Bednar SWIFTERDISC octombrie 2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 15 Oct 2021

Un nou model de business: susținerea culturilor mai puțin uzuale

De la declanșarea crizei economico-financiare din anul 2008, oamenii de afaceri din întreaga lume au căutat idei noi, modele noi care să se potrivească mai bine cu vremurile în care trăim. Și au apărut așa-numitele afaceri de nișă, menite a se adresa strict unui segment de consumatori. Și cum agricultura tot economie este, și aici s-a remarcat același fenomen de nișare a anumitor business-uri. Laura Dosoftei, director general Optim AgroTotal, este unul dintre acei antreprenori care au „mirosit“ oportunitatea unei afaceri de nișă în agricultură. Ce înseamnă mai precis acest lucru a explicat pe larg într-un interviu acordat revistei Lumea Satului.

– În mediul de afaceri se știe deja că prin activitatea dvs. susțineți culturile agricole mai puțin uzuale. Ce înțelegeți prin acestea?

– Am ales acest sistem pentru că eu cred că o rotație sănătoasă a culturilor poate să te ajute mult în obținerea de producții mai bune și drept urmare poate să te ajute în profitabilitate sustenabilă, pe o perioadă lungă de timp. În al doilea rând, în privința culturilor, care sunt multe și menționez aici doar in, facelia, schinduf sau cânepa la care se adaugă și plantele medicinale, acestea justifică din plin ideea de profitabilitate sustenabilă. Și foarte important, pentru acest tip de plante există nenumărate cereri concrete în sensul că, dacă acum am o ofertă, se poate fructifica imediat.

– Am înțeles că, prin activitatea sa, compania dumneavoastră susține și culturile eco din România, care sunt și ele mai puțin uzuale. Totuși există încă multă confuzie pe piață, se pare că produsele nu ar fi așa de „eco“ cum se spune, lumea confundă încă eco cu bio. Ce înseamnă o cultură eco în România anului 2016?

– Da, susținem cum putem mai bine toate tipurile de culturi ecologice... Lumea ar trebui să știe că pentru România „eco“ este termenul consacrat în mod oficial. Termenul de „bio“ este oficial în alte țări. Important este faptul că cele două denumiri desemnează același lucru, practic nu este nicio diferență între ele. În acest moment, în România suprafața cultivată eco este de 2% din suprafața agricolă totală. Știu că pare foarte puțin, dar este într-o creștere absolut uimitoare. De exemplu, numai la numărul de operatori certificați ecologic am avut o creștere de 358%... Și asta s-a întâmplat în doar patru ani din 2010 până în 2014! Acest fapt a făcut să avem și o creștere de peste 50% în suprafața agricolă certificată ecologic. Este clar că ne aliniem și noi cerințelor europene, implicit cerințelor consumatorilor care vor să mănânce mult mai sănătos și sunt mult mai responsabili față de ceea ce mănâncă.

– Ce plante au ponderea cea mai mare în culturile eco?

– Cele mai cerute și cultivate în România sunt cele uzuale – floarea-soarelui, rapiță, soia, grâu - durum. Acestea se pot livra în cantități foarte mari și sunt cele mai populare culturi. Dar în același timp te limitează în rotația culturilor... Câți ani la rând poți să pui floare versus porumb versus cereale? Trebuie să mai schimbi un pic...

– Spuneți că ajutați acest gen de ferme „eco“. Am putea spune că este un nou model de business în peisajul afacerilor românești? Concret, în ce constă ajutorul pe care-l acordați?

– Așa este... Este o afacere atât de nouă încât practic nici nu există vreun nume pentru ea. Noi îl numim ca fiind un sistem integrat în agricultura ecologică. Asta înseamnă că ajutăm fermierii pe întreg lanțul de producție, de la furnizarea input-urilor ecologice, care îi ajută să aibă o producție eco, până în a le oferi ajutor în desfacerea producției. Deci practic le oferim acces la peste 80 de procesatori și traderi eco din întreaga Europă astfel încât ei să poată obține cel mai bun preț de pe piață pentru culturile lor, să poată avea un profit sustenabil. Adică, în fiecare an să știe că în anul care urmează și peste doi și peste cinci ani au un viitor în acest domeniu.

– Cum se vede din România agricultura ecologică din celelalte țări europene? Care țară este cea mai „eco“ dintre țările eco?

– E clar că Germania și Austria sunt printre țările fruntașe în acest tip de producție. De aceea cred că avem mult de învățat de la acestea. Trebuie spus că ele folosesc o tehnologie mult mai modernă decât cea din România, dar și mult mai scumpă. Avantajul la acest gen de tehnologii este că pe termen lung oferă o sustenabilitate și o profitabilitate net superioare.

– Întorcându-ne în România... La noi ce criterii trebuie să îndeplinească un produs ca să fie considerat „eco“? Și, la modul concret, un cumpărător cum știe că un produs e eco?

– E foarte simplu... Criteriile sunt stabilite de către standardele internaționale. Există un logo care se aplică pe toate produsele care sunt certificate „eco“, organismele de certificare atestă faptul că un produs este sau nu „eco“ respectând criteriile prestabilite. Practic, cumpărătorul își poate da seama la raft dacă, mergând în magazin, vede pe ambalajul produsului acel trademark compus din frunzulițe și steluțe, atunci știe că acel produs este „eco“.

– În ultimii ani, cel puțin în București, primăriile de sector, Primăria Generală au avut inițiativa deschiderii mai multor piețe, târguri cu produse tradiționale. Întrebarea care se pune este: Când spunem „tradițional“ spunem automat „eco“?

– Nu... Sub nicio formă. Pentru că „produs tradițional“ înseamnă un produs pe care poate să-l facă oricine. De exemplu și bunicul meu stă la țară și cultivă în grădina lui roșii, castraveți, ardei. Dar el nu folosește neapărat numai produse naturale... Nu folosește doar compost. Mai dă și cu un vermorel în care poate băga orice. De aceea, în momentul în care am introdus orice altă substanță care nu este certificată ecologic, chiar dacă produsul este „tradițional“ acesta nu mai este ecologic. Pentru că „ecologic“ înseamnă lipsit de orice pesticid, de orice substanță nonorganică.

– Dacă o persoană dorește să cultive pur „eco“, concret ce trebuie să facă?

– Din momentul în care s-a hotărât că vrea să intre în sistemul „eco“ primul lucru pe care trebuie să-l facă este să contacteze un organism de certificare din cele 14 existente pe piața din România în acest moment. Apoi, conversia producției pe care o are înainte de certificare și până la certificare durează trei ani. Tot ce cultivă până la terminarea perioadei de trei ani nu este considerat ecologic, deci nu-l poate vinde cu beneficiul primei de preț ecologic. Și spun asta pentru că există unii procesatori – puțini la număr, ce e drept – care oferă o așa-numită „primă pe produs în conversie“ în cazul în care le vinzi pe lângă mărfurile normale și produse ecologice. În concluzie, trebuie să se cunoască bine faptul că fermierul trebuie să investească trei ani pentru ca apoi să beneficieze de primele de preț pentru produsul ecologic.

Bogdan PANȚURU

Articole recente - Lumea Satului