Adama 750x100 30 martie
update 30 Mar 2020

Turist în China multimilenară (VII)

PUBLICITATE: Agenție de turism: http://www.kmd-travel.ro/


Grădina chinezească, un colț de paradis

Călătoria în China mi-a oferit prilejul să vizitez și câteva grădini chinezești. Sunt de o frumusețe unică, locuri unde simți adevărata armonie a sufletului cu natura.

Amenajarea grădinilor este considerată o artă ce datează de peste trei milenii. Designul lor pornește de la dorința de a avea în miniatură peisaje din care nu lipsesc niciodată piatra și apa. În fiecare dintre ele sunt amenajate „cascade“, „munți“, apoi se plantează arbuști sau arbori ornamentali. Din loc în loc sunt pergole și spații amenajate din care poți admira peisajul. Culorile sunt alese cu grijă, iar materialele folosite pentru pavaje, ziduri si acoperișuri sunt în armonie coloristică cu mediul înconjurător. Zidurile de obicei sunt vopsite în alb. Stâlpii din lemn au culoare maro închis sau verde spre negru, iar pavajele sunt din piatră naturală.

Rafinamentul și atenția pentru detalii este trăsătura comună a acestor grădini. Deși au elemente comune grădinile nu sunt niciodată identice, fiecare având ceva original. Cele din sudul Chinei sunt diferite de cele din nord. Grădinile din sud sunt amenajate pe suprafețe mai mici în jurul caselor celor bogați, accentul punându-se în general pe detalii și îmbinarea armonioasă a peisajului cu arhitectura.

Grădinile chinezești au fost mai întâi amenajate în incinta curților imperiale. Am văzut-o pe cea de la Palatul de Vară din Beijing. Yuhuayuan este cea mai cunoscută grădină imperială din China, fiind supranumită „regele grădinilor“. M-a impresionat Coridorul Lung, un pavilion imperial având pe pereţi şi tavan peste zece mii de picturi chinezeşti deosebite și o lungime de Cartea Recordurilor – 728 m. Acesta a fost proiectat pentru ca rezidenţii palatului să se poată plimba nestingheriţi, protejaţi de acoperişul din lemn atunci când vremea era potrivnică.

Despre grădinile din partea de sud a fluviului Yangtze se spune că sunt unele dintre cele mai frumoase din lume, iar grădinile din Suzhou sunt cele mai frumoase dintre toate. M-a impresionat însă orașul grădinilor de lângă Shanghai. În Suzhou se găsesc cele mai multe grădini private care s-au putut păstra și dezvolta în timp datorită climei blânde din regiune, dar și amplasării orașului, în delta fluviului Yangtze. Se respectă în amenajarea acestora principiile Feng Shui, respectiv ușile au forme rotunde sau de treflă, niciodată dreptunghiulare, aleile sunt construite în zig-zag și nu lipsește lacul și muntele reprezentate, bineînțeles, în miniatură. Clădiri, copaci, flori se amestecă într-o armonie aproape ireală într-un loc unde, se spune, nimic nu te-ar putea întrista, ci dimpotrivă îți poți găsi liniștea și te poți relaxa cu adevărat.

Am mai remarcat utilizarea unor metode biologice pentru purificarea apei. Lacul este populat cu peşti, scoici, melci, broaște țestoase şi sunt cultivate plante care absorb murdăria din apă.

Grădinile de la Suzhou au fost înscrise în 1997 în Lista patrimoniului mondial UNESCO. Ideea grădinilor din Suzhou s-a extins şi în alte oraşe din China și alcătuiesc chiar un gen arhitectural recunoscut pe plan mondial. Pe multe străzi şi clădiri din orașele prin care am trecut am văzut aranjamente şi elemente tipice grădinilor tradiţionale.

Câteva poze și puțin din liniștea și armonia cu care m-am ales vi le transmit și vouă dragii mei cititori și țineți aproape pentru o nouă poveste. Călătoria continuă.

Teofilia Banu