Logo
Imprimă această pagină

În Suceava, asocierea rezolvă o parte din neajunsurile crescătorilor de animale

Văzând cum stau lucrurile în teritoriu, am putea spune că oamenii au trecut de reticenţa asocierii. Problema gestionării păşunilor, înregistrarea animalelor, livrarea laptelui, a brânzei, valorificarea cărnii i-au determinat pe crescătorii de ovine, caprine şi bovine din Suceava să-şi unească forţele. Acum toate aceste chestiuni sunt discutate în forul Asociaţiei „Plaiurile Bucovinei“, locul unde toţi crescătorii de animale din judeţ îşi spun păsurile şi află informaţiile de care au nevoie.

Asociaţia crescătorilor de animale „Plaiurile Bucovinei“ din Suceava a fost înfiinţată în urmă cu trei ani şi a reuşit în acest timp să adune aproape cinci mii de membri, aceştia fiind crescători de ovine şi caprine, dar şi de bovine. „Din totalul de 160.250 de ovine şi caprine din judeţ, noi deţinem cam 76% din efective. La bovine avem 3.372 de membri, dar numărul lor pe plan judeţean este mult mai mare, pentru că sunt şi asociaţii zonale, săteşti, comunale în care sunt înscrişi restul crescătorilor“, ne-a spus Mihai Rotariu, secretarul asociaţiei.

Desfacerea cărnii de oaie, rezolvată doar în teorie

Pe lângă problema păşunilor, crotalierea, livrarea laptelui, a brânzei, a mieilor, pentru toţi aceşti crescători de ovine şi caprine, problema valorificării cărnii a rămas la stadiul la care era în urmă cu trei ani. „În afară de samsarii care îşi fac veacul prin pieţe şi exe­cută crescătorul care munceşte să crească animalul, nu am putut decât să intermediem contracte directe cu arabii, care vin şi cumpără direct şi oferă un preţ cu 15% mai mare. Nu există o piaţă de desfacere, iar nouă, neavând acces direct pentru exportul în Comunitatea Europeană, dar şi în alte ţări, ne este foarte greu“, ne-a mărturisit Mihai Rotariu.

Desfacerea cărnii de oaie în ţările arabe pare a fi o problemă rezolvată doar teoretic. Se vorbea la un moment dat de mii de oi care vor pleca din judeţul Suceava la export. „Pe plan teoretic stăm bine, se spune că vor pleca, dar nimic concret. Totul este blocat la nivelul pieţei externe. Noi creştem mieii, dacă vine arabul el poate să îi exporte prin diverse filiere, pe când noi, crescătorii direcţi, nu îi putem exporta. Este aceeaşi problemă ca şi la cultivatorii de legume, exportul este o problemă a agriculturii româneşti“, a mai spus Mihai Rotariu.

Laptele de oaie şi de capră se valorifică sub formă de produs finit, caş sau brânză în pieţe. În prezent, crescătorii din Asociaţia „Plaiurile Bucovinei“ sunt în discuţie cu câteva centre de colectare a laptelui din zona Ardealului şi a Braşovului. Aceştia vin să ridice laptele de capră şi separat laptele de oaie, oferind spre folosinţă tancuri de răcire şi depozitare a laptelui, pentru a evita eventualele probleme care ar putea să apară în cazul în care colectarea se face la două zile. Deja membrii asociaţiei au luat legătura cu aceste firme, proprietarii de animale urmând să negocieze preţul cu procesatorii în funcţie de cantitate.

În ceea ce priveşte valorificarea lânii de oaie, aceasta este o poveste veche, ne spune un alt crescător. „Eşti mulţumit dacă centrele de colectare, deşi oferă un preţ foarte scăzut, o primesc. În felul acesta îţi poţi scoate măcar tunsul oii. Lâna nu arde, nu putrezeşte, stă prin hambare, prin magazii, prin tot felul de depozite uitate de timp şi de vreme“, adaugă el.

Costurile cu crotalierea, reduse la jumătate

„Partea bună – ne mai spune secretarul asociaţiei – este că am reuşit să ţinem legătura cu crescătorul, să îi aflăm neajunsurile, iar acum el ştie la ce uşă să bată. De asemenea, prin angajaţii noştri, ingineri zootehnişti, medici veterinari, am încercat să îi ajutăm pe crescătorii de animale, să asigurăm o parte din servicii, la preţuri mai mici faţă de cele ale pieţei, negociind pentru efective mari. O treabă bună am făcut-o cu crotalierea electronică, i-am ajutat pe proprietarii de animale să obţină crotalii fără taxe suplimentare, fără intermediari, costurile cu crotalierea scăzând la 50%“, afirmă Mihai Rotariu.

În schimb, când vine vorba de păşuni, problema este mult mai amplă şi mai complexă, mai ales din cauza vidului legislativ. „Au apărut samsarii de păşuni, care au concesionat prin tot felul de tertipuri imaşurile comunale. Crescătorul care este din localitatea respectivă are nevoie de păşune, pentru că are animale şi produce. De aceea trebuie să închirieze sau să arendeze păşunea de la unul care nu are animale şi nicio legătură cu agricultura. Este foarte urât, sperăm că cineva va face ordine şi va da păşunile crescătorilor de animale“, ne-a mărturisit indignat unul dintre membrii asociaţiei.

„Ne aflăm într-o perioadă în care munca crescătorului de animale este mult mai intensă, pentru că acum au început şi fătările, trebuie să fim tot timpul în mijlocul animalelor, să avem grijă. Fiind un an secetos, cu iarnă lungă şi având probleme cu furajele, nu ne-am aşteptat la aşa ceva, deci costurile cresc. În perioada fătărilor oile trebuie furajate mult mai bine pentru a creşte mieii“, spune un alt fermier.

Mieii de Paşte, la preţul de anul trecut

Pentru că Paştele în acest an este în luna mai, mieii vor fi mult mai mari decât anul trecut, iar mulţi cumpărători s-ar putea să nu aibă posibilitatea să cumpere un miel întreg. Piaţa va dicta preţul. Chiar dacă preţul furajelor a crescut, crescătorii susţin că mieii nu se vor vinde la un preţ prea mare, ci mai degrabă la un preţ apropiat de cel de anul trecut.

Valorificarea cărnii prin intermediul supermarketurilor este o problemă, pentru că acestea impun condiţii care descurajează şi îi ţin la distanţă pe micii crescători. „Magazinele acestea cer taxă de raft, taxă de prezenţă, precum şi 1.000 de miei într-un interval scurt de timp. Cu toate acestea, suntem optimişti şi sperăm să fie bine. Altfel nu am mai creşte animale“, încheie reprezentantul asociaţiei sucevene.

Silviu BUCULEI
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.5, 1-15 MARTIE 2013

Articole înrudite

Articole recente - Lumea Satului

Revista Lumea Satului