reclama youtube lumeasatuluitv
update 18 Aug 2019

Victoria Darvai, un nume de legendă al cântecului maramureșean

Foto: sighet-online.ro Foto: sighet-online.ro

Victoria Darvai este reprezentanta unui timp folcloric fără egal și poate cea mai strălucită elevă a altei legende a muzicii populare românești, Maria Tănase. Pe 7 ianuarie inegalabila culegătoare de cântece maramureșene și la fel de unica interpretă a unor piese de tezaur a împlinit 90 de ani. La mulți ani, doamna Victoria Darvai! Noi nutrim speranța să vă regăsim, pentru tot ceea ce ați realizat pentru folclorul românesc, în lista UNESCO a tezaurelor umane vii, așa cum meritați cu prisosință.

Prima interpretă profesionistă din nordul țării

s-a născut în 1926, în localitatea Biserica Albă a Maramureșului istoric, zonă inclusă astăzi în regiunea Transcarpatia – Ucraina. Copilăria întreagă și-a petrecut-o însă la Dragomirești, pe Valea Izei, la bunicii paterni, și la Văleni, pe Valea Marei, la bunicii din partea mamei. Încă de mică dezvoltă pasiunea de a cânta și în principal de a reproduce nestematele folclorice ale Maramureșului, una dintre cele mai bogate zone în tradiții și meșteșuguri populare din România. De altfel, puțini știu că Victoria Darvai este la originea unei importante culegeri de folclor muzical realizată de cercetătorii Institutului de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu“.

O voce educată în spiritul respectului pentru cântec

Începe școala primară la Dragomirești, iar la vârsta de 10 ani se mută cu părinții la Cluj, unde se înscrie la Școala Generală nr. 10 și la Liceul „Principesa Ileana“. În 1941, pe timpul refugiului, pleacă la Turda, acolo unde de altfel încheie studiile la Liceul de Fete. Din 1944 și până în 1946 profesează ca învățătoare la Valea Stejarului, iar în 1948 decide să-și continue studiile. Este admisă cu nota 10 plus la Institutul de Artă Maghiară din Cluj, la secția canto, dar pentru că nu stăpânea limba ungară decide ca, în paralel, să asiste la orele de canto de la Școala Medie de Muzică din Cluj. În 1952 vine la București, se înscrie la clasa de canto clasic a Școlii Medie de Muzică nr.1, dar curând se transferă la canto popular, acolo unde maestrul de interpretare i-a fost nimeni altcineva decât Maria Tănase. Încheie studiile în 1956, având-o ca profesoară și pe renumita Elisabeta Moldoveanu (autor de culegeri de folclor, interpretă). Parcurgând această scurtă biografie înțelegem de unde vin glasul extrem de educat, rafinamentul de interpretare și respectul imens pentru autentic, valoare, muzică și scenă. Fiindcă, ei da, Victoria Darvai a considerat scena un loc sacru, unde nu poți păși oricum, ci doar cu infinit respect. Cultura muzicală este cea care probabil a determinat-o ca nicăieri și în nicio împrejurare să nu cânte altfel și altceva în afara repertoriului cules de pe meleagurile natale.

