reclama youtube lumeasatuluitv
update 9 Dec 2019

Agricultura ecologică, între promisiuni electorale şi decizii administrative

Totuşi, în ciuda unui imens potenţial, în ultima perioadă trendul ascendent nu se mai confirmă. Conform ultimelor date din 2014 postate pe site-ul MADR, constatăm un recul al dinamicii suprafeţelor cultivate ecologic. Mai mult, din datele asociaţiilor de profil rezultă că în anul 2015 doar 16% dintre operatorii care practică agricultura ecologică din România au solicitat sprijin pe măsura de dezvoltare rurală destinată agriculturii ecologice (Măsura 11 din PNDR 2014-2020).

Văzută ca sector prioritar doar în mod declarativ, agricultura ecologică a constituit mereu o temă a promisiunilor din campanile electorale. La finele anului 2014, în timpul campaniei pentru prezidenţiale, fostul premier Victor Ponta declara, la deschiderea anuală INDAGRA, că Romania are un potențial uriaș în agricultura ecologică. Tot în acea perioadă, într-un set de răspunsuri la întrebările jurnaliștilor de la Ziarul Financiar, președintele ales al României Klaus Iohannis declara: „România poate deveni numărul 1 în UE în privinţa agriculturii ecologice. Acesta poate fi un obiectiv de ţară pe care să ni-l asumăm.“ Ulterior, pentru agricultura ecologică, a rămas doar vopsit gardul.

Au urmat alte declaraţii, chiar elaborarea de acte normative, constituirea de grupuri de lucru pentru sectorul de agricultură ecologică, numai că totul s-a redus doar la operaţiuni mimate şi bifate, nesimţindu-se în timp niciun interes real al autorităţilor.

Versiunea aprobată din 26 mai 2015 a PNDR 2014-2020, pe baza unui studiu realizat de firma austriacă GBI Consulting şi Institutul de Pedologie din Bucureşti, a prevăzut sume stimulative pentru menţinerea sau conversia ecologică pentru culturi pe terenuri arabile, plante medicinale, legume, vii şi livezi. Însă alte activităţi, cum ar fi creşterea albinelor, nu s-au regăsit printre plăţile compensatorii, în timp ce alte State Membre au prevăzut sprijin consistent pentru apicultură. În februarie 2014 se promitea că apicultorii din Romania vor fi considerați fermieri activi si vor putea accesa fonduri din Pilonul II pentru agricultura ecologică Promisiunile au rămas neonorate deşi atât versiunea 2015 a PNDR 2014-2020, în capitolul 4.1. (SWOT), la pagina 59 cât şi versiunea din 2016 la acelaşi capitol, pagina 56, susţin că „apicultura ecologică este în curs de dezvoltare. Apicultura și produsele ecologice au fost identificate ca fiind prioritare în Strategia pentru dezvoltarea sectorului agroalimentar pe termen mediu și lung orizont 2020-2030.“

Într-o primă etapă (februarie-martie 2015), la insistenţele asociaţiei BIO România, care a făcut demersuri constante pentru stimularea sectorului zootehnic, a fost introdus sprijinul pentru pajişti permanente în măsura de agricultură ecologică. Numai că măsura a introdus criterii de eligibilitate discriminatorii, sprijinul pentru fermierii ecologici fiind exclus din unităţile administrativ-teritoriale eligibile în cadrul Măsurii 10 (agromediu şi climă) pentru pachetele aplicabile pe pajişti permanente.

Respectiva abordare este de neînţeles întrucât, complicând şi mai mult textul măsurii, menţine o diferenţiere discriminatorie pentru fermierii ecologici ca şi în varianta precedentă. Astfel, în locul unei eventuale abordări cumulative a practicilor prietenoase de mediu, a fost introdusă o abordare competiţională (în plus, şi discriminatorie faţă de agricultura ecologică), complet străină principiilor de implementare a politicilor consecvente de protecţie a mediului.

Poate funcţionarii responsabili din MADR sunt lipsiţi total de competenţe privind evaluarea impactului de mediu al diferitelor alternative tehnologice, aceasta fiind o posibilă explicaţie pentru prioritizarea măsurilor de agromediu faţă de agricultura ecologică.

O altă explicaţie poate fi însă o comandă tehnică sau politică de genul: inventaţi orice justificare, dar nu daţi bani suplimentari pentru agricultura ecologică! Pare cel mai probabil.

Mai este posibil ca agricultura ecologică să crească în România? Cu siguranţă, da. Semnalele din piaţa de retail de produse certificate sunt în continuare pozitive. Numai că un consumator român de produse certificate ecologic nu plăteşte astăzi numai preţurile premium ale diverselor produse (cum ar fi, de exemplu, cele lactate, multe importate din păcate din Austria, Germania etc.). Respectivul consumator susţine în plus şi lipsa unei reforme reale a administraţiei, care de câteva luni de la creşterile salariale din sectorul public, a rămas la fel de eficientă aşa cum o ştim de ani buni, dar semnificativ mai scumpă.

Dr. Sorin Liviu ŞTEFĂNESCU