Adama Sultan iulie 2020
update 9 Jul 2020

Schitul din munți

Foto: crestinortodox.ro Foto: crestinortodox.ro

Undeva, în inima munților, la 69 km de Focșani, în legendarele ținuturi ale Vrâncioaiei, în comuna Nistorești, meleaguri dăruite de Ștefan cel Mare unuia dintre cei șapte frați viteji ai bătrânei Nistor, drept răsplată pentru eroismul în bătălia cu turcii, se află un regal arhitectonic al Vrancei, Schitul Valea Neagră, din satul cu același nume. Ridicat în 1755 de părintele Maftei, din satul Spinești, lăcașul – astăzi de maici – se înscrie în lista monumentelor istorice de interes național.

Prin părțile locului, multă vreme schitul s-a numit Vrancea sau al Vrânceanului. Denumirea de Valea Neagră a luat-o mai târziu, pesemne după sat, dar și satul s-a numit astfel după pârâiașul cu pietre negre în albie. Bisericuța din bârne de lemn, apărată cu scânduri și așezată pe un zid puternic, poartă două hramuri, „Adormirea Maicii Domnului“ și  „Pogorârea Duhului Sfânt“. Construcția este una simplă, sub formă de navă, cu pridvor, pronaos, naos și altar, ultimul cu o catapeteasmă sculptată, poleită cu foiță de aur și bronz, iar pictura ce o îmbogățește este realizată de meșteri anonimi ai secolului al XVIII-lea. Pereții nu sunt pictați, ci doar împodobiți cu icoane în culori vii, expresive. Aurită este și tâmpla de lemn din sistemul de boltire a bisericii, iar ușile împărătești sunt unicat în felul lor. Ansamblul este completat cu o clopotniță, o construcție în trei etaje, primele două sub formă de pătrat, ultimul octogonal, îngustată de la bază spre vârf; la fiecare cat, ferestrele sunt dispuse pe toate laturile, să se deschidă spre cele patru zări... Așezământul mai are o clădire pentru stăreție, trei case țărănești și chiliile, toate acoperite cu șindrilă și o clădire în construcție, despre care vrem să credem că nu va dezechilibra nici arhitectura, nici tihna locului și nici tradiția populară.

Primul schit independent din istoria bisericii

Istoria zidirii schitului este una cu totul aparte. Vrâncenii munteni nu s-au grăbit să-și facă propriul loc de rugăciune. Existau, în zonă, alte mănăstiri la care se închinau. În special cea de la Poiana Mărului, pildele și exemplul de viață și de activitate a Sf. Vasile înrâurindu-i hotărâtor. La acest sfânt a venit părintele Maftei, în numele vrâncenilor, să-i ceară dezlegare să întemeieze un schit la Valea Neagră. Pe locul ales, unde se spune că ar fi sihăstrit Sf. Cuv. Teodora din Sihla, vrâncenii au început construcția în 1755 și au terminat-o în 1757. Ei au înzestrat schitul cu averi, din care monahii puteau să se întrețină, dar pentru că stăpâneau terenul în devălmășie, într-o obște (Obștea Vrancei), au hotărât ca egumenul să fie ales prin voia lor și doar recunoscut de Episcopia Romanului, iar averea să fie administrată tot de ei. Altfel spus, ei și-au întemeiat schit independent de episcopie, lucru unic în toată istoria Bisericii Române.

Valea Neagră, loc de învățătură

Sfântul Vasile de la Poiana Mărului le-a dăruit icoana (cu Maica Domnului, numită de vrânceni Sfânta) făcătoare de minuni, veșminte pentru primii cinci truditori, obiecte, cărți de cult și icoane care se găsesc și astăzi în biserică. De-a lungul timpului, monahii de la Valea Neagră au realizat la schit o adevărată școală pentru săteni. Aici se realizau traduceri din textele biblice răsăritene, aici își înscriau vrâncenii actele de danie ori vânzare, aici a funcționat o școală pentru cântăreții bisericești și tot aici s-a improvizat o școală laică, unde copiii din munți învățau să scrie și să citească. Un secol a înflorit schitul. După secularizarea averilor, războaie, regimuri politice diferite, schitul a devenit când biserică de mir, când mănăstire. Abia în 1968 s-a consolidat din nou statutul de schit, de data aceasta unul de maici, și așa a rămas până astăzi.

Maria BOGDAN