Articole revista 17 Decembrie 2015, 10:33

Când trebuie aplicată fertilizarea culturilor agricole

Scris de

Creșterea și dezvoltarea plantelor au loc pe baza elementelor nutritive extrase din sol. În funcție de cantitatea de macro și microelemente disponibile în sol, accesibile plantelor, se obține și un anumit nivel de producție.

Diferitele plante de cultură au consumuri variate de elemente nutritive. Astfel, de exemplu, pentru 3.000 kg de grâu se consumă 98 kg de azot, 26 kg de fosfor și 68 kg de potasiu. Pentru aceeași producție, floarea-soarelui consumă 215 kg de azot, 83 kg de fosfor și 394 kg de potasiu.

În cursul perioadei de vegetație a culturilor se diferențiază mai multe fenofaze caracterizate prin consumuri diferite de elemente nutritive în funcție de schimbarea activității metabolice a plantelor. Astfel vom remarca perioade critice privind nutriția plantelor și perioade de consum maxim când elementele nutritive sunt absorbite cu maximum de eficiență. În activitatea sa fermierul trebuie să țină seama de toate aceste aspecte. El va cunoaște, pe de o parte, conținutul solului în elemente nutritive, pe baza buletinelor de cartare agrochimică a solului, iar pe de altă parte cunoaște necesarul de nutrienți pentru a realiza un anumit nivel de producție.

Ceea ce nu poate furniza solul trebuie adăugat prin lucrarea de fertilizare, distingându-se:

a) Fertilizarea de bază efectuată vara sau toamna, înainte de lucrarea de bază a solului, aplicându-se îngrășăminte cu fosfor și potasiu care sunt mai greu solubile în apă și au un grad de mobilitate redus în sol. Este indicat ca aceste îngrășăminte să ajungă în stratul de sol în care se dezvoltă majoritatea sistemului radicular. Date la suprafața solului, nu au niciun efect în nutriția plantelor. Tot acum se administrează și îngrășămintele organice.

b) Fertilizarea înainte de semănat sau concomitent cu semănatul. Aici se folosesc îngrășămintele complexe (de tip N:P:K) care au un grad de solubilitate și o mobilitate mai mare în sol. Unele îngrășăminte se pot folosi ca „ștarter“ pentru stimularea răsăririi și creșterii în primele faze de vegetație. Tot acum se poate administra o parte din îngrășămintele cu azot care, fiind ușor solubile și cu grad de mobilitate ridicat în sol, dacă s-ar aplica la fertilizarea de bază sau dacă s-ar da întreaga doză, o parte s-ar pierde prin levigare.

c) Fertilizarea fazială în cursul vegetației urmărește asigurarea unui supliment de elemente nutritive când plantele au cea mai mare nevoie. Ele se pot aplica odată cu prașila mecanică, în apa de irigații sau concomitent cu stropirile pentru erbicidat, pentru combaterea bolilor și dăunătorilor.

d) Fertilizarea extraradiculară sau foliară se bazează pe capacitatea plantelor de a metaboliza elementele nutritive și prin intermediul frunzelor. Prin aceasta se asigură o parte din nutrienții necesari și, mai ales, se stimulează sistemul radicular pentru o mai bună nutriție. Aceste tipuri de fertilizare se vor corela cu perioadele critice și perioadele de consum maxim din cursul perioadei de vegetație a plantelor.

Perioada critică reprezintă etapa când lipsa elementelor nutritive, raportul neechilibrat al acestora sau prezența lor în exces manifestă cea mai puternică acțiune negativă asupra creșterii și dezvoltării plantelor și se întâlnește de la începutul vegetației.

La cerealele păioase perioada critică apare la 10-12 zile după răsărire, la apariția frunzei a treia, în înfrățire, la intrarea în burduf și la înspicare. La porumb se manifestă la frunza a treia, când apar 50% din totalul frunzelor, la apariția paniculului și la mătăsire. La floarea-soarelui perioada critică se manifestă la apariția primei perechi de frunze adevărate, la începutul formării inflorescenței și la înflorire. La sfecla de zahăr se manifestă la apariția perechii a doua și a treia de frunze, la începutul îngroșării rădăcinii și la începutul depunerii intense a zahărului. La cartof apare la formarea perechilor 2-4 de frunze, la apariția inflorescenței și la înflorire.

Perioada de consum maxim o întâlnim:

La cerealele de toamnă după înfrățire până la înflorire. Grâul, spre exemplu de la începutul formării paiului până la coacerea în lapte, absoarbe 78-92% din azot, 75-88% din fosfor și 85-88% din potasiu. La cerealele de primăvară se manifestă de la intrarea în burduf până la înspicare. La porumb consumul maxim se manifestă la înflorire și la maturarea semințelor. La sfecla de zahăr consumul maxim este la mijlocul perioadei de vegetație. La cartof apare maxim de consum la începutul înfloririi și la formarea tuberculilor.

Agricultorii trebuie să urmărească cu atenție evoluția plantelor pe întreaga perioadă de vegetație deoarece perioadele critice și de consum maxim se manifestă diferit și în funcție de evoluția factorilor meteorologici.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU


Vizualizari 4895
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti