• Interviu cu Adrian Barbu, director general al ANIF

Agenţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare (ANIF) va suporta o nouă organizare, prin comasarea a câte două-patru filiale judeţene. „Regionalizarea“ se va face, pentru o mai bună desfăşurare a activităţii şi circulaţiei datelor, de la unitatea centrală către teritoriu şi invers. În urma reorganizării anterioare, ANIF a păstrat din atribuţiile vechii Administraţii Naţionale a Îmbunătăţirilor Funciare sectoarele de irigaţii, îmbunătăţiri funciare, desecări şi eroziunea solului. Totodată, mai administrează numai o mică parte din diguri, pentru că apărarea împotriva inundaţiilor a trecut la „Apele române“.

Priorităţile stabilite prin Programul Naţional de Irigaţii

– Domnule director general, cum s-a ajuns la comasarea filialelor?

– Ideea comasării filialelor a pornit de la faptul că sistemele de irigaţii sau de desecări funcţionează pe teritoriul mai multor judeţe. În această situaţie, este greu de lucrat cu doi, trei sau patru directori de filiale. De aceea, este bine să fie cineva, indiferent dacă se irigă numai 10% din suprafaţa irigabilă, care să ia decizia cea mai bună, pentru întregul sistem, nu numai pentru o parte, cineva care să coordoneze activitatea.

– Ce investiţii vizaţi în viitorul apropiat?

– Dorim să elaborăm Programul Naţional de Irigaţii. Astfel, vom şti care sisteme necesită investiţii imediate şi care ulterior. Există riscul să punem în funcţiune un anumit sistem, iar staţiile de pompare şi infrastructura, aflate la utilizatorii de apă (OUAI – n.n.), să nu poată fi folosite. Multe dintre acestea au datorii mari la stat şi nu dispun de fondurile necesare pentru modernizare sau măcar de repunere în funcţiune. Apoi, acolo unde nu există asociaţii ale fermierilor, preţul apei/1.000 mc este mai mare, pentru că unii dintre proprietari, 5-10%, vor să irige, ceilalţi nu, dar canalele trebuie umplute cu apă,  indiferent dacă se irigă 10% sau 60% din suprafaţa irigabilă. Deci, în astfel de locuri, investiţiile nu ar fi rentabile.

– Oare preţul apei este prea mare?

– Nu cred. Au existat zone în care apa era adusă gravitaţional, deci avea un preţ foarte mic. Culmea, mulţi agricultori nu au vrut să ude, nici măcar în aceste condiţii. Este vorba de ferme mici, dar foarte multe.

Suprafaţa irigată ar putea ajunge la 800 mii ha

– Cu ce veniţi în sprijinul fermierilor, pentru a-i determina să irige culturile, acolo unde este posibil?

– În sectorul de irigaţii s-au făcut unele schimbări care au venit în ajutorul fermierilor. Astăzi, ANIF practică un tarif format din valoarea energiei electrice, costul apei pentru irigat şi cheltuielile cu forţa de muncă. Din preţ au dispărut cheltuielile indirecte şi profitul. Se adaugă, de asemenea, şi Ordinul Ministrului Agriculturii Daniel Constantin nr. 146.12.07.2012, care prevede funcţionarea staţiilor de pompare ale ANIF în zona ORARĂ „REST ORE“, aferentă tarifului reglementat TIP B - monom diferenţiat.

– Am aflat că ar mai exista şi un tarif pentru îmbunătăţiri funciare.

– Tariful de îmbunătăţiri funciare va fi practicat după întocmirea normelor de aplicare, aflate în lucru. Acesta se va utiliza uniform, la nivelul întregii ţări, în funcţie de componentele îmbunătăţirilor funciare, irigaţii, desecare sau eroziunea solului. Valoarea sa, încă nestabilită, trebuie să acopere cheltuielile ANIF, dar, în acelaşi timp, trebuie să fie suportabilă şi să se vadă în piaţă. Colectarea unor astfel de fonduri vine în sprijinul utilizatorilor de apă pentru irigaţii, deoarece banii vor ajunge acolo unde este nevoie.

– Cât puteţi iriga acum?

– La ora actuală, ANIF poate iriga, dacă există cerere, peste 400.000 ha, dar cu unele mici reparaţii. Dacă vom beneficia de fonduri europene şi de la buget, suprafaţa udată va putea ajunge la aproximativ 800.000 ha.

– Anul trecut, când seceta a distrus culturile de câmp, ce suprafaţă a fost irigată?

– În urma facilităţilor create de ANIF, cererea din partea fermierilor a crescut. Au fost irigate 143.000 ha la udarea întâi, cu 95% mai mult decât în 2010 şi cu 65%, decât în 2011.

Soluţii pentru extinderea suprafeţelor irigate

– Ce soluţii aveţi pentru extinde­rea suprafeţelor irigate?

– În primul rând, trebuie reabilitate vechile sisteme, care ar putea deveni rentabile, reducând tariful apei pentru agricultori. Însă ei trebuie să înţeleagă că preţul apei pentru irigaţii scade dacă suprafaţa udată irigată este mai mare.

Spun acest lucru întrucât sistemele nu au fost concepute pentru 5-10 ha, ci pentru suprafeţe foarte mari. Cheltuielile rămân aproximativ aceleaşi, indiferent dacă sunt irigate 5.000 ha sau 10.000 ha. Aşadar, cu cât suprafaţa este mai mare, cu atât scade preţul pe 1.000 mc.

De asemenea, pot fi înlocuite actualele pompe şi motoarele vechi cu altele noi, mai economice. Ca urmare, costurile cu energia ar scădea cu 15-20%.

Investiţii cu fonduri europene

– Aţi vorbit mai devreme de deru­larea unor investiţii cu fonduri europene. Vă rog să dezvoltaţi acest subiect.

– Irigaţiile reprezintă o prioritate guvernamentală, naţională, dar şi un motor de creştere a productivităţii. De aceea, la ora actuală, ne concentrăm pe două aspecte. În primul rând, aşteptăm programul fondurilor de coeziune pentru exerciţiul financiar al Uniunii Europene, aferent perioadei 2014-2020. Acesta reprezintă o gură de oxigen pentru noi, deoarece putem aduce proiecte noi, care să ducă la reabilitarea siste­melor vechi de irigaţii. De asemenea, pot fi gândite şi alte soluţii, acolo unde pot fi aplicate, în vederea reducerii costurilor. Alt aspect se leagă de alocările bugetare. Cele două surse de finanţare însumate vor grăbi procesul de reabilitare şi înlocuire a vechilor soluţii.

– Ce alte fonduri europene pot fi accesate în domeniul îmbunătăţirilor funciare?

– Intenţionăm să demarăm unele proiecte transfrontaliere cu Ungaria şi Bulgaria. În Vest avem multe desecări care au corespondenţă şi pe partea maghiară. Cu banii europeni putem reabilita şi retehnologiza instalaţiile de desecare. De asemenea, analizăm posibilitatea dezvoltării unor proiecte şi în Sud, la graniţa cu Bulgaria, atât pentru irigaţii, cât şi pentru desecări.

Traian Dobre
LUMEA SATULUI, NR.4, 16-28 FEBRUARIE 2013