reclama youtube lumeasatuluitv
update 24 May 2019

„Dacă nu ar exista Dumnezeu, ar fi nevoie să îl inventăm“

Nu există om care să nu poată fi reeducat în sensul binelui. Face parte, dacă vreți, din condiția noastră de existență. Și societatea trebuie să depună efort în sensul ăsta. Eu am spus de multe ori că mai bine am investi în școli decât în pușcării.“ (Constantin Dulcan)

Știinţa și religia sunt două universuri aparent în antiteză. S-au sfidat de-a lungul mileniilor, dar viitorul pare să creeze o punte între ele. Poate că într-un final se vor contopi. „Știința, de pe acum, are destule argumente în favoarea ideii pe care religiile o au ca esență. Timpul va avea răbdare să așeze toate lucrurile spirituale pe straturile care se cuvin“, spune dl prof. dr. Constantin Dulcan.

– Dle profesor, există vreo legătură între studiul neurologiei și spiritualitate?

Constantin Dulcan

– Imensă. Tot ceea ce gândim, ce simțim și facem trece prin creier. Orice gând, orice sentiment este o emisie de câmp energetic. Practic, suntem ceea ce gândim. Gândurile noastre sunt molecule. În clipa de față știm foarte clar, cu argumente biologice, neurofiziologice și neuropatologice dacă vreți, că tot ceea ce gândim are fie o semnificație pozitivă, fie una negativă asupra sănătății. Mai mult, există un substrat biologic al modului în care gândim. Toate gândurile pozitive sunt prelucrate într-un lob frontal pe partea stângă, iar toate gândurile negative în aria prefrontală dreaptă a creierului. În plus, diferența de receptare, de conștientizare a gândului este foarte diferită. De pildă, dacă spui „te iubesc“ există un moment din momentul rostirii și receptării mesajului. Dacă spui „te urăsc“ unui om, dimpotrivă. Sunt studii care arată că uneori creierul uman, mai exact lobul prefrontal drept, are un timp de percepție de patru ori mai lent, pentru că creierul refuză tot ce este negativ și distorsionant pentru existența noastră. Dat fiind efectul fizic al gândului, acesta ajunge în Univers, iar prin asta putem să îl distorsionăm sau dimpotrivă, să creăm armonie. Totul este fizică în Universul ăsta. Spun mereu că, dacă reușim să depășim prin înțelepciune momentul de impas, să sperăm că nu vom avea un conflict mondial, vom avea o evoluție, nu în plan fizic, ci la nivelul capacității de receptare și prelucrare a informațiilor. Cu alte cuvinte, viitorul este al capacității noastre spirituale, afective.

– Se prefigurează o modă a ateismului. Cum ne afectează acest lucru?

– Suntem înconjurați de violență. Aceasta înseamnă negarea ideii de rațiune divină. Nu ne obligă nimeni să credem în Dumnezeul nu știu cărei credințe, dar orice om cu mintea întreagă poate să sesizeze, după cum spunea și Einstein, că există o ordine a Universului. Să ne gândim cum subzistă toate sistemele planetare în infinitul acesta, cum fiecare depinde de celălalt, cum există această succesiune de anotimpuri. Toate aceste lucruri sunt interconectate, există un sens și o rațiune în toate. Conștiința este informație, iar Informația este modelul, proiectul. Nu poate să fie o informație născută ad-hoc, din neant, ci dimpotrivă, ea are o sursă inteligentă.

– Avem oare atâta nevoie de Dumnezeu încât să îl inventăm? Să fie doar un rod al imaginației?

– Ați spus un lucru minunat. Dacă nu credem în Dumnezeu avem nevoie să îl inventăm, având în vedere câtă dezordine, răutate și haos există în lumea aceasta. Și ce pericol de autodistrugere există! Da, avem nevoie să îl inventăm pe Dumnezeu pentru că societatea nu poate funcționa fără ordine, fără armonie și bun-simț, fără un cod etic. Dacă Dumnezeu este singurul garant al acestui mod de comportament, atunci trebuie să îl inventăm. Însă dacă până acum bunul-simț și respectul față de semenii noștri erau considerate doar niște convenții sociale, acum biologia noastră spune că tot ceea ce gândim rău ne îmbolnăvește pe noi și pe ceilalți.

