Ați auzit de moșmon? Unii poate că da, alții poate că nu. Unii poate îl aveți în curte pentru că această specie se întâlnește încă din vechi timpuri pe teritoriul României, dar nu a fost valorificată la nivel de plantație. Totuși ar fi momentul apariției pe piață a moșmoanelor, acele fructe exotice cu proprietăți medicinale și folosite în special pentru pregătirea deserturilor. Despre înființarea unei culturi în țara noastră ne-a detaliat domnul Marin Constantin, unul dintre primii promotori ai moșmonului și cel care pune la dispoziția pomicultorilor material săditor.

Mespilus germanica

Moșmonul sau Mespilus germanica este un arbust cunoscut încă din Evul Mediu și se consideră că ar fi originar din sud-vestul Asiei și sud-estul Europei. Preferă iernile blânde și verile calde și necesită locuri însorite, cu sol ușor acid. Poate atinge până la 8 metri înălțime, însă în general dimensiunile sunt mai reduse. De aceea este încadrat adesea în rândul arbuștilor. Este rezistent la temperaturile scăzute, mult sub 20°C, înflorește primăvara târziu tocmai pentru ca un eventual îngheț să nu afecteze recolta. Florile sunt albe, hermafrodite, polenizate de albine, cresc solitar și aproape fiecare leagă fructe. Frunzele sunt căzătoare, de culoare verde-închis și eliptice, au între 8-15 cm lungime și 1,2-2 cm lățime și pot fi folosite la prepararea ceaiului.

Însă fructele de culoare brun-roșiatică, cu semințoase și care au diametrul cuprins între 2-3 cm sunt adevărata comoară a moșmonului. Mulți încearcă să identifice moșmoanele cu alte fructe, de aici ideea că arată asemeni perelor sau merelor mai mici. Fructele rămân în pom până ce cade o brumă serioasă sau chiar până la primul îngheț deoarece inițial sunt tari și trebuie să se înmoaie. Pot fi păstrate până în primăvară dacă sunt depozitate la loc întunecos, în pivniță sau debara. Moșmoanele au efecte terapeutice asupra stomacului, intestinelor, reumatismului, ajută la reglarea tranzitului intestinal, contribuie la cicatrizarea rănilor și refacerea mucoaselor gastrice și previn infarctul miocardic. Fructele pot fi consumate crude sau preparate în diverse rețete de compot, dulceață, bomboane, băuturi răcoritoare sau sirop. Și semințele pot fi valorificate sub formă de pulbere ce poate fi consumată în vin alb și ajută la combaterea gutei. Durata medie de viață a arbustului care are tulpina strâmbă și scurtă, iar ramurile răsucite este de 30 de ani.

Înființarea unei culturi

Deși cunoscut de secole, moșmonul nu prea a atras atenția pomicultorilor din România, însă în urmă cu câțiva ani interesul pentru acest arbust a cunoscut un trend ascendent. Astfel, anumiți distribuitori de material săditor au devenit promotorii acestei specii tocmai pentru că valorificarea nu ar reprezenta o problemă deoarece în piață nu se prea găsesc aceste fructe.

Înființarea unei plantații trebuie să respecte pașii obișnuiți: analiza solului, pregătirea terenului și afânarea. Apoi plantarea se realizează din 4 în 4 metri – 4 m distanţa între plante şi 4 m între rânduri, se poate reduce distanța şi la 3 metri pe rând, dar nu și între plante. Moșmonii plantați sunt arareori crescuți pe propria rădăcină, ci pe port­altoi de gutui. Specialiștii atrag atenția asupra calității materialului săditor care trebuie să fie neapărat certificat pentru a obține rezultatele dorite. Plantarea se poate realiza primăvara sau toamna, atunci când solul nu este îmbibat cu apă sau înghețat. Dacă arbuștii au fost crescuți în ghiveci, se pot planta în orice perioadă a anului. În ziua dinaintea plantării este recomandată pregătirea unei mocirle din bălegar, pământ roșu și apă în care se pune rădăcina tăiată pentru a se înmuia. Acest proces este recomandat deoarece ajută la cauterizarea rănilor și stimulează creșterea radiculară. Costul pentru înființarea unui hectar de livadă diferă în funcție de vârsta materialului săditor. Recomandate sunt plantele de cel puțin un an, iar prețul lor este cuprins între 25 și 30 de lei/buc.

Înmulțirea se poate realiza prin semințe stratificate 15 luni și se seamănă în luna februarie, prin marcotaj sau altoire. Moșmonul leagă încă din primul an, iar din cel de al III-lea an se poate vorbi despre producție, iar din anul al VII-lea, cum se întâmplă și la gutui, se văd recoltele bogate.

Întreținere și recoltare

Noua plantație nu trebuie neglijată, iar dl Constantin menționează că cei care se hotărăsc să cultive moșmoni sau arice alt arbust trebuie să se hotărască ce fel de tratamente vor folosi: chimice sau ecologice. Mai întâi, plantele tinere se vor uda, iar toamna, până să se înregistreze temperaturi negative, se recomandă îmbăierea cu zeamă bordeleză, după care, la 3 zile, se aplică ulei horticol care înfăşoară scoarţa şi omoară posibilii dăunători rămaşi pe plantă. În primăvară se reia procesul. Se mai pot aplica și tratamente preventive, fungicide și insecticide, care pot fi ecologice sau chimice. Și pentru că planta are nevoie de vitamine, se recomandă aplicarea unui îngrășământ foliar, care se pulverizează pe frunze din 10 în 10 zile, seara, după ce asfințește soarele.

În general, moșmonii nu au probleme cu bolile și dăunătorii, însă pot apărea rugina sau focul bacterian, dar care nu provoacă daune majore.

Asemeni merilor, moșmonii trebuie curățați iarna pentru a avea o formă deschisă. Plantele tinere necesită tăierea tuturor vârfurilor pentru a înlătura mugurii de floare și a ajuta pomul să-și direcționeze energia înspre creștere și nu rodire. Pomii maturi nu ar trebui să aibă nevoie de tundere, ci doar de îndepărtarea crengilor uscate și de o eventuală rărire.

Moșmoanele sunt verzi înainte de coacere, după care devin maro și se lasă în pom cât de mult permit temperaturile, chiar spre sfârșitul toamnei, în noiembrie. Recoltarea se face cu tot cu codiță pentru a se putea păstra până în primăvară.

Dulceață de moșmoane

Fructele dulci-acrișoare ce conțin substanțe active importante precum vitaminele B, C, tanin, săruri minerale, proteine și zaharuri pot fi valorificate în diverse moduri. Iată un exemplu concret – rețetă de dulceață.

Pentru un borcănel este nevoie de:

– 500 g de moşmoane;

– 200 g de zahăr;

– 1 lingură cu oţet (opţional).

Timp de preparare: 2 ore.

Mod de preparare: fructele se spală, se decojesc, se taie în două și se scot sâmburii. În fiecare jumătate de fruct se pune zahăr pentru a obține zeamă. Moșmoanele se pun pe foc, se adaugă oțetul, se amestecă și se lasă la foc mediu timp de 45 de minute.

Loredana Larissa SOFRON