Vinul, între profesionalism şi amatorism

Mă aşteptam ca viticultorii şi producătorii de vinuri români, asemenea celor din ţările cu tradiţie în domeniu, să fie laolaltă în orice împrejurare, să bată palma la orice eveniment dedicat lor, să-şi împărtăşească din bunele şi relele petrecute peste timp şi să-şi rostească într-un glas nevoile breslei. Se pare însă că nu e ce-am vrea să fie, deşi declarativ se împărtăşeşte tot mai mult ideea generală privind asocierea, comuniunea celor al căror obiect de activitate este asemănător.

Fără îndoială, interesele fiecărei entităţi economice primează, afacerea proprie este pe primul loc, numai că, în contextul unor politici agricole unitare ce vizează domeniile în ansamblul lor, este nevoie şi de unitatea celor pentru care se creionează astfel de politici. Numai că la noi – specific românesc – se pare că interesele comune, deşi există, nu converg în fapt, „bătălia“ din interiorul breslei dăinuie, făcând loc neobservat intruşilor. Printre ei inclusiv cei care vor să-şi impună vrerile urmărindu-şi propriile interese în defavoarea celor care muncesc de fapt pentru crearea plusvalorii. Adică a viticultorilor şi vinificatorilor.

Cele câteva evenimente organizate cu scopul promovării vinurilor româneşti, printre care VINVEST, VINTEST etc., concursurile aferente, s-au dovedit insuficiente pentru atingerea intereselor vinificatorilor, cu atât mai mult cu cât însăşi breasla îşi împarte opţiunile privind modalitatea, locul şi mediul în care ar trebui să se facă cunoscută. Până şi Asociaţia Degustătorilor Autorizaţi din România (ADAR), care ar trebui să folosească acelaşi limbaj privind vinurile şi calitatea lor, cum spunea la un moment dat preşedintele acesteia, prof. univ. Dan Boboc, s-a dovedit indecisă, spun organizatorii unor astfel de evenimente, în privinţa unicităţii acestora.

Aşadar, discordie manifestată inclusiv prin diversiune. În timp ce unii anunţă întâlnirea vinificatorilor cu consumatorii şi formatorii de opinie – mass media – alţii convoacă la acelaşi gen de evenimente, în aceeaşi zi şi oră autorităţi şi câţiva aleşi jurnalişti.

Surprinzătoare opţiuni cu atât mai mult cu cât breasla se plânge de o slabă promovare şi, drept consecinţă, o slabă valorificare. „Curat murdar“ – ar spune Caragiale de-ar trăi vremurile.

Fără îndoială evenimentele consacrate, precum cele amintite, bine organizate dăinuie, iar la ele aderă tot mai mulţi dintre cei care simt că se pot regăsi în astfel de comuniuni. Motivaţia lor principală este tocmai scopul acestor evenimente: recunoaşterea calităţii şi promovarea a ceea ce produc. Nu-i puţin lucru să aduni laolaltă, ediţii la rând, zeci, chiar sute de producători de vinuri din toate categoriile de mărime a suprafeţelor cultivate cu vii şi a cantităţilor de vinuri produse. În plus, şi zeci de jurnalişti care ştiu să aleagă între calitate, profesionalism şi amatorism.

Ion Banu