reclama youtube lumeasatuluitv
update 23 Aug 2019

Legumicultorii au terminat vacanţa

Legumicultorii din Balta Doamnei, Gherghiţa, Olari, Gorgota, Puchenii Mari, Ciorani şi parţial Tomşani-Prahova au început încă din luna ianuarie să producă primele răsaduri pentru culturile din solarii. Nu o fac neapărat foarte ştiinţific, nu au spaţii sofisticate, atmosferă controlată prin computer sau sisteme de încălzire performante. Dar nu mai practică nici tehnologia de acum 10-15 ani, cu pat încălzit. S-au adaptat din mers noilor soluţii tehnice şi mai ales materialelor existente pe piaţă. Totul cu un singur scop: să-şi asigure recolte bune, legumicultura fiind de fapt afacerea familiei şi unica sursă de câştig

Iulian Manea, din Tomşani, produce răsadul pentru culturile de castraveţi şi tomate (5.000 mp de solarii deja acoperite de la sfârşitul lunii ianuarie) într-o răsadniţă de 120 mp. Încălzirea, folosită şi pentru spaţiile protejate, este asigurată de o centrală pe rumeguş. Pentru castravete, semănatul l-a efectuat în a doua decadă a lunii ianuarie, iar tomatele la sfârşitul decadei a doua, începutul decadei a treia: „Semăn în alveole, într-un substrat de turbă (n.n. – turba provine aproape în totalitate din ţările UE), iar după răsărire (5-7 zile), când plăntuţele ajung la o anumită dimensiune, le repic în ghivece din plastic, de 8-10-10 cm, într-un amestec de gunoi, pământ şi turbă, unde stau în jur de o lună, pe mese sau direct la sol. Temperatura o menţin în prima perioadă, cea de răsărire, la 25°C, apoi o scad treptat, iar udatul îl fac o dată pe săptămână sau când văd eu că este nevoie de apă. Tomatele le semăn în lădiţe, nu în alevole, şi apoi le repic la ghiveci. Îmi asigur în jur de 12.000 de fire de tomate şi 5.000 de castravete şi fac în aşa fel încât în martie, la începutul lunii, să ies la plantat, în solarii (n.n. solarii încălzite, cu sistem de irigaţie prin picurare, acoperite doar cu un rând de folie, pentru a limita costurile).“

Iulian Manea produce legume ecologice, de aceea nu face tratament clasic în răsadniţă şi nici în solarii, exceptând substanţele permise de standardele ecologice.

Familia Alexe, din Balta Doamnei, este la a treia generaţie de legumicultori. Întâi au muncit bunicii, apoi părinţii, care au vârsta de peste 60 de ani, şi acum copiii Valentin şi Cornelia. Pentru domniile lor, ca şi pentru ceilalţi grădinari, tehnologia de producere a răsadurilor şi cultura în solarii sau câmp a tomatelor, ardeilor, castraveţilor şi vinetelor nu mai prezintă niciun secret. Se şi miră când cineva îi întreabă despre acest subiect. Legumicultura este în sânge, o fac cu uşurinţă şi având certitudinea că nu greşesc. Răsadul nu-l cumpără niciodată, îl produc de 80 de ani în familie, în răsadniţă sau direct într-un loc rezervat din solar. Singura schimbare este că a fost nevoie să ţină pasul cu lumea, să facă faţă competiţiei, să se modernizeze, să înveţe lucruri noi. Au trecut de la semănatul pe pat încălzit în cel în lădiţe sau alveole, repică în ghiveci, asigură încălzirea cu o centrală pe motorină, dar încă nu s-au adaptat furiei preţurilor: „O singură sămânţă de tomate costă 20 de bani şi nici măcar nu este garantată, polietilena costă 6.000 lei şi nu o pot ţine mai mult de un an, rar doi, o remorcă de îngrăşământ organic ne duce la 300 lei şi cumpărăm 10 în fiecare an, iar motorina pentru încălzirea răsadniţei depăşeşte 3.000 lei.“

Maria BOGDAN