reclama youtube lumeasatuluitv

Ceramica de Şişești, un brand ce dăinuie în timp

Foto: radioromaniacultural.ro Foto: radioromaniacultural.ro

Cândva, olăritul reprezenta un mijloc de supraviețuire pentru locuitorii mai multor zone din țară. Unii trăiau din modelat, alții din comerț, iar înființarea atelierelor ceramice demonstra importanța acestei preocupări. Mehedințiul era una dintre aceste zone, iar prin centrul ceramic de la Şişești, rezultatele muncii olarilor au ajuns să fie cunoscute în întreaga țară. Așa a luat naștere brandul ceramica de Sisești despre care au auzit chiar și străinii. Un trecut glorios, însă odată cu înrădăcinarea modernismului pe plaiurile balcanice și olăritul a avut de suferit, iar traiul doar din practicarea acestei meserii a devenit aproape imposibil. Cel puțin așa ne-a mărturisit unul dintre meșterii zonei, Marcel Tănăsie care, deși a descoperit tainele lutului de mic copil, a renunțat pentru o bună perioadă la acest meșteșug dar, parcă chemat de glasul pământului, și-a reluat locul la roată.

Pasiune moștenită de la bunici

Obiectele de lut pe care le admirasem până la întâlnirea cu domnul Tănăsie erau lucioase, însă am aflat că ceramica de Şişești „este o ceramică neîmbunătățită, care nu lucește, poate de asta multora nu le place“, după cum spune meșterul. Am admirat obiecte frumoase, de la tradiționalele oale, ulcioare sau străchini, până la cănițe și farfurioare cu elemente moderne. Încântată de elementele noi, am vrut să aflu povestea celui care creează astfel de obiecte. Pasiunea pentru lut i-a fost transmisă de bunici care l-au învățat pentru prima oară să modeleze lutul. A practicat meseria pentru o perioadă, însă declinul meșteșugurilor l-a determinat să se reorienteze către alte meserii. Își amintește cu drag de începuturi și de motivele pentru care îndrăgește această meserie. „Îmi amintesc cum înainte se mergea în țară și se realizau schimburi de mărfuri. Plecam împreună cu bunicul cu căruța și mergeam, de exemplu, în zona de munte și primeam cartofi în schimbul produselor pe care le realizam“, susține olarul.

L-am provocat să ne descrie obiectul preferat însă, cum era de așteptat, alegerea nu a avut loc, mai ales că nu sunt puține modele pe care le realizează. „Nu pot alege un obicei despre care să spun că îmi place mai mult, de toate sunt atașat și le realizez cu drag. De exemplu, oalele de lut sunt de diferite mărimi, mai mici sau mai mari, unele trec chiar și de 20 de litri și înainte se foloseau pentru gătitul la nunți. Și astăzi sunt căutate, dar nu neapărat pentru a fi folosite în bucătărie. Țesturile, un fel de tăvi care au și capace în care se poate prepara o friptură și pâine, sunt și ele căutate“, a completat Tănăsie.

Pe obiectele realizate am admirat și motive tradiționale, dar am observat și elemente noi. De exemplu, mi-au atras atenția niște farfurioare cu flori în relief despre care meșterul spune că „sunt produse comerciale, nu tradiționale“ și își justifică alegerea prin faptul că trebuie să se adapteze pieței, să facă și ce se cere pentru a putea supraviețui.

Cănițele au fost primele obiecte pe care le-a realizat pe vremea când avea doar 6 ani. Aceste obiecte au o valoare aparte aș putea spune pentru că și băiatul dumnealui, de numai 9 ani, a început să le modeleze. Întrebat cum vede viitorul olăritului, domnul Tănăsie a răspuns cu o oarecare urmă de regret: „Mi-ar plăcea ca și fiul meu să aibă această pasiune, însă este destul de greu. Este multă muncă și nu este apreciată, plus că această ceramică este altfel față de cele din restul țării, nu are acel luciu, lutul de Mehedinți nu este atât de atrăgător ochiului și mulți nu apreciază obiectele ca pe cele din alte zone“, a conchis olarul.

Loredana Larissa SOFRON