reclama youtube lumeasatuluitv
update 11 Nov 2019

Incursiune prin lumea medicilor veterinari

Despre această profesie, trebuie să recunoaştem, nu prea am auzit de multe ori vorbindu-se prin forurile ştiinţifice, cu excepţia celor de strictă specialitate. Să nu uităm însă că „medicul uman salvează omul, medicul veterinar salvează omenirea“ – după cum afirma la vremea sa Louis Pasteur. Cât de importantă este această meserie pentru omenire în vremurile noastre, dar şi cât de bine sunt organizaţi specialiştii din această breaslă pentru a putea performa oricând şi oriunde am aflat recent de la conf. univ. dr. Viorel ANDRONIE, preşedintele Colegiului Medicilor Veterinari din România (CMV).

Cu siguranţă opinii ale medicilor veterinari vă vom mai prezenta în paginile revistei noastre, pentru că trebuie şi merită să le aflăm.

– Domnule președinte, să începem cu începutul. Când a fost înfiinţat şi cum este organizat Colegiul Medicilor Veterinari?

– Păi s-o luăm, cum spuneți, de la început.

Colegiul Medicilor Veterinari (CMV) este o asociaţie strict profesională, non-guvernamentală, apolitică, autonomă, independentă, înfiinţată în baza Legii speciale nr. 160/1998 cu modificările şi completările ulterioare. De fapt, putem vorbi de o reînfiinţare a Colegiului Medicilor Veterinari din România, pentru că el a fost înfiinţat în 1939, desfiinţat în 1950 şi reactivat în 1999. Din punctul de vedere al structurii sale, CMV este organizat la nivel central şi are 42 de filiale teritoriale.

– Câți medici veterinari sunt membri ai acestei organizaţii?

– Conform legii, orice medic veterinar de pe teritoriul României care are atribuţii şi îşi exercită profesia trebuie să fie membru al CMV, indiferent de sistemul în care lucrează, privat sau public, în cercetare sau învăţământ, în laboratoare etc. Din păcate, nu se întâmplă acest lucru și, din cei 10.000 de medici veterinari care activează pe teritoriul României, doar 8.879 sunt membri, ceilalți fie încă nu s-au înscris, fie au fost şi s-au retras din diverse motive.

– Care ar fi acestea?

– Motivaţia este foarte simplă, lucru cu care nu suntem de acord, aceea că sunt funcţionari publici şi nu pot face parte dintr-o organizaţie profesională. Or, colegiul, prin atribuţiile sale, se referă la toţi medicii veterinari, fie că lucrează în sistem privat sau public. Dar timpul le va lămuri. Până nu se izbesc de efectele legii nu realizează care sunt avantajele afilierii la CMV.

2,5 milioane de euro pentru pregătirea profesională a medicilor veterinari

– Ce ar putea motiva un medic veterinar să facă parte din această structură?

– Colegiul este o organizaţie profesională care apără drepturile şi interesele oricărui medic veterinar. În plus, scopul CMV este de a ridica prestigiul profesional, de a întări autoritatea oricărui medic veterinar acolo unde lucrează. Şi facem acest lucru în primul rând prin pregătirea profesională continuă.

În ultimul timp au fost organizate cursuri profesionale atât pentru cei din sistem privat cât şi pentru cei care lucrează în sistem public, susținute financiar fie de colegiu, fie din fonduri europene. Beneficiarii cursurilor de computere, spre exemplu, au fost în mare parte bugetari. Prin acest proiect, în valoare de 2,5 milioane euro, trebuie să şcolarizăm şi să certificăm prin CNFPA (Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor) 280 de medici veterinari, dintre aceştia 75% fiind bugetari. Ținem foarte mult ca nivelul de pregătire a colegilor noștri să fie la un nivel care să le permită să performeze în orice situație. Prin aceasta își câștigă respectul din partea celor cu care trebuie să colaboreze.

– Despre ceea ce trebuie să facă un medic veterinar, despre atribuțiile lui se știe de-acum. În ce măsură reuşiţi să gestionaţi relaţia cu asociaţiile crescătorilor de animale?

– În ultimii 2 ani, relaţia dintre Colegiul Medicilor Veterinari şi acestea sau cu patronatele din domeniul alimentar este bună, pentru că interesul este comun. Drept dovadă, pe baza întâlnirilor şi propunerilor pro şi contra, s-a ajuns la un numitor comun astfel încât, atunci când a fost nevoie să ne prezentăm în faţa autorităţilor, am reuşit să vorbim aceeaşi limbă. E adevărat că relaţia este construită la nivel central. La nivel local lucrurile nu sunt peste tot aceleaşi, sunt zone în care relaţiile între medici şi asociaţii sunt excelente şi zone în care acestea nu sunt la fel de bune. Anul acesta s-a convenit ca între colegiile judeţene şi asociaţiile crescătorilor de animale să se încheie pro­tocoale de colaborare, astfel încât lucrurile să fie foarte exacte, fiecare să ştie ce atribuţii are și astfel au fost evitate situațiile în care s-ar mai fi putut acuza reciproc.

