reclama youtube lumeasatuluitv
update 21 Feb 2020

Mușețelul (Matricaria chamomilla)

Este o plantă din flora spontană, apreciată pentru efectele sale terapeutice, răspândită în zona centrală și meridională a Europei, în Asia Centrală și Asia Mică, America de Nod, Australia. S-a extins în cultură în toate țările, cu precădere în Germania, Bulgaria, Rusia, Serbia, India, SUA, state în care Matricaria este specie industrială. În România crește pretutindeni în flora spontană, dar ca plantă de cultură este din ce în ce mai puțin folosită. În gospodăriile rurale aproape că nu lipsește, ca plantă de ornament și pentru uz medicinal (ceaiuri), fiind cunoscută sub denumirile populare de romaniță, floarea-raiului, poala Sfintei Marii, spilcuța, mamorița, mătricea, românică, mărariul câinelui etc.

Utilizare și beneficii

Florile de mușețel au proprietăți farmacodinamice numeroase: analgezice, antispetice, antiinflamatoare, antispastice, cicatrizante, antihistaminice (uz intern) și emolientă, antiseptică, decongestivă (uz extern). Preparatele medicamentoase din mușețel se recomandă pentru tratamentul astmului bronșic la copii, în bolile ficatului, gastritelor, eneterocolitelor, dismenoreelor, infecțiilor renale, colicilor intestinali etc. Ceaiul băut la răceală și gripă provoacă transpirația și duce la scăderea febrei, iar la copii, în combinație cu anasonul și feniculul, calmează colicii și elimină gazele. În tradiția populară, planta este folosită pentru spălarea feței (curăță tenul), a părului (îi conferă aspect mătăsos și întărește rădăcina) ori pentru tratarea unor eczeme zemuinde, prin aplicarea peste ele a florilor. Singura restricție de utilizare se referă la persoanele cu micoze. Mușețelul se condiționează sub formă de produse farmaceutice (medicamente), alifie (uz extern), ulei esențial (creme), ceaiuri etc.

Descriere

Este o specie anuală cu rădăcina pivotantă, fusiformă, slab dezvoltată, ramificată superficial, tulpină glabră, striată, groasă până la 3-4 mm, cu ramificații numeroase, terminate în inflorescențe. În funcție de sol și locul în care crește, are talia între 5-20 cm (margine de drum, izlazuri), până la 60 cm (ca buruiană în culturi ori în fânețe) sau 80 cm (ca plantă de cultură). Frunzele, dispuse alternativ, sunt de 2-3 ori penat-sectate, cu câte 6-10 perechi de lacinii, iar florile compuse, puternic aromate, cu gust amărui-aromatic, sunt ligulate, albe, galben-aurii în mijloc. Mușețelul înflorește din a doua jumătate a lunii aprilie (în zona de vest și în sudul României) până în august, uneori și în septembrie. În cultură, perioada de vegetație este de 70 de zile, în condițiile semănatului primăvara devreme, și de 240-250 de zile, la însămânțarea de vară (are capacitate bună de hibernare).

Cerințe și zonare

Valorifică excelent sărăturile, dar crește și pe soluri nisipoase, ușoare, până la argiloase. Sunt pretențioase la umiditate, din cauza rădăcinii sale superficiale; lipsa apei la începutul primăverii poate duce la compromiterea recoltei. Rezistă bine la temperaturi scăzute (-30°), la fel și la cele ridicate (cu condiția să dispună de apă). În schimb, dacă temperatura se ridică brusc (șocuri termice) după o perioadă foarte umedă, apare brunificarea plantei. Mușețelul este mare iubitor de lumină. Ca o particularitate, prin putrezirea plantelor și descompunerea substanțelor se acumulează în sol un mediu toxic, impropriu pentru dezvoltarea altor specii și chiar a mușețelului. Pentru cultură, cele mai bune soluri sunt în câmpiile Crișurilor și Timișului (zonă foarte favorabilă), Burnazului, Bărăganului și Moldovei (zone favorabile).

Pregătirea solului, semănat, întreținere

Cum spuneam, mușețelul poate să revină pe aceeași solă după 4-5 ani, iar o altă plantă - după 3 ani, când toxinele sunt levigate din stratul fertil. Ca plante premergătoare se recomandă borceagurile, leguminoasele timpurii, orzul, cartofii timpurii. Nu sunt recomandate culturile înființate după floarea-soarelui ori sorg. Pentru o recoltă bună, înainte de arătură (pentru încorporare), se administrează 20 tone de gunoi/ha, 60 kg de fosfor/ha, 45 kg de potasiu/ha (s.a.). Primăvara, la 15-20 de zile de la semănat, se aplică 30 kg de azot/ ha (s.a.). Lucrările de pregătire a solului sunt cele comune. Singura deosebire este că semințele, fiind foarte mici, se recomandă tăvălugirea și înainte, și după semănat. Adâncimea de semănat este de 0,70 cm, sub niciun chip mai mult de 1 cm, iar distanța între rânduri, în funcție de tehnologia folosită, de 15 cm, în benzi de 60-75 cm sau 120 cm, sau de 40 cm, în cazul rândurilor duble. Se seamănă fie primăvara devreme, în ferestrele din februarie sau la începutul lunii martie, fie vara, în august. Doza de sămânță la hectar este de 2-3 kg, amestecată în prealabil cu material inert (nisip). Dacă suprafața este mai mare, pentru a ușura recoltarea, se poate semăna etapizat, la intervale de 10-12 zile. Perioada de germinare este de maximum două săptămâni. Ca lucrări de îngrijire amintim: plivirea buruienilor, ori de câte ori este necesar, spargerea crustei, tratamente cu produsele permise unei culturi prin excelență bio, în cazul apariției dăunătorilor etc.

Recoltarea

Momentul recoltării este foarte important: culegerea timpurie determină un produs cu capitule florale incomplet dezvoltate, cu valoare terapeutică scăzută; recoltarea târzie duce la sfărâmarea și brunificarea florilor în timpul uscării, pulberea de mușețel reducând, de asemenea, valoarea comercială. Grija este să nu ajungă la maturitatea deplină. Florile se adună după ce s-a ridicat roua, pe vreme uscată și însorită, în vremea prânzului. Pentru că se efectuează în etape, pe măsură ce florile se dezvoltă, respectiv la un interval de 2-5 zile, recoltarea durează 30-45 de zile. Producția de inflorescențe proaspete este de 2.000-3.000 kg/ha, iar la irigare recolta aproape că se dublează.

Ca regulă generală, se spune că nici nu este bine să înființezi cultura de mușețel dacă întâi de toate n-ai găsit piața de desfacere. Predarea florilor se face imediat după recoltare, pentru a fi triate, uscate și condiționate așa cum dorește achizitorul. Pentru cantități mici, când recoltarea se efectuează manual, nu mai este nevoie de selectarea corpurilor străine. Florile se depozitează inițial în strat subțire, într-un spațiu răcoros. Uscarea se face pe rame, prelate, saci, hârtie, la umbră, în șoproane bine aerisite. Florile se întorc până când recolta ajunge la umiditatea dorită (12%). Durata de uscare este de 4-5 zile, când afară este cald, și de 7-8 zile, pe timp noros și cu temperaturi scăzute. Randamentul este de 1 kg de flori uscate din 5 kg de flori verzi.

Ing. Maria BOGDAN