– Ați căutat să îl descoperiți pe Dumnezeu cu o curiozitate științifică.

– De mic m-am întrebat: „Iată-mă, exist. Ce sens are viața?“ Cert este că existau atunci politica atee, promovată în școli, și mentalitatea simplă a omului de la țară care vorbea despre existența unui sens religios. Și atunci mi-am propus să răspund la această întrebare. Există sau nu există Dumnezeu? Și, punând cap la cap tot ce învățasem, am ajuns la concluzia că nu poți să explici viața dacă nu introduci în ecuație o rațiune pe care religia o numește divină, știința univers. Indiferent cum îi spunem ea există. Știți, spre exemplu, că prin rădăcini copacii vorbesc, că o plantă care crește aude? Fasolea, spre exemplu, atunci când se folosește de un resort pentru a se extinde reacționează atunci când resortul își schimbă poziția. Îl urmează. Întrebarea mea este: face acest lucru pentru că îl vede? Nu, este rațiunea tuturor lucrurilor. Cum poți să negi asta? Ar trebui să ne folosim de existența acestei rațiuni, a existenței lui Dumnezeu în beneficiul vieții noastre. Unde este răul? Dacă cineva îl vede, eu nu pot. Toate religiile vorbesc de lumină dar și astrofizică. Au fost experiențe în care am încercat să aducem lumina în laser până aproape de zero absolut. Am reușit să densificăm această lumină, practic să obținem materie și invers, încălzind-o să facem lumină. Este o demonstrație a ideii că totul pleacă de la lumină. Ce vreți mai mult? Toți venim de acolo. Toată lumea este formată din fotoni, din lumină.

– Dacă omenirea ar putea avea o conversație cu Dumnezeu, ce credeți că ne-ar întreba acesta?

– Ce-ai făcut, omule, cu viața pe care ți-am dat-o? Pentru că viața ne-a fost dată ca să experimentăm, să învățăm lecția iubirii, a înțelegerii, altruismului și a compasiunii. Asta spune Iisus. Fă celuilalt ce îți place să ți se facă ție însuți. Fii blând și bun cu ceilalți și tot binele se va întoarce spre tine. Totul este simplu. Dumnezeu este simplitate și complexitate în același timp.

– Spuneați într-un interviu anterior că, dintre toate marile spirite care au trăit pe pământ, Hristos are cea mai mare acoperire științifică.

– Mi se pare cel mai mare învățător al tuturor timpurilor. Dacă îi citești pe Buddha, pe Pitagora, pe Confucius, pe spiritele mari ale omenirii constați că au contribuit imens la civilizarea ei. Dar învățătura cea mai completă i-o atribui lui Iisus. Dacă desfacem în segmente ideile lui, constatăm că toate au suprapunere perfectă și explicație științifică prin fizica modernă și științele neurocognitive de ultimă oră. Vă dau exemplu un experiment. S-au pus filme în care alternau scene de groază cu scene de bună-dispoziție. Apoi s-au recoltat probe ADN de la martori. Acestea au fost duse la distanță și monitorizate. La fiecare scenă de groază ADN-ul se strângea, iar la scenele de bună-dispoziție se relaxa. Iată cum se explică după 2000 de ani ceea ce a spus Iisus. Este uimitor pentru că ai impresia că știa fizică cuantică, genetică. Că știa toate lucrurile pe care știința le confirmă acum.

– Credeți în miracole?

– Absolut. Tot ceea ce nu cunoaștem este un miracol. Sunt oameni cu boli grave pe care medicina nu le poate încă stăpâni. Și iată că unii ajung să se roage la mănăstiri și se întorc de acolo vindecați. Este un miracol. Cum explicăm această vindecare aproape instantanee? Nu-i așa că trebuie să revenim la ideea inventării lui Dumnezeu? Și niciodată nu a fost mai multă nevoie de El ca acum pentru că suntem atât de aproape de dezastrul lumii.

Laura ZMARANDA