Recomandări pentru perioada fătărilor la ovine

O etapă prioritară în tehnologia de creștere a ovinelor o constituie activitatea de reproducție (monta și obținerea de miei prin fătări în campanii organizate), prin care asigură venituri importante din vânzarea de miei vii sau carne de miel, precum și creșterea numerică a efectivului ori înlocuirea animalelor reformate sau moarte.

Campania de fătări la ovine se desfășoară, în sistemul tradițional, în perioada februarie – martie, în funcție de data introducerii berbecilor reproducători în turmele cu oile stabilite pentru reproducție.

Pentru ca această activitate să se desfășoare în condiții optime și să nu fie afectată starea de sănătate a oilor mame sau a mieilor, crescătorii de ovine vor asigura, indiferent de dimensiunea efectivului, următoarele:

- Identificarea și înregistrarea în Baza Națională de Date a ovinelor din exploatație și a mieilor nou-născuți.

- Asigurarea cu personal corespunzător din punct de vedere numeric și al cunoștințelor de bunăstare, inclusiv în manipularea oilor, a mieilor, ulterior la mulgerea oilor, tehnici de dezinfectare și tundere.

- Adăpostirea ovinelor în spații corespunzătoare speciei și categoriei de vârstă, care să asigure în principal densitatea și zooigiena la parametri normali (așternut curat, spații dezinfectate și văruite).

- Suprafața totală de adăpostire pentru toate animalele și dimensiunea grupului se determină în funcție de rasă, vârstă, mărime și alte caracteristici biologice ale ovinelor, iar densitatea trebuie să permită suficientă libertate de mișcare animalelor, respectiv de 1,5 m² pe cap de oaie adultă și 0,35 m² pe miel. Padocul în aer liber trebuie să asigure o suprafață minimă de 2,5 m² pe cap de adult și de 0,5 m² pe miel.

- Ovinelor care nu sunt ținute în adăposturi închise trebuie să li se asigure protecția necesară împotriva intemperiilor, contra animalelor de pradă, accesul la apă și la hrană.

- Compartimentarea adăpostului în funcție de starea fiziologică a efectivului (oi gestante, oi în fătare, oi cu miei).

- Asigurarea microclimatului optim, respectiv o temperatură de 18-20 grade C, coeficientul de luminozitate 1:12, - 1:15, umiditatea să fie cuprinsă între 65-70% și împrospătarea continuă a aerului prin ventilație naturală.

- Menținerea în stare de igienă și funcționare atât a echipamentelor din adăposturi cât și a echipamentelor de muls (unde este cazul), sistemelor de încălzire și de ventilație.

- Hrana administrată zilnic ovinelor să fie echilibrată nutritiv, furnizată în condiții igienice, aditivată cu suplimente minerale adecvate, atunci când este necesar, și cu un aport mai mare pe bază de cereale în această perioadă.

- Să se asigure un front de furajare care să permită tuturor ovinelor să se hrănească simultan și să aibă acces la o sursă de apă potabilă de bună calitate.

- Mieii trebuie să primească o cantitate suficientă de colostru fie prin supt, fie prin administrarea din alte surse, furnizat la temperatura corpului, în decurs de 20-30 minute de la fătare. Hrănirea cu lapte trebuie să continue pentru cel puțin primele opt săptămâni de viață. Se recomandă ca, la sfârșitul primei săptămâni de viață, mieii să aibă acces treptat până la înțărcare la alte produse alimentare proaspete, fibroase sau concentrate și la apă de calitate la discreție.

- Administrarea în primele două săptămâni după fătare, preventiv, a vitaminei E și a Selenitului de Sodiu, injectabil, 2 ml/10 kg greutate vie, subcutanat.

- Protejarea surselor de apă și furaje pentru a nu fi supuse înghețului și evitarea administrării de furaje (silozuri sau rădăcinoase) înghețate care pot provoca avorturi sau alte afecțiuni grave.

- Inspectarea zilnică a efectivului de ovine, acordându-se o atenție specială la aspectul corporal în ansamblu, la mișcările animalelor, la rumegare, la schimbările de comportament, existența unor diverse răni sau plăgi și starea ongloanelor.

- Efectuarea coditului la oile fătătoare, înlăturarea învelitorilor fetale și a straturilor de așternut ud cu lichidele scurse în timpul fătării, prevenind astfel răspândirea unor boli.

- Ovinele bolnave sau rănite să fie izolate în adăposturi sau boxe speciale, cu așternut uscat și confortabil, și să fie consultate de un medic veterinar.

În toată această perioadă crescătorii de ovine, asociațiile profesionale trebuie să colaboreze permanent cu personalul sanitar veterinar pentru monitorizarea stării de sănătate a ovinelor, precum și pentru efectuarea acțiunilor sanitare veterinare ce se impun.

Dr. Ioan PENŢEA,
Secretar executiv al Colegiului Medicilor Veterinari, judeţul Sibiu