Potala – palatul aproape de cer

Vizitarea Palatului Potala a fost momentul cel mai aşteptat din călătoria noastră. Deşi greu de depăşit impactul altitudinii şi al lipsei de oxigen din Lhasa, a meritat efortul depus de fiecare dintre membrii grupului. Să calci pe urmele liderilor spirituali ai tibetanilor cred că pentru noi a însemnat, pe lângă destin poate, momentul în care ne-am împlinit sufleteşte.

Iniţial am fost oarecum dezamăgiţi de vestea privind limitarea în timp a vizitei, dar am reuşit să vedem locul care în urmă cu ceva timp era inaccesibil pentru multă lume şi cu atât mai mult pentru un european.

Ghidul ne-a informat că vizitarea palatului trebuie făcută în sensul acelor de ceasornic, nu ni s-a permis să fotografiem în interiorul palatului şi am fost sfătuiţi să nu călcăm pragurile încăperilor. Sigur că atmosfera actuală nu prea are numitor comun cu vremurile în care aici era reşedinţa lui Dalai Lama, dar asupra arhitecturii nu s-a intervenit, astfel că impresiile sunt uimitoare.

Am aflat că edificiul are o înălţime de 117 m, 13 etaje şi aproximativ zece mii de încăperi şi este structurat în două părţi: Palatul Alb şi Palatul Roșu.

Palatul Alb – cu săli, temple şi grădini – era reședința propriu-zisă a lui Dalai Lama, iar Palatul Roșu include mai multe camere destinate venerării lui Buddha şi mormintele foștilor Dalai Lama. Tot aici erau amplasate reşedinţa împăratului manciurian, apartamentele de stat ale regelui Tibetului, cabinetul de miniştri, cancelarii, tezaurul de stat. Am văzut sculpturi, picturi, manuscrise şi multe relicve culturale considerate deosebit de valoroase. În anul 1994 Potala a fost înscrisă pe lista patrimoniului cultural universal UNESCO.

Palatul Poatala este acum muzeu, nu mai are nicio funcție religioasă sau administrativă ca în trecut. Din martie 1959 palatul nu mai este reşedinţa lui Dalai Lama. După revolta tibetană împotriva chinezilor liderul spiritual al budiştilor a ales să plece în India şi nu a mai revenit. Faptul că Tibetul a trecut sub administrare chineză i-a determinat pe budişti să propage învățăturile lor către discipoli din întreaga lume.

Am plecat de la Potala cu gândul că viitoarele generaţii de tibetani şi chinezi, în speranţa lor într-o reîncarnare mai bună, vor găsi o cale de reconciliere astfel încât acele locuri să devină raiul spiritual pentru omenire.

Tibetul are şi alte locuri la fel de pline de mister şi frumuseţe. Propun să le descoperim împreună. Așadar, călătoria continuă.

GALERIE FOTO

Teofilia BANU