reclama youtube lumeasatuluitv
update 16 Nov 2019

Hubble, porumbelul cu pașaport american

Andrei Mihai, un doctor veterinar din Câmpulung Muscel, a fost pasionat de columbofilie încă din copilărie. De-a lungul timpului a adunat în colecția sa mai multe rase de porumbei voiajori, însă începând cu anul 2005 s-a axat doar pe rasele pentru carne. Astăzi are în crescătoria sa aproximativ 400 de exemplare din rasa Hubble pe care le crește în sistem semiintensiv. A rămas fidel acestei rase, deși a crescut Texan Pioneer, linia autosexabilă, și King, varianta utilitară, pentru că, spune el, porumbeii Hubble nu sunt deloc agresivi, sunt foarte buni părinți și pot fi folosiți ca doici pentru puii altor rase. Prin prisma experienței, domnia sa ne prezintă particularitățile acestei rase și câteva recomandări privind creșterea și întreținerea ei.

Caracteristicile rasei

Rasa de porumbei Hubble, în mai multe varietăți de culoare, alb, albastru, gri, roșu, galben, are origini americane, fiind creată de către doctorul veterinar Hubble special pentru producția de carne. Principala caracteristică a porumbeilor din rasa Hubble este pieptul dublu și faptul că prezintă un procent mare de carne la nivelul carcasei. Spre deosebire de alte rase, la care depozitul de grăsime este concentrat coacal (la nivelul cozii), la Hubble grăsimea este distribuită pe întreaga carcasă. Un mascul adult din această rasă ajunge la 800 de grame, iar femela la 650-700 grame. Perioada de reproducție o reprezintă mijlocul lui februarie; puii eclozează la începutul lui martie, apoi ciclul de reproducție se reia și continuă până la sfârșitul lui noiembrie. Femela depune două ouă, care sunt clocite de ambii parteneri (masculul clocește ziua, iar femela noaptea) și într-un an de zile produc între 12-16 pui. În funcție de temperatura exterioară, perioada de incubație durează între 16 și 17 zile. Odată ieșiți din găoace, puii sunt dependenți de părinți. Spre deosebire de puii de găină, care la o zi după eclozare se hrănesc singuri, cei de porumbel sunt hrăniți de părinți timp de 30 de zile. În primele cinci zile de la eclozare puii sunt hrăniți cu lapte ingluvial. Acesta este un suc lăptos de consistența smântânii care crește în consistență în ultimele zile și prin care porumbelul oferă puiului său toate substanțele necesare unei dezvoltări normale. Apoi începe să fie hrănit și cu grăunțe preumectate în gușa adultului jumătate de oră. La ecloziune puii au circa 20-25 g, dar iau destul de rapid în greutate. La 20 de zile ajung la 300-350 g, iar la 30 de zile ating 450-500 g, greutate la care pot fi sacrificați.

Furajare și întreținere

Crescătoria dlui Mihai este utilată cu hrănitoare automate care oferă porumbeilor la discreție porumb și mazăre (în procent de 42 și 44% pe timpul verii și 36-38% pe timpul iernii). Acest meniu se păs­trează tot anul, cu mențiunea că în anotimpul rece se scade nivelul de proteină pentru a se întrerupe ouatul. O altă condiție respectată în crescătoria din Câmpulung Muscel este că, vreme de o lună și jumătate înainte de reproducție, dar și în timpul ei, porumbeilor li se administrează și orz sau ovăz. Tot în perioada de iarnă li se administrează un supliment de floarea-soarelui. De asemenea, trebuie ținut cont de particularitățile fiziologice ale păsărilor privind digestia, de aceea trebuie oferit la discreție așa-numitul grit, care are ca bază nisipul pentru tineret și pietricele de dimensiuni variate, pentru adulți. Porumbeii sunt întreținuți în compartimente concepute pentru 20 de perechi. Pentru fiecare pereche se asigură un cuib dotat cu un vas (castron de ipsos) pentru ouat.

Viitorii columbofili trebuie să știe că microclimatul în încăpere este foarte important. Acesta tre­buie asigurat prin circulația aerului astfel încât să nu existe umiditate și prin pătrunderea luminii naturale. Lumina ajută la sintetizarea anumitor vitamine, în special sintetizarea vitaminei D. În plus, stimulează glandele endocrine cu rol în eliberarea unor hormoni care determină activarea bioritmului și respectiv începerea perioadei de reproducție.

O carne destinată celor cu gusturi gastronomice elevate

În Europa, pe primul loc în creșterea porumbeilor de carne și consumul acestei delicatese este Franța, urmată de Italia. În România, deși carnea de porumbel a fost consumată la nivelul gospodăriilor, abia acum începe să se dezvolte această piață. Potrivit dlui Andrei, carnea de porumbel începe să fie testată în restaurante exclusiviste, în special cele cu specific franțuzesc sau olandez și cele cu specific vânătoresc. Deși are proprietăți extraordinare, conține de zece ori mai mult fier decât carnea de vită, doar oamenii cu gusturi gastronomice elevate cumpărând așa ceva. În plus, kilogramul de carne de porumbel este destul de scump, aproximativ 70 de lei. Mult mai puțin, spune crescătorul din Argeș, decât kilogramul de carne de porumbel importată din Franța, singura care se găsea până nu demult în centrele comerciale românești și vândută cu 180 lei/kg. Un preț exorbitant, ar spune un necunoscător, dar justificat, potrivit dlui Mihai, de costurile mari de întreținere a porumbeilor. În crescătoria sa are doar Hubble în varianta Albă Californiană pentru că, spune el, odată cu procesele de infuzie pentru obținerea unui colorit variat s-au pierdut din calitățile reproductive, iar capacitatea exemplarelor de a fi părinți a scăzut. În plus, greutatea și calitatea carcasei obținută la celelalte varietăți sunt mai mici. Un alt aspect de care ar trebui să țină cont un viitor columbofil este că produsul pentru vânzare trebuie să arate comercial. După jumulirea porumbeilor rămân uneori în pielea lor pene aflate în creștere, cunoscute popular ca tulei, care nu pot fi smulse. În cazul varietăților albastru, gri, roșu, galben, acestea au o culoare închisă spre negru, ce conferă un aspect neplăcut. Această problemă dispare în cazul porumbeilor în varianta Albă Californiană, pentru că acești tulei au culoarea roz.

Andrei Mihai și-a propus să pună accent pe genetică și mai puțin pe mărirea efectivului, de aceea mare parte din exemplarele sale sunt în rasă pură. Cu toate acestea, a făcut și încrucișări între rase (porumbelul este una dintre puținele păsări care suportă consangvinizare, uneori chiar și până la rudele de gradul 1). Folosind secretele geneticii, a încrucișat Texan Pioneer cu Hubbel și un procent foarte mic de King și a obținut hibrizi cu randament foarte bun la sacrificare.

Laura ZMARANDA