reclama youtube lumeasatuluitv
update 23 Aug 2019

Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră

Acum, că bucuriile începutului de an s-au cam dus, cum se duc mai toate cele bune, în ciuda înţeleptului rapsod, am purces cu căţel (că purcel, de unde?) la ce face românul la început de an. Am purces (nominal şi vocaţional, ca să zic aşa) la socoteala datoriilor. Ca român verde ce mă aflu (e drept că oleacă mai ofilit, pe ici, pe colo), am pus pe primul loc pe lista de datorii datoria faţă de mine, adică: mâncare, îmbrăcare & încălţare şi, bun înţeles, servicii. De ce astea? Pentru că aşa zice INS-ul că e structura cheltuielilor pentru o gospodărie şi desfid pe oricine care susţine că io nu’s gospodar. Poate nu chiar într’atât cât eram, dar orişicât. Aşijderea că sunt un narcisist (ăla de stă la oglindă şi-şi zice că, de fain ce se află, tare s-ar iubi cu sine!), pen’că m-am pus pe primul loc în toptenul  datoriilor. Păi nu sunt io măsura tuturor lucrurilor?

Booon! Urmează datoriile la bancă. Am, ca tot rumânul, pentru o droaşcă, că altfel vine banca şi mă lasă pedestru. E drept că ieşeam în avantaj cu o cotigă (un măgar putere, consum 5 kile de ambalaje biodegradabile la sută, frână ecologică), da’ te pui cu muierea?

Ultimele datorii pe listă sunt ălea pentru femei (aşa se citeşte, că de scris se scrie altfel). Ca la o sută cincizeci de euroi pe an, pe cap furajat (vezi mai sus, datoria de sine pentru crăpelniţă!), după cum ne anunţă domnul premier, coabitantul domnului prezident.

Cum coabitanta mea participă şi ea la facerea bugetului anual din gospodăria noastră, în calitate de triministru (finanţe, interne şi administraţie) şi mai e şi rumâncă verde (mai verde ca mine cu un sfert de veac!), başca simpatizantă PRM, făcu un amendament şi mă obligă prin vot cu majoritate calificată (4 din 5, ea, sucitorul, făcăleţul şi ciorba caldă) să trec datoria publică pe primul loc în top-ul datoriilor.

Da’ de unde iau paraua pentru datoria publică că, abia, abia, noi doi, io şi ea adicătelea, acoperim datoriile faţă de noi şi bancă?

Hai să socotim! Dacă noi consumăm în medie pe lună pentru cheltuielile gospodăriei 237 de euro (în lei la cursul zilei, după INS, Anuarul statistic 2011, referinţă istorică), nu-i mare problemă: 27 de zile pe an nu mâncăm, nu ne îmbrăcăm şi nu plătim servicii. Cum amândoi suntem salariaţi (aceeaşi sursă) şi consumăm pe lună cam 336,89 euro, ajunatul se restrânge la 19 zile. Bine că nu suntem ţărani, că am fi strâns chimirul şi betele de la cătrinţă vreo 48 de zile, sau şomeri, că am fi stat cu deştu’n gură undeva pe la 32 de zile. Ca pensionari am fi ronţăit răbdări non-colesterolice (gătite’n la abur), ca’ la 36 de zile.

După ce-mi văzu socoteala, muierea veni cu al doilea amendament şi mă puse s-o tragem numai pe crăpelniţă. Zicea ea că, oricum, ne pune Preafericitu’ la ajunat, aşa că de ce să nu socotim cât nu ne costă potolu’n zi de post şi să disponibilizăm paraua pentru datoria publică a statului (şi statul suntem noi ori mă contraziceţi)? Socotii! Ieşiră 74 de zile, media naţională, 56 pentru salariaţi, 118 pentru ţărani, 78 pentru şomeri şi 94 de zile pentru pensionari. Post negru, fără pâine, că-i de dulce!

Gheorghe Socotitoru

P.S. Preafericitule, convoacă, bre, Sinodul şi proclamă ajunatu’ la nudu’gol, să avem şi noi, (supra)vieţuitorii, bucurii în zile de post pentru datoria publică. Consolidăm natalitatea, başca că reducem emisiile de gaze cu efect de seră! Dacă nu mănânci, n-ai motive să flatulezi!

Acelaşi
LUMEA SATULUI, NR.4, 16-28 FEBRUARIE 2013