Lucrările solului în „ferestrele iernii“

Reușita culturilor de primăvară este condiționată, în primul rând, de modul cum a fost pregătit terenul din toamnă sau, cel mai târziu, în „ferestrele iernii“.

Practica a demonstrat că este necesar să se considere culturile de primăvară drept culturi de toamnă în ceea ce privește pregătirea terenului, și în special cele însămânțate în urgența I.

Ideal ar fi ca toate suprafețele destinate culturilor de primăvară, la ieșirea din iarnă, să fie mărunțite și nivelate, zvântate uniform, cu cât mai puține intervenții asupra solului în primăvară și cu posibilități de însămânțare a fiecărei culturi în epoca optimă.

O arătură corect realizată, cu plugul în agregat cu grapa stelată, nu mai are nevoie de alte intervenții. Este regretabil că nu se mai folosește grapa stelată și asta deoarece plugurile reversibile și cele cu mai multe trupițe nici nu sunt prevăzute cu suport pentru grapă.

Care este situația terenurilor la intrarea în iarnă?

a) O parte din suprafețe au fost arate din vară sau în toamnă la umiditate corespunzătoare și se prezintă bine mărunțite și nivelate. Ele vor fi destinate însămânțării culturilor din urgența I (mazăre, orz, ovăz, muștar, lucernă, sfeclă de zahăr).

b) Alte suprafețe au fost lucrate când solul era uscat, rezultând bolovani greu de sfărâmat. În urma precipitațiilor căzute și prin fenomenul de îngheț-dezgheț, bolovanii devin sfărâmicioși. În funcție de gradul de denivelare, aceste suprafețe se vor lucra cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colți reglabili, când denivelarea este mai mare, sau numai cu grapa cu colți reglabili la o denivelare mai mică. Deplasarea agregatului se va face oblic sau perpendicular pe direcția arăturii.

c) Se întâlnesc și suprafețe care nu au fost lucrate și conțin resturile vegetale de la culturile anterioare. Mai întâi trebuie tocate resturile vegetale și aceasta se poate face când solul este înghețat, evitând tasarea, după care se execută arătura nu mai adânc de 15-18 cm, în funcție de cantitatea de resturi vegetale.

Arătura se efectuează când solul nu este acoperit cu zăpadă și este zvântat la suprafață sau chiar dacă are un strat subțire de zăpadă, dar porțiunea înghețată se găsește la adâncime mai mare.

Până la desprimăvărare mai cad precipitații, se mai succed fenomenele de îngheț-dezgheț astfel ca la apropierea semănatului terenul să fie mărunțit, nivelat și bine aprovizionat cu apă.

De ce sunt preferate lucrările solului în „ferestrele iernii“?

Pentru că până la desprimăvărare se succed câteva alternanțe ale fenomenului de îngheț-dezgheț cu influențe favorabile asupra însușirilor solului. În acest interval mai cad precipitații care pot fi înmagazinate și păstrate mai bine în sol. Prin experiențe s-a demonstrat că în terenul lucrat s-au acumulat 21,9% din precipitații, iar în cel nelucrat 10,2%.

Totodată, se conservă mai bine apa în sol deoarece în primăvară nu se mai răscolește pământul, el fiind mărunțit și nivelat. În acest caz mai este necesară doar o lucrare cu grapa cu colți reglabili când se pot pierde 3 mm din apa din sol sau cu combinatorul, când se pot pierde până la 6 mm. Altfel, ar fi necesară lucrarea cu grapa cu discuri care provoacă pierderi de apă de 12,8 până la 29 mm.

În perioada de iarnă sunt tractoarele disponibile și nu sunt retrase de la alte lucrări cum s-ar întâmpla în primăvară.

Foarte important este faptul că, terenul fiind pregătit din iarnă, se poate asigura semănatul în epoca optimă cu avantajele cunoscute asupra nivelului și calității recoltelor.

De ce trebuie evitată arătura de primăvară?

Pentru a efectua arătura în primăvară este necesar să așteptăm zvântarea terenului și astfel se depășește epoca optimă de semănat.

Prin lucrările ulterioare arăturii, de pregătire a patului germinativ, se produc tasarea și compactarea solului, se distruge structura, se prăfuiește solul creând astfel condiții pentru formarea crustei.

Semănatul în arătură proaspătă, înfoliată, în teren neașezat face ca să­mânța să ajungă la diferite adâncimi, cu răsărire neuniformă și densitate redusă. Totodată, s-a pierdut foarte multă apă.

Rezultatele experimentale demonstrează faptul că prin arătura de primăvară se înregistrează minusuri de producție de 15-25% la porumb, 30-40% la floarea-soarelui, iar la culturile din urgența I pierderile ajung la 50% sau chiar la compromiterea acestor culturi.

Analizând comparativ arătura efectuată în diferite etape pentru cultura porumbului se constată că, față de arătura de primăvară, s-au înregistrat sporuri de producție de 2.500-3.500 kg/ha în arătura de vară, de 1.500-2.500 kg/ha în arătura de toamnă și de 800-1.500 kg/ha atunci când s-a arat în „ferestrele iernii“.

Prin urmare, arătura din timpul iernii nu este cea mai favorabilă culturilor agricole, dar este net superioară arăturii de primăvară.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU