Gestaţia şi prima lactaţie la oi şi capre

Reproducţia animalelor înseamnă pentru mulţi fermieri o sursă importantă de venit, aşa încât tot ceea ce ţine de înmulţirea animalelor este un subiect de un real interes pentru crescătorii de animale pe care încercăm să-l tratăm cu toată responsabilitatea. În acest sens am apelat la experienţa doamnei dr. ing. Adriana Vicovan, de la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru ovine şi caprine Palas, pentru a vă furniza informaţiile necesare despre amplasarea, amenajarea şi pregătirea adăposturilor pentru fătare, furajarea animalelor gestante, îngrijirea mieilor şi iezilor în perioada de alăptare şi cea de după înţărcare.

Amplasarea şi amenajarea adăpostului

Pentru asigurarea factorilor normali de microclima, adăpostul pentru întreţinerea oilor/caprelor gestante trebuie amplasat cu latura longitudinală contra direcţiei vânturilor dominante, cu padocul în partea sudică. Terenul pe care este amplasat adăpostul trebuie să fie omogen ca structură, neinundabil, cu umiditate redusă, asigurând rezistenţa necesară fundaţiei şi să aibă o pantă de 2%, favorizând scurgerea cu uşurinţă a apelor din precipitaţii şi apele uzate.

Indiferent de forma adăpostului (în forma literelor U, T, I), acesta trebuie prevăzut cu ferestre cu dimensiuni de 60/120 (0,72 m2), uşi exterioare şi interioare de 300/220. Pardoseala adăpostului se recomandă a fi de pământ presat, amestecat cu nisip, peste care se aşază aşternutul permanent (paie uscate, curate). În acest adăpost sistemul de întreţinere a ovinelor/caprinelor este liber, adăpostul se compartimentează, în scopul întreţinerii animalelor pe loturi, cu ajutorul panourilor confecţionate din lemn. Adăpostul trebuie să fie prevăzut cu un padoc larg, unde animalele îşi petrec o bună parte din timp atunci când sunt întreţinute în stabulaţie şi vremea permite acest lucru (în zilele călduroase).

Furajarea animalelor gestante

Alimentaţia femelelor în perioada de gestaţie reprezintă un factor esenţial în dezvoltarea fătului, în exprimarea potenţialului productiv al nou-născuţilor şi a tineretului, precum şi pentru sănătatea şi producţiile de lapte realizate ulterior de oile/caprele mamă.

O deosebită atenţie trebuie acordată animalelor gestante cărora trebuie să li se administreze furaje de bună calitate, să se evite administrarea de furaje mucegăite sau furaje îngheţate (acestea pot produce avor­turi). În lactaţie trebuie să li se admi­nistreze furaje care să stimuleze secreţia lactată, nutreţuri suculente, porumb însilozat, masă verde.

În ultima parte a gestaţiei (ultimele 6 săptămâni), crescătorul poate administra oilor: 0,8-1 kg fân de lucernă de bună calitate; 0,5-0,8 kg paie orz; 0,6-0,7 kg concentrate (amestec de porumb, orz, mazăre); sare şi cretă, iar caprelor fân lucernă – 0,8-1 kg, paie de grâu sau coceni de porumb în cantitate de 0,5-0,8 kg, concentrate 0,4-0,6 kg, sare, cretă.

Pregătirea adăpostului pentru fătare

Pentru perioada fătărilor trebuie efectuată pregătirea adăpostului cu aproximativ 2-3 săptămâni înainte de fătarea oilor/caprelor, aceasta fiind o condiţie esenţială pentru obţinerea unor produşi sănătoşi, viabili, care să se dezvolte normal şi care să pre­întâmpine îmbolnăvirea mieilor şi iezilor şi chiar a oilor şi caprelor mame. Adăpostul amenajat trebuie să fie încăpător, curat, luminos, uscat şi fără curenţi de aer, amenajat cu boxe individuale de fătare şi trei compartimente pentru oile cu miei/caprele cu iezi, în care se asigură 1,5 m2 spaţiu util de cazare pentru cuplul oaie mamă-miel/ capră-ied. În plus, trebuie asigurat 0,3 m front de furajare pentru oile mamă/caprele mamă şi un refugiu pre­văzut cu hrănitori speciale pentru miei/iezi, unde oile şi caprele nu au acces şi calculate cu 0,25 m front de furajare pentru miel/ied. Se amena­jează un compartiment pentru oi mame cu miei cruzi/capre mamă cu iezi cruzi, în vârstă de 5-12 zile, compartimentul cu oi mame cu miei mijlocaşi/capre mame cu iezi mijlocaşi, în vârstă de 12-30 zile şi compartimentul cu oi mame cu miei zburaţi/capre mame cu iezi zburaţi, unde se ţin până la 60 de zile, până la înţărcare.

