reclama youtube lumeasatuluitv
update 20 May 2019

Maria Grad: „Poftim, îmi dau foc, că-n țara asta nu-i bun cine lucră!“

Maria Grad este un mic fermier din Vișeu de Sus, județul Maramureș. Așa credea dumneaei, că este un agricultor modest, cu o fermă formată din 15 capete de vaci, 154 de oi și 74 de hectare de pășuni și fânețe (18 ha în proprietate). Avea să afle, din noile condiții de acordare a subvențiilor, că statul a transformat-o în mare fermier și este tratată ca atare, laolaltă cu societățile agricole care lucrează 10.000 de hectare. Ba chiar anul acesta este mai mult decât atât, de vreme ce n-a primit subvenția pe unitatea de suprafață nici la data la care scriem noi acest subiect (jumătatea lunii aprilie), iar marile companii au încasat banii începând cu 8 aprilie.

În disperare de cauză, Maria Grad ne-a sunat să ne ceară sprijinul. Rectificăm. S-a suit pe un deal ca să poată vorbi cu noi la telefon, fiindcă n-are semnal de acasă. Așa au decurs trei zile de dialog, cu ore dinainte stabilite de mers în vârful colinei. Situația dificilă pe care o traversează a căpătat dimensiuni de dramă individuală. Una din care nu mai vede nicio ieșire. Sau da, ne-a mărturisit că „este bântuită de gânduri negre“. „Gânduri negre“ înseamnă, în limbajul unui român neaoș, revolta dusă la extrem: „Duc oile și le las la ușa autorităților. Cum să-i fac să se uite la mine, să-mi dau foc? Poftim, îmi dau foc, că-n țara asta nu-i bun cine lucră!“

O femeie-fermier învățată să muncească

Ca să nu-și formeze cineva păreri eronate despre un om căruia i-a ajuns cuțitul la os – deși oricare cetățean român, cu atât mai mult unul care lucrează jos, la talpa țării, trebuie sprijinit – Maria Grad ne-a povestit că a fost contabilă, apoi a lucrat la un magazin, iar animale a crescut dintotdeauna. I-a plăcut să aibă o gospodărie bine așezată, cum fac mai toți maramureșenii, aceștia fiind vestiți pentru capacitatea lor extraordinară de efort. Este văduvă de 15 ani, și-a trimis copiii la facultate, s-a luptat să nu le lipsească nimic, muncește și azi din greu fiindcă așa a fost învățată și pentru că așa este normal pentru oricare om, să-și asigure existența. O face chiar dacă, în ultima vreme, a suferit două accidente. Ultimul, când calul s-a speriat de un bursuc și a trântit-o la pământ, s-a lăsat cu spitalizare și sechele serioase pentru a mai fi suportate la cei 62 de ani pe care-i are.

De unde a venit necazul care a îngenunchiat-o

Mariei Grad i se trage tot necazul de la reguli și de la soft. Regula, pe care o putem asimila cu legi, ordonanțe, norme metodologice, a transformat-o din mic fermier în mare fermier. Pe scurt, pentru că a primit în anul anterior subvenții care au depășit 5.000 de euro, Ordonanța de Urgență nr. 3 din 18 martie 2015 pentru aprobarea schemelor de plăți care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 a obligat-o să treacă de la statutul de fermier activ persoană fizică la cel de persoană fizică autorizată. Această simplă modificare i-a dat viața peste cap. Normele APIA au transformat-o în... „transfer de exploatație”. Iar această categorie a avut ghinion cu carul. Să explicăm. Știți povestea de anul trecut generată de rearanjarea în sistem informatic a noilor scheme de plăți, cu o licitație organizată târziu, cu o firmă care s-a apucat să lucreze la soft și mai târziu. În aceste condiții, când și banii au fost livrați cu întârzieri, APIA și Ministerul Agriculturii s-au gândit să etapizeze plățile în funcție de categoriile de beneficiari. Prima dată au intrat la plată, încă de anul trecut, micii fermieri (cei cu subvenții de până la 5.000 de euro). Maria Glad nu s-a aflat printre ei. Anul acesta, din 8 aprilie, pe măsură ce se lucra la noile programe de calculator, au intrat în plată schema unică pe suprafață, unde s-au încadrat și fermierii cu 10.000 ha, plata redistributivă, tinerii fermieri, schema de ajutoare naționale tranzitorii etc. Maria Grad iar nu s-a aflat printre aceștia. Și nu s-a aflat deoarece pentru categoria „transfer de exploatație“ nu este gata modulul. Softul. Programul. Iar neagricultorii din Capitală s-au gândit că fermierii aceștia mai pot aștepta. Pot aștepta chiar mai mult decât marile companii din sectorul vegetal. Deci i-a lăsat la coadă.