– Au existat probleme, dispute, contradicții privind identificarea animalelor. Cine ar trebui să facă acest lucru?

– Identificarea animalelor o fac proprietarii de animale, asociaţiile crescătorilor de animale şi medicii veterinari. Majoritatea asociaţiilor preferă să colaboreze cu medicii veterinari. De pildă, asociaţiile achiziţionează crotaliile, devenind astfel furnizoare pentru membrii săi, iar medicul execută operaţiunea de aplicare şi operează în baza de date. Dar de multe ori veterinarii sunt acuzaţi că nu operează în baza de date, or ei nu pot face acest lucru fără a avea notificarea din partea proprietarului animalului. Aşadar se impune ca proprietarii de animale să informeze medicul veterinar despre orice mişcare a acestora.

Programul Strategic, vital în comerţul intracomunitar

– Am înţeles că aveţi o relaţie bună cu Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranța Alimentelor şi cu direcţiile de specialitate judeţene. În ce măsură se implică CMV, ca structură profesională, în realizarea Programului Strategic? Ce presupune acesta?

– Este, de fapt, un program ce presupune diverse acţiuni sanitare veterinare – de supraveghere, prevenire, control și eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om etc. şi de identificare și înregistrare a animalelor. O parte din aceste acţiuni sunt plătite de stat şi o altă parte sunt suportate de către proprietarii de animale sau, aşa cum este cazul exploataţiilor comerciale, unde tot ceea ce înseamnă manoperă este suportat de către societatea respectivă, iar statul asigură analizele de laborator. Acest program este vital pentru România, din cel puţin două motive: în primul rând se asigură că efectivele de animale sunt libere de boli şi acest lucru este esenţial în comerţul intracomunitar cu animale vii şi produse de origine animală, iar al doilea motiv este acela ce se referă la obligaţia, dar şi necesitatea de a respecta normele interne şi internaţionale cu privire la controlul bolilor. Atât timp cât ai un Program Naţional şi dovedeşti că ţii sub control anumite boli, normal că ai dreptul şi libertatea de a face comerţ până la urmă, pe orice piață din lume.

– Care sunt bolile vizate de acest program?

– Sunt cele prevăzute în legislaţia europeană şi internaţională, care trebuie supervizate în mod obligatoriu pentru a face comerţ şi ele diferă de la o specie la alta. Sunt boli comune, cum este antraxul sau febra aftoasă, precum și boli specifice fiecărei specii sau categorii de animale, cum sunt tuberculoza și leucoza la bovine, bruceloza la ovine şi caprine, anemia infecţioasă la cabaline, pesta porcină etc.

Din punctul de vedere al realizării programului, trebuie spus că apar o serie de greutăţi generate de faptul că exploataţiile sunt divizate. Unele sunt comerciale şi aici lucrurile sunt simple. În schimb, în exploataţiile nonprofesionale apar cele mai multe probleme, pentru că statul suportă manopera şi valoarea materialelor pentru o parte din acţiuni, iar altele, deşi sunt obligatorii, trebuie plătite de proprietari. La sate problema populaţiei îmbătrânite şi a lipsei veniturilor creează situaţii în care medicii desfăşoară diverse acţiuni gratuit, pentru că oamenii nu au cu ce plăti medicul veterinar.

– Chiar și în această situație, care este mesajul dumneavoastră pentru medicii veterinari din teritoriu?

– Să îşi desfăşoare activitatea cu conştiinciozitate şi să îmbunătăţească relaţia pe care o au cu proprietarii de animale. Pentru că o relaţie bună va duce, pe de o parte, la un venit constant pentru medicul veterinar, iar pe de altă parte, la o mai bună informare a crescătorului de animale.

– Ce mesaj aveţi pentru proprietarii de animale?

– Atât timp cât statul suportă anumite cheltuieli, atunci obligaţia proprietarului este una singură – să prezinte animalul pentru efectuarea acestor acţiuni și să țină permanent legătura cu medicul veterinar.

– Să sperăm că cei care vor citi aceste rânduri vor înțelege și ce ,,scrie“ printre ele. Oricum, le urăm succes colegilor din teritoriu, dar și dumneavoastră în tot ce încercați să faceți pentru ei.

Pagini realizate de Ion BANU și Patricia Alexandra POP
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.3, 1-15 FEBRUARIE 2013