reclama youtube lumeasatuluitv
update 18 Aug 2019

Sihăstria, de la schit la mănăstirea Părintelui Cleopa

Dacă ajungi în zona Neamțului și nu vizitezi câteva mănăstiri trebuie neapărat ca la următoarea vizită acestea să devină principala prioritate. Mănăstirea Neamț, Agapia sau Sihăstria sunt doar trei dintre lăcașele sfinte care impresionează din punct de vedere arhitectural, istoric, dar mai ales îți oferă acel sentiment de mulțumire sufletească.

Scurt istoric

Am vizitat adesea mănăstirile din zona Neamțului și, indiferent de anotimp, sunt lucruri pe care le găsesc neschimbate și unele parcă mereu diferite, însă la Sihăstria liniștea parcă nu poate fi deranjată. Poate și din acest motiv a devenit unul dintre acele locuri unde aș vrea mereu să mă întorc. Situată nu departe de Târgu-Neamț, mănăstirea de călugări a reprezentat de-a lungul timpului locul unde și-au trăit viața monahală duhovnici precum Părintele Cleopa sau Ieroschimonahul Paisie Olaru.

Asemeni multor mănăstiri din țară, și Sihăstria are o istorie zbuciumată. În anul 1655 a fost construită, aproape de mănăstirea Secu în așa-numitul loc „poiana lui Atanasie“, prima biserică a schitului Sihăstria. Însă, cum poporul român are un trecut tumultuos, în urma invaziilor tătarilor, la începutul sec. al XVII-lea, biserica avea să devină aproape o ruină. Astfel, episcopul de Roman a construit un nou lăcaș care a fost sfințit în anul 1734. Nici această biserică nu a fost ocolită de necazuri, iar în anul 1821 turcii au năpădit în ținutul Neamțului, au prădat și apoi incendiat mai multe lăcașe sfinte printre care și Sihăstria, care însă nu a ars în întregime. În 1824 se încep lucrările de refacere a ansamblului monahal: biserica de piatră, turnul clopotniță, o parte din chilii, turnul porții și zidul de incintă. Se lucrează la mănăstirile din zonă alte obiecte bisericești: candele, clopote, vase liturgice sau sfeşnice, iar activitatea liturgică se reia după o lungă perioadă de absență. Tot în acea perioadă a fost construit și un paraclis de lemn unde se săvârșeau slujbele pe timpul iernii, însă în anul 1941 un incendiu a distrus lăcașul și mai multe chilii, iar o parte dintre călugări au fost nevoiți să se îndrepte spre ale mănăstiri.

Acesta a fost momentul în care stareț al Sihăstriei a devenit Părintele Cleopa care, bene­ficiind de sprijin din partea mănăstirii Neamț, a reconstruit chilii și un nou paraclis.

Un alt moment important în istoria mănăstirii îl constituie anul 1988, atunci când a fost resfințită biserica centrală construită sub specificul stilului moldovenesc și renumită mai ales datorită prezenței icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului.

Catedrala „Sfânta Teodora de la Sihla“

Cine pășește pentru întâia oară în curtea mănăstirii Sihastria va fi impresionat cu siguranţă de impunătoarea catedrală „Sfânta Teodora de la Sihla“. După ce păşeşti în curtea bisericii, treci pe lângă vechea biserică şi îţi apar nişte scări. Încă din capătul lor, biserica nouă stârneşte interes şi admiraţie, îndemnându-te parcă să cobori cât mai repede fiecare treaptă pentru a-i călca pragul. Construită în plan triconic, biserica este împărţită în nartex, pronaos, naos şi altar, are o lungime de 42 de metri, lăţime de 22 de metri, iar înălţimea de 36 de metri. Realizată din cărămidă, construcţia a fost finalizată în anul 1999, iar pictura interioară în 2004 şi dispune de demisol unde se află paraclisul cu hramul „Sfântul Mucenic Victorin“ şi „Toţi Sfinţii Români“. Tot aici se află şi o raclă unde se găsesc părticele din Sfinte moaşte şi este locul unde în fiecare noapte de joi se săvârşeşte slujba Sfântului Maslu.

Pe faţada bisericii sunt pictate în mozaic şapte firide, iar pentru a intra în sfântul lăcaş trebuie să păşeşti pragul uşii metalice cu ornamente de bronz. Interiorul bisericii este primitor şi nu impunător, chiar dacă dimensiunile încăperii sunt destul de mari, iar picturile realizate cu măiestrie par adesea că prind viaţă.

30 de ani de rugăciune la Sihăstria

Numit şi Păstorul de suflete, Părintele Cleopa spunea: „Mânca-v-ar Raiul! Eu sunt moşu’ Putregai, moşu’ Putregai, moşu’ Putregai. Niciun bine n-am făcut eu pe faţa Pământului. Dorm mult, mănânc mult, un putregai. N-am nimica bun în mine, numai răutăţi.“ Cuvinte prin care sublinia faptul că smerenia este virtutea principală a unui călugăr.

Despre viaţa şi harul părintelui s-au scris multe rânduri. Se cunoaşte faptul că, la vârsta de 2 ani, mama acestuia l-a „dăruit“ Maicii Domnului, iar la vârsta de 17 ani s-a hotărât să-şi dedice viaţa lui Hristos şi a plecat la Schitul Sihăstria unde a stat vreme de 3 zile la poartă pentru a fi primit, dovedind că are răbdarea necesară pentru a deveni monarh. Atunci când a împlinit vârsta de 25 de ani a fost călugărit şi botezat Cleopa. Activitatea sa la sfânta mănăstire nu a presupus doar rugăciune, ci a şi reconstruit lăcaşul după incendiu, a fost numit stareţ, iar Patriarhia a ridicat schitul la rang de mănăstire, iar pe el la rangul de arhimandrit.

Recunoscut mai ales pentru predicile sale, acesta şi-a petrecut o parte din viaţă în pustiu de frica securiştilor, a fost trimis la Mănăstirea Slatina unde a devenit stareţ în anul 1949, însă tot din cauza sistemului a fugit în munţi pentru a doua oară, undeva în munţii Stânişoarei, unde de curând a fost sfinţit un loc unde acesta s-a adăpostit. Spre finalul vieţii acesta avea să se întoarcă la mănăstirea Sihăstria, iar în anul 1998 a trecut la cele sfinte, fiind înmormântat în cimitirul mănăstirii unde a început viaţa monahală.

Loredana Larissa SOFRON