33 de oi moarte în așteptarea softului

Să vă povestim ce s-a întâmplat în ferma Mariei Grad în timp ce Bucureștiul își bătea capul cu software-ul și cu ordonarea fermierilor în diverse categorii și plăți. În primul rând, au murit vreo 33 de oi. Pe urmă, s-au acumulat mari restanțe la plata salariilor, iar lucrătorii bat la ușa fermierului și-l trag toată ziua de mânecă. S-au terminat furajele, resur­sele, medicamentele, banii... tot, tot, tot! S-au dus și banii din împrumuturi. În urmă cu câteva zile, doi fermieri din zonă au ajutat-o cu un camion de lucernă uscată și o căruță de concentrate. Și acestea s-au epuizat în câteva zile. Perfect, ar vinde totul, dar oile sunt atât de slabe încât nu i le-ar lua cineva nici gratis. Dacă ar fi fost inclusă la plățile de anul trecut sau măcar în prima serie din acest an nu s-ar fi întâmplat toate acestea... Nu știm cine recunoaște în această descriere situația limită, insuportabilă în care se află Maria Grad.

Sătulă de „nu anul acesta, la anul“, „nu luna viitoare, cealaltă“, „nu seria asta, următoarea“

Vorbind despre „a ști“ și „a cunoaște“ ceea ce se întâmplă în viața reală, să vă spunem cum a decurs documentarea noastră. Adică am vrut să aflăm un răspuns clar, fiindcă Maria Grad s-a temut să nu fie vreo problemă cu dosarul său, de vreme ce a fost sărită din două rânduri de plăți. Pe urmă s-a săturat de invariabilul răspuns de la APIA Maramureș, „nu anul acesta, la anul“, „nu luna viitoare, cealaltă“, „nu seria asta, următoarea“. La APIA Baia Mare am găsit-o pe Maria Itu, director executiv adjunct. Deși se ocupă de alt compartiment, a notat cazul, s-a informat, ne-a sunat și a explicat, în detaliu, despre ce este vorba. În plus, a cerut să vorbească personal cu Maria Grad, ceea ce s-a și întâmplat. În rezumat, dosarul este trimis, se așteaptă finalizarea programului informatic și intrarea în plată a celor din categoria „transfer de exploatație“. Totul a durat o jumătate de oră.

La APIA București am întrebat când este gata programul și când intră în plată „transferul de exploatație“. Am sunat la biroul de presă. A răspuns un tânăr. L-am rugat marți, 12 aprilie, la ora 11:09, să se informeze despre acest amănunt și să ne furnizeze informația telefonic, cât se poate de repede. Am dublat solicitarea cu un mail. Atât de lung a fost drumul din biroul tânărului până la cel al șefilor încât a avut nevoie de o zi și ceva să-l parcurgă! Între timp, am sunat la directorul general al APIA și am aflat că modulul este în probe, iar fermierii aflați în categoria dnei Grad vor primi banii la sfârșitul lunii aprilie, cel târziu pe 5-10 mai. A doua zi, miercuri, 13 aprilie, la ora 15:17, am primit răspunsul și de la biroul de presă, dar nu de la tânărul cu pricina, ci de la o colegă a domniei sale. Și ne gândeam într-o doară: ce bine ar fi ca oamenii aceștia să-și facă ucenicia jos, în ferme, să înțeleagă ce-i cale pe vale!

Maria Bogdan