Debut răsunător... pe coloana sonoră de inaugurare a TVR

Chiar dacă a evoluat de la o vârstă timpurie în diverse spectacole, debutul oficial este marcat în 1948, dată la care este angajată, prin concurs, la Ansamblul artistic al Confederației Generale a Muncii din Sighetul Marmației. Aduce în scenă cântece culese din satele maramureșene, iar dacă ar fi să rememorăm câteva nu putem să nu pomenim de piesele din fonoteca de aur: „Buciumul“, „Pe cărare vine mândrul“, „Legăna-m-aș legăna“, „Chemarea oilor“, „Cât îi Maramureșul“, „Bine zice fluierul“, „Mândrul meu e păcurar“, „Unde m-a dus dorul“, „Câte frunze îs în nuc“. Atât de unic îi este repertoriul încât îi inspiră pe cercetători să îl includă în culegerile de folclor, iar pe cei la radioul public să-i organizeze debutul pe calea undelor în 1954, interpreta bucurându-se imediat de un mare succes. În afară de linia melodică desprinsă parcă din adâncuri nebănuite, versurile sunt de-o puritate fără cusur: „Oile la stână, că vine furtună,/Soarele-o ieșit, oile-am găsit,/ Avem tare multe, păste nouă sute/ Că știe fiecare, marea sărbătoare,/ Sâmbra oilor, în dealu’ florilor“ (Chemarea oilor) sau „În pădure bate vântul,/ Pe cărare vine mândrul./ Vântul bate, ploaia vine,/Mândrul s-o-ntâlni cu mine./ De ești ostenit, mândruț/ Ți-am făcut din dor pătuț,/Căpătâi din flori de mac,/Mândrule, că îmi ești drag“ (Pe cărare vine mândrul). Una dintre cele mai interesante creații este „Balada lui Pintea Viteazul“, piesă obținută după prelucrarea a șase variante, toate culese de Victoria Dravai și păstrate azi în arhivele folclorice, cântecul aducându-i, în 1955, premiul pentru creație și interpretare acordat de Radiodifuziunea Română. Melodia „Buciumul“, interpretată alături de doi tulnicași, apare pe coloana sonoră de inaugurare a Televiziunii Române.

Cântecele i-au fost atât de apreciate încât chiar Maria Tănase, aflată în culmea unei glorii neegalate de atunci încoace de niciun alt interpret, a preluat și înregistrat piesele „Buciumul“, „Toderel“, „Prin pădure trece-mi-oi“ și „Horincuța“. Despre acest episod Victoria Darvai vorbește cu un soi de pioșenie fiindcă nu era la îndemâna oricui să fie îndrăgit de uriașa solistă. Iar maramureșeanca chiar a fost aproape de sufletul Mariei Tănase!

Peste trei decenii de cântec la cel mai înalt nivel artistic

Când încă studia la Școala Medie de Muzică din București, în 1956, Victoria Darvai obține „Diploma de onoare“ a Festivalului Republican al Școlilor și Institu­telor de Artă din România, fiind singura solistă de muzică populară care deține această distincție. Urmează  mai multe recunoașteri naționale (laureată a concursului „Tineri soliști“) și internaționale (premii la edițiile din 1955, 1957, 1959 ale Festivalurilor Mondiale ale Tineretului și Studenților pentru Pace și Prietenie de la Varșovia, Moscova și Viena), o perioadă de lucru ca redactor la radioul public (1956-1958) și peste 30 de ani de concerte pe scenele din țară și străinătate. Cu orchestre renumite – Ansamblul „Maramureșul“, din Baia Mare, la înființarea căruia și-a adus aportul, Orchestra „Barbu Lăutaru“ a Filarmonicii „George Enescu“, din București, Formația folclorică „Ciprian Porumbescu“, din Botoșani, Orchestra „Doina Moldovei“, din Iași etc. – efectuează turnee în țară și în Polonia, URSS, Ungaria, Iugoslavia, Bulgaria, Albania, cântând alături de cele mai mari nume ale vremii, Maria Tănase, Maria Lătărețu, Emil Gavriș, Alexandru Grozuță, Ion Luican. După anul 2000 primește mai multe distincții: diploma de excelență acordată de Asociația Națională a Interpreților și Ansamblurilor Folclorice din România pentru meritele deosebite aduse artei și culturii de-a lungul întregii activități artistice, diploma de excelență acordată de Ministerul Culturii și Cultelor pentru contribuția de excepție la promovarea și punerea în valoare a folclorului românesc și Medalia Națională „Serviciul Credincios“, clasa a III-a. În 2006, respectiv 2009 devine cetățean de onoare al comunelor Dragomirești și Călinești.

Maria BOGDAN