Adama 750x100 30 martie
update 30 Mar 2020

Constantin Lătărețu, un nume consacrat al folclorului gorjean

Constantin Lătărețu este un nume deja consacrat al scenei folclorice. Și nu doar pentru timbrul vocal, asemănător cu al legendarei Maria Lătărețu, ci mai ales pentru talentul său interpretativ, talent răsplătit de public și recunoscut de profesioniștii din muzica populară. Într-un interviu radiodifuzat de „Antena satelor“, solistul din Gorj spunea că-i place să fie considerat rapsod sau lăutar: „în suflet îmi place să mă socotesc lăutarul Constantin Lătărețu, mi se pare superficial să mi se spună artist, de fapt, termenul nu are nicio legătură cu portul popular, cu muzica tradițională pe care o cânt, e mai profund să fiu numit lăutar“.

– Cred că întrebarea care vi se pune cel mai des este legată de nume și de stilul dvs. de a interpreta: sunteți ruda ilustrei dvs. înaintașe, Maria Lătărețu?

– Sunt rudă cu soțul domniei sale, Tică Lătărețu, dar rude îndepărtate, nepot prin alianță. Însă n-ar fi contat în muzică acest aspect dacă n-aș fi venit și eu cu înzestrarea nativă de a cânta. E adevărat, Maria Lătărețu a fost și va rămâne modelul meu, un reper absolut despre ceea ce înseamnă profesionalism, dedicație, respect pentru folclor și public, emoție, autenticitate, modestie și măreție, valori morale etc.

– Într-o familie în care aproape că v-ați născut ascultând muzică n-ar fi nimerit să vă întreb de la cine și când ați învățat a cânta. Și totuși o fac.

– La mine acasă, în Runcu-Gorj, sat de lângă Cheile Sohodolului, nimeni nu este străin de muzică. Mama și tata au cântat, fără a face o carieră, bunicul meu Ion Lătărețu a fost lăutar, cum și străbunicul Nicolae Lătărețu a fost instrumentist, prin anii de dinainte de război, în taraful care o acompania pe Maria Lătărețu (n.n. – mătușa Mărița, cum o numeau apropiații din satele Gorjului), înainte ca ea să devină celebră. Dar atașamentul față de muzică i-l datorez maestrului Marcel Parnica, domnia sa a fost cel care a intuit că așa avea suficient talent pentru a face carieră în acest domeniu. Îmi place să-l numesc mentorul meu, cel care m-a condus prima dată prin tainele folclorului.

– Cântați la vioară și vocal. Este apariția cu care ați obișnuit publicul. Ce-a fost mai înainte, studiul la vioară sau canto popular?

– Vioara. Dar o vioară stăpânită după studiul cu maestrul Parnica, la Școala Populară de Artă Târgu-Jiu. Eu am absolvit Liceul de Artă „Constantin Brăiloiu“ din Târgu-Jiu și Facultatea de Muzică din cadrul Universității „Spiru Haret“, din București, deci am și învățat muzica. Dar la un moment dat am simțit că pot la fel de bine să fiu și solist vocal. Faptul că am combinat apoi vioara cu interpretarea vocală n-a făcut altceva decât să mă ajute în tot parcursul meu de până acum. Spectatorii, indiferent că evoluez într-un festival sătesc, eveniment privat, concert, emisiuni folclorice, așa s-au obișnuit cu mine și asta-mi cer.

– Care a fost momentul care v-a lansat în lumea importantă a folclorului?

– Festivalul „Maria Tănase“, de la Craiova, unde am obținut, în 1999, Marele Trofeu, interpretând „Balada lui Mihu Haiducul“ și „Murgule, coamă frumoasă“. Aveam 18 ani și de atunci am intrat în atenția profesioniștilor din radio și televiziune. Le-aș numi neapărat aici pe doamnele Elise Stan și Eugenia Florea care m-au ajutat și au jucat un rol hotărâtor în destinul meu muzical ulterior. În clasele a XI-a și a XII-a de liceu am fost olimpic (locul I și III) la olimpiadele naționale de interpretare muzicală, pe urmă am primit distincții la Festivalul „Maria Lătărețu“ (premiul special al juriului), Festivalul național de folclor „Ion Drăgoi“ (diploma pentru autenticitate), Festivalul „Corabia de aur“ (premiul I), Festivalul folcloric pentru tineret „Pe-un fir de baladă“ (diplomă de excelență), Festivalul Lăutarilor Gorjeni (premiul I), Festivalul național al cântecului și dansului popular românesc (premiul I) etc. Vă mărturisesc însă că nu mi-am făcut un țel din a merge la concursuri.

– Aveți piese imprimate în radio și ați editat deja patru albume. De unde vă luați melodiile, cum v-ați alcătuit repertoriul?

– Toată muzica este din vatra satului gorjean. Primul meu album a fost înregistrat cu melodii din repertoriul Mariei Lătărețu și Mariei Apostol, iar în următoarele sunt piese fie culese de la bătrâni, iar la noi, în Gorj, nu ducem lipsă de așa ceva, mai ales în satele în care există încă lăutari în fiecare casă – Pârău, Tismana, Peșteana sau chiar în localitatea mea natală, Runcu – fie melodii proprii, dar tot de inspirație gorjeană, în care stilul specific nordului Olteniei rămâne nealterat.

– Vă socotiți interpret de muzică populară sau lăutar?

– Depinde cine și ce înțelege despre a fi lăutar. Sunt fascinat de muzica interbelică, îmi place imens Zavaidoc, îmi plac lăutarii de demult ai Gorjului și aș fi onorat să le pot călca pe urme. În repertoriu am piese folclorice și deopotrivă de inspirație lăutărească, această muzică fiind la originea a ceea ce specialiștii numesc muzică autentică. Apropo de muzica interbelică, am participat cu piese de acest gen la o emisiune realizată de dna Maria Tănase Marin, pe TVR 2, o reușită deplină în domeniu. Am fost și rămân adeptul faptului că, pe scenă, important este să aduci emoție. Iar muzica mea din Gorj face din plin acest lucru. Nu o spun neapărat eu, e ceea ce-mi transmit spectatorii, ascultătorii.

Maria Bogdan