Tablouri din plante cu Elena Andrei
Ar putea fi socotită ing. Elena Andrei meșter popular? Nu, după toate rigorile definiției în sine. Da, după rezultatul preocupărilor sale, de realizare a unor tablouri din plante. Iar primele versiuni le-a conceput cu peste 30 de ani în urmă, după absolvirea facultății, când această tehnică era destul de rară. Luată apoi de vreme și vremuri, a renunțat la latura artistică a muncii sale, concentrându-se pe producție și mai pe urmă pe creșterea unei mici afaceri din flori; de câțiva ani însă a reînceput să dea trebuință resturilor de plante în forme și culori, compoziții din ce în ce mai căutate de cei care vor un colț de altfel de natură în casă.
De fapt, e vorba despre creație în toată regula. Doar că nu avem uleuri, șevalet, pânză și pensule, ci culori naturale din flori, petale de flori, frunze, rădăcini, crenguțe, semințe, părți din fructe combinate, rearanjate și înrămate sub formă de alte flori ori imagini care țin de natură. Și e un meșteșug în sine și să le alegi, și să le culegi, și să le combini întru-frumos. Iar Elena Andrei (Prahova, Tătărani) are darul ei de a o face și un stil anume ce impregnează în tablou și propria-i personalitate. Lucrează numai iarna, iar ocupația vine în plus și cu o liniște reconfortantă. Iar liniștea interioară – artiștii o știu – este condiția principală care ajută să izvorască talentul și frumosul din om.
Natură din... natură
Să începem cu partea de procurare a materialului: „altădată mergeam în drumeții să mă bucur de natură. Acum, oriunde plec, caut ce-mi oferă natura. Deunăzi vreme m-am întors din Grecia cu două pungi de plăntuțe. Culeg imortele din flora spontană, părți din plante cu un colorit anume, conuri de brad, rădăcinuțe ramificate, ramuri, teci, semințe, scoarță, anumite ierburi perene, frunze, fructe (bostani decorativi, de exemplu), flori de la care utilizez caliciul etc. Dar înainte de toate verific care anume rezistă în timp; altfel, s-ar putea să curgă din tablouri ori să se fărâme. Dar eu cultiv și în grădina mea câteva specii de plante, inclusiv flori nemuritoare, imortele adică; pentru frunze am rezervă, așa că le procur gata tratate de la magazinele specializate. Sunt în jur de trei specii care au frunze foarte rezistente. Uneori, pentru florile mici și foarte mici folosesc petale confecționate din fibră foarte subțire din lemn.“ Mai e nevoie apoi de multe altele: silicon fierbinte ori ale soluții de lipit, pensete, unele extrem de fine, rame din lemn de forme, culori și dimensiuni diferite, material de fundal (împletituri naturale divers colorate și cât mai felurite ca model) etc.“
„Mă las condusă de plantă, ea vrea să fie așezată într-un anumit fel“
Și acum vine partea de compoziție. Când se așază la masa de lucru poate sta ore întregi, Elena Andrei are propriul său stil: „Nu plec de la început cu o idee fixă, să-mi iasă cutare sau cutare efect. Las imaginația să lucreze în locul meu. Așez fundalul, pe care poate că-l modific în timp, și piesa de mărime mai mare. Plec de la porțiunea principală spre detalii. Ajung uneori la finețea de a fixa petalele florilor mici cu penseta chirurgicală. Iar forma finală vine de la sine. Îți spune materialul cum vrea să fie așezat. Și tot el vrea o anumită combinație de forme și culori. Tot ce fac este să mă las condusă de ele și să nu mă împotrivesc instinctului interior, adică inspirației de moment. Paleta de culori e diversă, sunt sute de soluții pentru fiecare părticică din plantă, unde și în ce fel s-o plasezi în tablou.“ Elena Andrei spune că este atât de captivată de ceea ce face încât, lucrând, uită de ceas. Iar satisfacția cea mai mare este la sfârșit, când adaugă în colecție noua compoziție. Și nu există o normă în timp. Un tablou se lucrează tot atât de bine într-o jumătate de zi sau în trei zile. Totul depinde de inspirație. Și inspirația, se vede, nu-i lipsește!
GALERIE FOTO
Maria Bogdan
