reclama youtube lumeasatuluitv

O culă din Dolj, salvată de la ruină

  • Publicat în Sate

Cula Cernăteștilor, situată în satul Cernătești – Dolj, va fi reabilitată, începând din acest an, cu bani europeni. Construcția datează din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, fiind ridicată de boierii Cernătești, cu funcția tipică de apărare. Între anii 1967-1969, ajunsă în ruină, cula este trecută la stat, renovată și inclusă în circuitul muzeistic (sătesc) prin grija învățătorului Nicolae Pârvulescu. După alte patru-cinci decenii de indiferență, imobilul s-a degradat substanțial. Autoritățile locale au catadicsit, în fine, să restaureze și să pună în valoare această clădire monument istoric, care ar putea intra într-un circuit turistic rar, cel al culelor din Oltenia.

Termenul „culă“ provine din limba turcă și înseamnă turn (kulă-turn). Ca o ironie, popoarele din Balcani au ridicat aceste fortificații împotriva otomanilor inspirându-se chiar de la ei cum să le construiască și să le denumească! Acestea au apărut în Albania, Serbia, Bulgaria, Oltenia și vestul Munteniei din nevoia de apărare a micii boierimi din spațiul rural împotriva incursiunilor turcești. Perioada coincide cu epoca domniilor fanariote în Țara Românească (1711-1821), caracterizată prin slăbirea autorității de stat și intensificarea dominației otomane. Locuințele fortificate erau amplasate în puncte oarecum strategice, pe terenuri înalte, în afara localităților, formând un fel de lanțuri de semnalizare a pericolelor. Culele sunt descrise drept construcții pătrate sau dreptunghiulare, cu două sau trei etaje, cu pereți groși din piatră sau cărămidă, având ferestre mici și metereze (guri de tragere), cu ușă de acces la parter puternic întărită și numeroase ascunzători în interior. Clădirile erau locuite la nivelul superior, acolo unde arhitectura tradițională românească atașase foișorul; parterul servea, de regulă, pentru depozitarea proviziilor, iar scările interioare erau bine protejate, cu numeroase capcane pentru neaveniți.

Cule abandonate

cula izvoranu geblescu

De-a lungul timpului, zeci, poate sute de cule construite în porțiunea de șes, pe o centură imaginară București – Drobeta-Turnu Severin, au dispărut. În zona de deal, multe dintre ele au fost dărâmate; până în zilele noastre se mai păstrează însă 27 de cule (26, de fapt, având în vedere că în Argeș, din cula Vlădescu a mai rămas doar fundația): în Gorj – 8, Argeș – 6 (sau 5), Vâlcea – 5, Dolj – 3, Mehedinți – 3, Olt și Teleorman – câte una fiecare. Puține dintre ele sunt restaurate și puse corect în valoare. În Dolj niciuna dintre cele trei cule nu este cuprinsă în circuitul muzeal și doar una este cât de cât întreținută. Cula Poenaru (1764) din comuna Almăj, construită de boierul Barbu Poenaru (două caturi și cerdac), a fost incendiată repetat, în anii 1801 și 1844, pierzându-și în întregime etajul. În 1904 boierul Gheorghe Poenaru dăruiește cula primăriei pentru a fi transformată în unitate de învățământ; aceasta se află și azi încorporată în imobilul școlii. Cula Izvoranu – Geblescu, din comuna Brabova, este scoasă din uz și abandonată, iar cula Cernăteștilor (comuna Cernătești), abandonată și ea până deunăzi vreme, să spunem că are șansa nesperată de a fi pusă iar în valoare. Autoritățile județene și locale au semnat contractul de finanțare cu ARD Sud-Vest Oltenia, banii urmând să fie asigurați prin POR 2014-2020. Valoarea investiției se ridică la 2,13 milioane de lei. Suma pentru reabilitare nu este deloc mare. Și vine întrebarea: la câte milioane de lei s-au tocat și se toacă pe investiții inutile, de ce nu a fost posibil să fie alocați bani până acum pentru a ne salva istoria? (M.B.)