul şi obiectivele Ministerului Agriculturii, „am considerat că rămânem alături de acest minister“, spune Sin.

În discuţiile cu reprezentanţii ministerului s-au luat în calcul atât varianta trecerii unităţilor de cercetare în subordinea MADR, cât şi aceea a rămânerii în continuare în subordinea ASAS. „Noi considerăm realistă situaţia în care unităţile rămân la academie, cu o serie de măsuri care trebuie întreprinse“, afirmă Sin, care adaugă că oricum Academia se află prin lege în coordonarea ministerului, care are reprezentanţi în toate consiliile de administraţie.

Preşedintele ASAS recunoaşte că este necesar un proces de restructurare a cercetării agricole locale – aşa cum susţine Ministerul Agriculturii. Este vorba de concentrarea activităţii de cercetare în unităţile care au potenţial (personal, dotare) sau chiar fuzionarea lor. Preşedintele ASAS spune că există de 10 ani o listă cu unităţi propuse spre desfiinţare – Legea nr. 220 din 2002 –, însă ADS şi Ministerul Agriculturii nu au rezolvat problema acestor unităţi, ceea ce este de neînţeles. Patrimoniul unora dintre ele s-a deteriorat de la an la an, în unele cazuri nu mai au ce să desfiinţeze sau să valorifice, spune Sin. Astfel de exemple sunt staţiunea de bovine de la Mărgineni (judeţul Neamţ) sau staţiunea de plante medicinale de la Fundulea. În prezent, sunt vreo 14 unităţi (Legea nr. 45 din 2009) care se află în astfel de situaţii, susţine preşedintele ASAS.

Referitor la intenţia Ministerului Agriculturii de a crea cele trei institute mari (vegetal, horticol şi zootehnic), Sin spune că ASAS nu este de acord pentru că o astfel de măsură este greu de pus în practică. Oricum, în urma procesului de restructurare vor dispărea 15-20 de unităţi, spune preşedintele ASAS. Acestea vor fi stabilite în urma unei evaluări a potenţialului de cercetare pe baza mai multor criterii: rezultate, număr de cercetători, dacă au datorii sau nu, dacă rezultatele cercetării se regăsesc în practică, dotare etc.).

În ceea ce priveşte finanţarea sectorului, Sin spune că unităţile de cercetare nu sunt finanţate direct de la buget, se autofinanţează (ce vrea să facă ministerul acum n-ar fi o noutate) de ceva vreme. „Ministerul oferă o sumă (de la Ministerul Agriculturii sau Ministerul Cercetării) pe care o scoate la licitaţie pentru proiecte. Poţi să câştigi sau nu. Nu s-a mai organizat o sesiune de proiecte de vreo 3-4 ani“, spune Sin. Acesta susţine că şi bugetul PAC pentru 2014-2020 ar putea constitui o variantă de luat în calcul, mai ales că vor fi alocate sume considerabile pentru inovare. De asemenea, încheierea unor parteneriate cu firme private ar putea fi o soluţie pentru multe unităţi. Dacă oficialii de la minister sunt nemulţumiţi în mare parte de rezultatele cercetării agricole locale, preşedintele ASAS spune că România are rezultate bune, în special la grâu. O dovadă este şi faptul că trei pătrimi din sămânţa folosită sunt soiuri româneşti. „În ultima vreme, a crescut interesul pentru soiurile româneşti“, mai spune Sin.

Deşi discuţiile dintre reprezentanţii Ministerului Agriculturii şi cei ai ASAS sunt departe de a fi încheiate, Sin speră totuşi ca unităţile de cercetare să rămână în subordinea ASAS. Nu de alta, dar ministerul are şi aşa destule pe cap, nu-i mai trebuie alte probleme în plus.

Ioana GUŢE
REVISTA LUMEA SATULUI NR.6, 16-31 MARTIE 2013

Articole recente - Lumea Satului