Bednar SWIFTERDISC octombrie 2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 27 Oct 2021

Calul românesc - vaca vopsită a francezilor

Pe parcursul întregii luni februarie, agricultura şi industria alimentară din Uniunea Europeană au fost zguduite de cel mai mare scandal de la criza vacii nebune până în prezent: scandalul cărnii de cal. Lasagna comercializată de gigantul alimentar Findus în supermarketurile britanice şi produsă de Comingel a generat conflicte comerciale puternice, pe alocuri cu accente politice, de-a lungul întregului continent, şi a scos la lumină o fraudă de multe milioane de euro. România, furnizoarea materiei prime, a scăpat cu faţa curată, deşi, ca în multe alte ocazii, risca să devină ţapul ispăşitor.

Vinerea neagră a industriei de carne europene

Asemenea „vinerii negre“ care a precedat marele crah financiar din ’29, şi scandalul cărnii de cal s-a născut tot într-o vineri, pe 8 februarie, dar în anul 2013, când, în urma unui control al autorităţilor sanitare din Marea Britanie, în produsele semipreparate de tip lasagna, care ar fi trebuit să conţină carne de vită, s-a descoperit prezenţa cărnii de cal. Imediat, incidentul a luat amploare internaţională, fiecare firmă acuzându-şi furnizorul de rele practici comerciale. Astfel, după ce Findus şi-a îndreptat arătătorul către Comingel şi Spanghero, ultimii doi au pasat vina către două abatoare din ţara noastră cu care nici măcar nu aveau relaţii comerciale directe.

Peste noapte, România, vinovatul de serviciu al Europei, ca să-l parafrazez pe premierul Ponta, a devenit responsabilă pentru tot haosul creat. Fără să existe o anchetă finalizată, mass-media străine au speculat ipoteze dintre cele mai hollywoodiene, de la „mafia cailor“ la tranşarea ultimelor animale protejate din Letea; brusc, nu mai eram doar imigranţii săraci şi cerşetorii de la metrou, ci şi nişte barbari lipsiţi de scrupule, probabil moştenire de la Dracula. Surpriza a venit abia o săptămână mai târziu, când ancheta oficială a demonstrat că, deşi, într-adevăr, carnea de cal provenea din România, ea a fost exportată perfect legal, mai ales că niciunul dintre furnizori nu exporta carne tocată, aceasta fiind livrată în formă brută, în carcase de 25-30 de kilograme. „Mi se pare normal ca un stat membru care nu are o vină să nu fie acuzat doar pe vorbe sau speculaţii privind un oarecare subiect, doar pentru că acesta are un anumit nume“, a declarat, la finalizarea anchetei din România, comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloş.

România este, într-adevăr, un exportator important de carne de cal la nivel european, cu o piaţă estimată la aproximativ 13 milioane de euro în 2012, însă Franţa sau Marea Britanie nu se numără printre cumpărătorii noştri fideli. România a produs şi a participat la comerţul intracomunitar cu 6.300 de tone de carne de solipede (cai, catâri, măgari). Un procent de 96,6% din această cantitate a fost trimisă către beneficiari din Bulgaria, Olanda, Italia, Grecia, Polonia, Ungaria, Belgia, Germania, restul fiind utilizată pe piaţa din România.

Efectul de boomerang, hoţul strigă „Hoţii!“

Chiar dacă în ultima perioadă s-au constatat unele probleme de etichetare a cărnii de vită pe piaţa internă, ancheta europeană a demonstrat că ambele abatoare, atât CarmOlimp din Braşov, o firmă cu 20 ani de tradiţie în domeniu, cât şi Doly Com din Botoşani au vândut carnea de cal pe piaţa comunitară respectând toate reglementările în vigoare, România fiind astfel exonerată de orice acuzaţie. Rămâne totuşi întrebarea: care a fost miza şi cine a realizat această fraudă de proporţii?. Pentru început, trebuie spus că, la nivel european, carnea de vită se tranzacţionează cu un preţ mediu de 3,7 euro/kg, în timp ce carnea de cal are un preţ de 2,2 euro, diferenţa de 1,5 euro/kg intrând în buzunarul celui care a falsificat etichetele.

Dacă facem un calcul simplu, pentru fiecare o sută de tone falsificate se obţine un profit de 150.000 de euro, iar o eventuală confuzie între cele două tipuri de carne este imposibilă din cauza caracteristicilor fizice (miros, culoare, consistenţă etc.). Schema de furt se realiza astfel: carnea de cal era cumpărată din România de către o firmă din Cipru, care o revindea către un trader olandez, fără ca produsul să fi ajuns vreodată în insula Afroditei, iar destinaţia finală era Franţa, în spatele întregii operaţiuni aflându-se chiar cei doi operatori care au acuzat ţara noastră, Comingel şi Spanghero. „Pentru România era clar că exporta carne de cal şi nu altceva. A devenit evident că aveam de a face cu o fraudă organizată de către comercianţi", a afirmat Jean-Marc Ayrault, prim-ministrul Franţei. Problema este că acuzele nefondate, formulate de reprezentanţii firmelor engleze şi franceze, ar putea avea efecte importante pe termen lung pentru producătorii de carne din România.

Decredibilizarea României, o lovitură pe termen lung

Dincolo de pierderile suferite de firmele româneşti de profil în urma acestui scandal, săgeţile otrăvite trimise de Comingel şi Spanghero la începutul anchetei spre ţara noastră au urmărit nu doar pasarea responsabilităţii, ci şi încercarea de a elimina un potenţial concurent de pe piaţă. Nu întâmplător scandalul cărnii de cal a venit la scurt timp de la adoptarea şi distribuirea bugetului PAC între ţările membre. România a reuşit într-un timp relativ scurt să îşi modernizeze capacităţile de producţie din industria cărnii, în special cu fonduri europene, crescând de la an la an producţia comercializată pe piaţa europeană la nivelul tuturor sectoarelor, dar mai ales în ceea ce priveşte carnea de cal. De altfel, ambii operatori vizaţi de această anchetă îşi modernizaseră abatoarele în ultimii zece ani.

Obţinerea unei creşteri a bugetului PAC acordat ţării noastre cu 18% faţă de perioada 2007-2013 a fost fără doar şi poate interpretată de unii operatori străini ca un suport suplimentar pentru concurenţii lor români, iar scandalul cărnii venea să stopeze acest avânt prin decredibilizarea industriei autohtone. De asemenea, cantitatea de carne de cal etichetată greşit pe pieţele vestice depăşeşte cu mult livrările făcute de cei doi operatori români. Cel mai probabil, calul românesc nici măcar nu a pus copita în Marea Britanie. O anchetă recentă a Agenţiei pentru Siguranţă Alimentară (FSA) din Regatul Unit a scos la iveală faptul că două abatoare din Aberystywth (Ţara Galilor) şi Todmorden (nordul Angliei) tranşau şi comercializau ilegal cai crescuţi în insulă, nereguli înregistrându-se şi la mai mulţi operatori de carne de vită din Irlanda de Nord; aşa că, dacă voi ajunge într-un restaurant din Londra, voi cere cu siguranţă o porţie de pur sânge englezesc.

Daniel PLĂIAŞU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.5, 1-15 MARTIE 2013

Articole recente - Lumea Satului