ipso iunie 2021    reclama youtube lumeasatuluitv

Internetul, mai important ca apa, educația și sănătatea

În Strategia de Dezvoltare Teritorială a României 2014-2020 (SDTR), orizont 2035, prioritățile pentru revitalizarea mediului rural sunt considerate, în ordine, drumurile, Internetul și infrastructura tehnico-edilitară și abia apoi educația, sănătatea și locurile de muncă. Să vedem însă care este viziunea autorităților pentru dezvoltarea teritoriului rural, cu precizarea că SDRT este o sinteză a strategiilor regionale de dezvoltare.

România este organizată în 8 regiuni de dezvoltare fără statut administrativ, 41 de județe, 103 municipii, 217 orașe, 2.861 comune și 12.957 sate. Suprafața cumulată a spațiului rural este de 208.068 km2, ceea ce reprezintă circa 87% din teritoriul țării. După standardele consacrate de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), teritoriul României este 59,8% rural, 39,4% intermediar și doar 0,8% urban.

Populația rurală, în declin sever până în 2050

Societatea Academică din România apreciază că localitățile rurale sunt prea eterogene ca mărime și capacitate economică. Ca și cum nu era de ajuns, între anii 2001-2004 au mai apărut 200 de comune noi, cu tot cu aparat administrativ. E drept, în acest interval alte 60 s-au transformat în orașe. Populația rurală este de 8,98 milioane de locuitori (47,8%), densitatea medie fiind de 61,6 locuitori/km2. Comisia Națională de Prognoză estimează că, în perioada 2015-2050, populația rurală se va diminua drastic, involuție generată de sporul natural negativ și soldul cumulat al migrației interne și externe.

Servicii de interes general

Rețeaua rutieră a României are o lungime de 79.904 km, iar 80% reprezintă drumuri județene și comunale. Un procent enorm, 25% dintre comune, nu pot utiliza șoselele în perioadele cu precipitații. În jur de 2.100 de localități sunt racordate la rețele de distribuție a apei, dar numai 37,2% dintre gospodării au apa introdusă în interiorul locuințelor, ceea ce înseamnă că diferența (62,8%) folosește surse proprii.  În anumite localități nu există nicio gospodărie dotată cu baie. Alte servicii: canalizare – aproximativ 650 de localități, din totalul de 2.861, au acces la canalizarea publică; gaz – peste 700 de comune dispun de rețele de alimentare cu gaz metan; energie termică – 10,3% din locuințele din mediul rural au centrale termice proprii și foarte rar sistem de termoficare; energie electrică – 95% din locuințe au instalație electrică; salubrizare – deși toate comunele au fost obligate să încheie contracte cu operatorii de salubritate, nu peste tot acestea își fac treaba complet; îmbunătățiri funciare-dotări sumare privind măsurile de reducere a riscurilor naturale (lucrări de apărare și amenajare a digurilor, sisteme antieroziune, inundații etc.)

Educație și sănătate

SDTR fixează două mari probleme ale satului: riscul crescut de abandon școlar ori părăsire timpurie a școlii și, ca o consecință, nivelul scăzut de instruire a populației rurale. În afară de lipsa personalului didactic calificat în unele unități de educație, sunt încă multe școli cu deficit de dotări (mobilier, utilități de bază, sisteme de încălzire, materiale didactice, echipamente IT). În privința serviciilor medicale, în mediul rural sunt localizate doar 11% din spitalele României, 8% din cabine­tele medicale de specialitate și 20,5% din numărul total de farmacii, iar acoperirea cu medici de familie este deficitară. Satele din România prezintă deficiențe și în ceea ce privește accesul locuitorilor la serviciile de asistență soci­ală pentru vârstnici și copii.

Oferta culturală

Din cauza reducerii sprijinului financiar acordat domeniului, deși majoritatea căminelor culturale beneficiază de un sediu propriu, dotarea acestora este nesatisfăcătoare și multe și-au încetat activitatea, servind altor destinații (baruri, magazine). Oferta culturală este, în general, limitată. Ba mai rău, există tendința înlocuirii specificităților rurale, considerate desuete, cu unele modernisme atipice satelor românești. În fine, SDTR găsește un dezavantaj și în accesul limitat la Internet, acesta fiind prezent, în multe cazuri, doar la nivelul instituțiilor publice.

Sudul țării, cel mai sărac din România

Din lipsurilor enumerate mai sus, stu­diile arată că mediul rural în sine este o sursă de excluziune socială. Nu întâmplător peste 71% din populația săracă din România trăiește la sat. Aria de sărăcie este plasată în sudul țării, în zona de câmpie, și se desfă­șoară fără întrerupere de la Brăila până la Mehedinți. În estul Moldovei există mai degrabă pungi de sărăcie rurală în Vaslui și Botoșani. O posibilă explicație a poziționării mai bune a Moldovei este dată de migrația în străinătate a locuitorilor. Zonele de câmpie în general sunt mai puțin dezvoltate: aici predomină activitățile agricole cerealiere, asociate cu un nivel redus al veniturilor și tot aici condițiile de locuire sunt inferioare, iar infrastructura de servicii este precară. Zone slab dezvoltate mai sunt în sud-vestul și nord-vestul țării.

Cum s-ar putea revitaliza spațiul rural

SDTR stabilește nouă obiective de urmat până în 2020, cu orizont 2035, care să remedieze deficiențele și să redea spațiului rural șanse mai bune în viitor:

- conectarea localităților rurale la infrastructura majoră de transport (reabilitarea/modernizarea drumurilor care fac legătura între sate și reședința de comună, între comune și drumuri județene și naționale, între comune și centrele urbane);

- extinderea accesului la Internet în bandă largă (ar face localitățile profund rurale interesante pentru a fi locuite și pentru investitori);

- echiparea satelor cu infrastructură tehnico-edilitară (apă, stații de tratare, canalizare, stații de epurare, gaz metan și salubritate);

- creșterea competitivității spațiilor rurale și crearea locurilor de muncă (modernizare ferme agricole, formarea lanțurilor alimentare scurte, diversificarea activităților economice – gen ocupații tradiționale, turism, mici activități industriale, valorificarea altor resurse-plante medicinale, fructe de pădure etc.);

- asigurarea accesului echitabil la serviciile de interes general (servicii medicale și de educație pe întreg teritoriul național);

- dezvoltarea unor spații rurale atractive și creșterea calității vieții cetățenilor (spații publice de recreere, infrastructură pentru practicarea sportului în masă, amenajări piețe și târguri);

- includerea anumitor zone rurale în circuitul turistic (menținerea patrimoniului cultural material și imaterial, stimularea agroturismului și a agriculturii tradiționale, relaționarea așezămintelor culturale cu tradiții și obiceiuri, activități de animare a populației în vederea menținerii tradițiilor, programe pentru instalarea tinerilor fermieri, conservarea și promovarea valorilor de patrimoniu natural și de peisaj etc.);

- cooperarea administrativă între autoritățile publice locale (grupuri de acțiune locală, asociații de dezvoltare intercomunitară);

- revitalizarea economică a ariilor rurale (acțiuni pentru creșterea producției agricole, industriale, artizanale și diversificarea ofertei de servicii pentru a răspunde nevoilor populației).

Maria BOGDAN