Îngrijirea necorespunzătoare duce la mortalităţi infantile

Frigul asociat cu curenţii, pe lângă inaniţie, constituie unul dintre factorii principali ai pierderilor de miei şi iezi, în special ai celor cu vitalitate redusă în prima săptămână de viaţă. La temperatura de 100C, mieii şi iezii pot avea grave alterări ale stării de sănătate, aceştia prezintă frisoane, contracţii ale muşchilor pielii, urmate de tremurături care apoi afectează muşchii scheletici.

În timpul perioadei de fătare şi în primele 2-3 săptămâni după fătare trebuie asigurate condiţii optime de microclimat, o temperatură care să aibă valori medii de 16-18oC, o umiditate relativă de 65-75% şi o luminozitate de 1/12. De asemenea, trebuie luate măsuri de evitare a formării curenţilor de aer. Pe timp favorabil mieii şi iezii, împreună cu mamele, pot fi scoşi în padoc, chiar din prima săptămână de viaţă, pentru acomodarea lor treptată la condiţiile externe de mediu, fără însă a-i lăsa să se culce pe teren umed şi rece.

Perioada de alăptare

Îngrijirea mieilor şi iezilor în perioada de alăptare condiţionează starea de sănătate şi intensitatea de creştere şi dezvoltare. Imediat după fătarea mieilor şi iezilor li se efectuează tăierea şi de­zinfecţia cordonului ombilical, curăţirea mucozităţilor din jurul nărilor şi gură şi masajul suprafeţei corpului. Vitalitatea mieilor şi iezilor la naştere se apreciază după: respiraţia regulată şi imediată, reflexul de sugere, mărimea efortului de a se ridica şi rămâne în picioare în cca 35 minute după fătare (toate aceste acte participă direct la declanşarea mecanismului „termoreglării“ şi la buna stare fiziologică a nou- născuţilor). La 20-30 minute după fătare se urmăreşte ca mielul şi iedul să sugă colostru singur sau prin aplecare la ugerul oii sau al caprei (după ce ugerul a fost spălat şi de­zinfectat şi s-au eliminat primele jeturi de colostru, pentru a evita infectarea mieilor şi iezilor). Colostrul este indispensabil pentru nou-născuţi; el are un rol imunologic, laxativ şi nutritiv. Alăptarea se face natural, urmărindu-se îndeaproape alimentaţia oilor/caprelor mame.

Înţărcarea mieilor şi a iezilor

La vârsta de 10-12 zile mieii şi iezii vor primi furaje vegetale, fân de bună calitate şi amestec de concentrate, la discreţie, în refugii special amenajate, unde nu au acces oile şi caprele mame. Obişnuirea cu hrănirea suplimentară a mieilor şi iezilor sugari, la o vârstă cât mai timpurie, permite obţinerea unor sporuri ridicate de creştere într-o perioadă mai scurtă de timp şi cu consumuri reduse pe unitate de greutate corporală, precum şi reducerea perioadei de alăptare şi, în consecinţă, creşterea producţiei de lapte marfă a oilor şi caprelor.

Înţărcarea mieilor se poate efectua tradiţional, la vârsta de 60 şi 90 de zile, şi timpuriu, la vârsta de 45 de zile. Indiferent de durata alăptării, trecerea de la o alimentaţie la alta trebuie să se efectueze progresiv şi efectivele de miei/iezi să beneficieze de o supra­veghere atentă, pentru a se evita scă­derile bruşte ale sporului în greutate şi, evident, repercusiunile asupra rentabilităţii fermei.

Patricia Alexandra POP
LUMEA SATULUI, NR.4, 16-28 FEBRUARIE 2013