reclama youtube lumeasatuluitv

Cercetarea agricolă, anchilozată într-o perpetuă reorganizare

În Aula Magna a ASAS a avut loc, în cadrul deschiderii Simpozionului internaţional „Economie Agrară și Dezvoltare Rurală – realități și perspective pentru România“, organizat de ICEADR – Bucureşti, în colaborare cu Facultatea de Management, Inginerie Economică în Agricultură și Dezvoltare Rurală – USAMV Bucureşti, IEA – Academia Română, Facultatea EAM – ASE Bucureşti, IEA – Belgrad, Serbia, IEFS – Chişinău, R. Moldova și sub patronajul Academiei de Știinţe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Șișești“, dezbaterea cu tema „Cercetarea agricolă, la răscruce de drumuri“.

Propuneri pentru comunitatea științifică

În cuvântul său, ministrul Achim Irimescu i-a invitat la minister (în săptămâna 23-30 nov.) pe responsabilii din mediul academic, universităţi şi Ministerul Educaţiei ca să caute împreună soluţii cât mai pragmatice, aplicabile în scurt timp pentru restructurarea cercetării agricole. Datoriile au crescut la 140 milioane de lei şi nu cred că va exista vreun premier al României care să accepte preluarea datoriilor fără un plan de restructurare viabil şi extrem de bine gândit. Decidem rapid şi după aceea mergem la premierul Cioloş cu propuneri de anulare a datoriilor şi de finanţare corespunzătoare a cercetării“, a anunţat Irimescu. El a mai cerut ca planul de restructurare să fie dublat de o strategie adevărată a cercetării.

Din această perspectivă reiterăm propunerile noastre, având ca argumente Strategia Europa 2020, chiar dacă doi ani sunt deja pierduţi:

a) Creşterea economică inteligentă, sustenabilă şi favorabilă incluziunii, în perioada 2014 - 2020, a ţărilor membre UE, având ca obiectiv câştigarea competiţiei cu celelalte naţiuni din piaţă pe baza educaţiei, competenţei şi învăţarea pe tot parcursul vieţii, în care un loc important îl au cercetarea şi inovarea.

b) Directiva UE prin care cheltuielile destinate cercetării trebuie: să reprezinte 3% din PIB, din care 1% din fonduri publice, prevedere care a figurat în OG 57/2002, dar care a fost abrogată.

c) Cele 8 mild. euro din Programul structural al UE şi cele 4,5 mild. euro prevăzuţi în bugetul PAC pe perioada 2014 - 2020 pentru cercetare-inovare.

1. Reconstrucţia şi revigorarea cercetării agronomice trebuie fundamentată în raport de contribuţia agriculturii cu 6% la formarea PIB-lui, circa 36-38 mild. lei/an. Aceasta înseamnă ca MADR să obţină alocarea de la buget a cel puţin 380-400 mil lei (1%) în medie/exerciţiu financiar dintr-un total de 760-800 mil lei cheltuieli (2% din contribuția la PIB) pe perioada 2016-2020, pentru finanţarea cercetării desfăşurate în toate entităţile de cercetare agricolă aflate acum în subordinea/coordonarea MADR, MEN şi ASAS, precum şi a celor private. Așa se aco­peră întregul ecosistem, păstrarea fondului genetic al României, iar cercetarea să fie capa­bilă să pună la dispoziţie soluţiile necesare politicilor agricole, să sprijine producătorii agricoli, indiferent de mărimea şi organizarea juridică, cu bunuri şi cunoştinţe tangibile şi intangibile, seminţe, material biologic, tehnologii, soluţii economice etc.

Reorganizarea trebuie să țină cont de caracterul extensiv, fărâmițat și diver­sificat, dar și de provocările agriculturii pentru siguranța alimentară a populației.

Cercetarea gestionată de ASAS să fie finanţată, conform Legii nr. 45/2009, cu filă distinctă de la bugetul de stat, în bugetul MADR. Fără a nega şi unele deficienţe de management, cercetarea, atât cât mai este, supravieţuieşte prin pasiunea „vechii gărzi“ care şi-a continuat cercetările şi după pensionare, dar care s-a redus, din păcate, pe cale naturală.

2) Restructurarea unităţilor şi instituţiilor de c-d din agricultură astfel:

a) 8 institute zonale de c-d de drept public, cu personalitate juridică, pe actualele regiuni statistice, care să cuprindă staţiunile de c-d din aria regională ca baze de cercetare şi transferul rezultatelor, a bunelor practici agricole, centre de formare continuă a producătorilor agricoli şi a practicii elevilor, studenţilor şi doctoranzilor.

b) INCD-urile şi institutele de ramură să îndeplinească rolul de centre de excelenţă în subordinea/coordonarea ASAS, care să valorifice rezultatele cercetărilor zonale, participarea la proiecte europene, dar şi formarea continuă a cercetătorilor. Astfel, entităţile de cercetare se pot reduce la maximum 20 cu personalitate juridică, se lărgeşte aria de rezolvare a problemelor agriculturii zonale, se reduc cheltuielile de administraţie, are loc concentrarea și mai buna folosire a capacității umane și materiale a cercetării.

3) Odată cu reorganizarea, ne obligă experienţa de până acum, indiferent de soluţia adoptată, să se stabilească numărul de cercetători – deblocarea posturilor vacante şi/sau suplimentarea la unele entităţi de cercetare şi dimensionarea fondurilor necesare finanţării cercetării agricole pentru acoperirea diversităţii pe întregul ecosistem al României.

4) Conducerea unitară şi indepen­dentă a cercetării agricole faţă de factorul politic așa cum a rezultat din chestionarul efectuat în rândul cercetătorilor.

Ştiinţa, baza tehnologiilor

Ştiinţa constituie baza tehnologiilor, a locurilor de muncă şi bunăstarea de mâine reflectate în ponderea cheltuielilor cu cercetarea la nivel UE astfel: Franţa cu 2,25%, Germania cu 2,84%, Suedia cu 3,37% etc., faţă de sub 0,5% în România care trebuie să dezvolte, să atragă şi să păstreze talentele din cercetare faptic şi nu declarativ. Cercetătorii au nevoie de acces la cele mai bune infrastructuri, iar „specialiştii“ MFP să părăsească gândirea păguboasă că cercetătorii sunt neproductivi şi măresc numărul „bugetarilor“(!)

Îmi pun speranţa că diferendele vor fi surmontate, fie și cu „mintea românului de pe urmă“, dar ţinând cont de adevărurile exprimate de savantul Albert Einstein: „Dacă experimentele nu se potrivesc cu teoria, schimbă experimentele“, dar „nu putem rezolva problemele folosind acelaşi tip de gândire cu care au fost create“. Numai aşa se va împlini reconstrucţia şi revigo­rarea cercetării agricole, atât de dorită şi aşteptată de comunitatea ştiinţifică. Parafrazându-l pe Marin Preda, dacă cercetare nu este, nici spor de cunoaştere nu vom avea, iar progresul şi fondurile puse la dispoziţie de UE vor fi pierdute.

Ce mai poţi spune azi decât să te întrebi dacă cei care îşi doresc „reforma“ cercetării agricole pătrund adevărul peren al celor citate. Înfăptuim reconstrucţia şi revigorarea cercetării prin desfiinţare, aşa cum s-a întâmplat cu industria și agricultura?!

Ec. dr. Mircea M TOMA