Unbeaten 2021    Adama decembrie 2020
update 23 Jan 2021

Cultura de soia, „Cenușăreasa“ agriculturii românești

În urmă cu zeci de ani, regimul comunist își făcuse din cultivarea soiei o adevărată ambiție pentru că „oamenii de știință“ ai regimului considerau soia un aliment foarte sănătos care poate înlocui cu succes chiar și carnea, care în proporție de peste 90% mergea la export. Într-un fel, în acele vremuri românii urau trei plante – năutul (înlocuitor de cafea), uleiul de rapiță comestibil (folosit în industrie) și... soia (folosită ca înlocuitor de carne în mezeluri). După 1989, românii au observat un lucru cel puțin ciudat pentru ei... Occidentalii consumau produse din soia „la greu“ și o considerau un înlocuitor minunat pentru orice tip de aliment, de la carne la dulciuri. Dragoș Dima, director regional al organizației Danube Soya, ne explică într-un interviu acordat revistei Lumea Satului care mai este situația culturilor de soia pe plaiurile mioritice.

– Este corect dacă afirmăm că soia este „Cenușăreasa“ agriculturii românești, gândind mai ales în perspectiva ultimilor 25 de ani?

– Cu siguranță că este adevărat, dar nu numai din perspectiva agriculturii românești, ci și a celei euro­pene pentru că soia a ajuns să fie o cultură neglijată în ultimii zeci de ani atât în România cât și în marea parte a țărilor europene. Sigur că, pe vremea regimului comunist, soia a avut un impact deosebit, mai ales în anii ’80. Și asta pentru că reprezenta o sursă alternativă de proteină față de proteina din carne. De aceea, în acea perioadă în România erau cultivate peste 600.000 ha cu soia. Sigur, din cauza tehnologiilor primitive, producțiile erau mai mici, dar pe o întindere foarte mare. Acum, cu noile programe introduse de autorități, și mă refer aici la plățile cuplate dar și la contribuția Danube Soya pentru crearea de noi programe, suprafețele au început să crească ușor. Chiar dacă nu avem acum cifre oficiale, după calculele mele anul acesta au fost însămânțate cu soia circa 125.000 ha, de unde probabil că vor fi recoltate între 105.000 și 110.000 ha.

– Vorbiți de culturi soia „normale“ sau de cele modificate genetic?

– Da, vorbesc de culturile clasice deoarece cele modificate genetic nu sunt permise în Uniunea Europeană. Trebuie totuși să subliniez că România nu este singura țară care a înregistrat o evoluție volatilă a culturii de soia. În Bulgaria, de exemplu, în perioada comunismului, țara vecină era o mare cultivatoare de soia. După ’89 culturile au intrat într-un puternic declin, iar în ultimii 10 ani suprafața cultivată cu soia din Bulgaria n-a trecut de 1.500-2.000 ha. De-abia în ultimul an suprafața cultivată în Bulgaria a ajuns la 35.000 ha. Se întâmplă acest fenomen din cauza politicilor europene de ecologizare a activităților agricole prin introducerea conceptului de „zonă înverzită“ de pe lângă marile culturi.

– Să înțeleg de aici că, de fapt, în întreaga UE culturile de soia sunt în declin... De ce?

– Din rațiuni istorice... În anii ’80, când s-a semnat Acordul General de Taxe și Tarife între Piața Comună europeană și Statele Unite, au existat mai multe disensiuni în ceea ce privește subvențiile pentru anumite culturi, soia fiind una dintre ele. În plus, pentru oleaginoase – categorie unde intră și soia, s-a impus o limită de suprafață pentru acordarea de subvenții. Înainte de încheierea acordului cu SUA în Europa, în care Piața Comună avea atunci 15 membri, se cultivau atunci peste 5 milioane ha cu soia. Aceeași suprafață se cultivă și acum, dar în condițiile în care UE are în componență 28 de state membre. De aceea Comisia Europeană nu putea să vină cu programe de susținere pe termen lung pentru că, de la an la an, nimeni nu știa cum va evolua suprafața cultivată cu soia. Drept urmare, soia a rămas undeva „în adormire“, de aceea ca materie primă este extraordinar de deficitară în UE. Și asta în condițiile în care țările UE consumă pe an aproximativ 40 de milioane de tone echivalent boabe, din care 95% îl reprezintă importurile.

– Din ce țări provin aceste importuri?

– Din SUA, Canada, Brazilia, Argentina, India și, mai nou, din Ucraina. De aceea putem spune că în Europa, fie că este vorba de soia pentru furaj sau de soia pentru industria alimentară, reprezintă o problemă și de securitate alimentară, și de siguranță alimentară.

– Să înțelegem că este mai rentabil să imporți soia decât s-o cultivi?

– Da. Și s-a ajuns în această situație pentru că cei care utilizează soia nu au avut și nu au nicio altă alternativă decât importul. Iar proiectul pe care-l reprezint, Danube Soya, tocmai asta își propune, și anume creșterea suprafeței cultivate cu soia în zona cea mai favorabilă din Europa – bazinul Dunării.

– În acest caz, România are cel mai mare potențial ca suprafață pentru culturile de soia...

– Așa este. Dintre țările membre UE, România ar avea cel mai mare potențial... Potrivit unui studiu al Academiei de Științe Agricole și Silvice, România are un potențial de minimum 700.000 ha cultivabile cu soia. Dar sunt și voci din piață care susțin că în România pot fi cultivate și un milion de hectare. Dacă am avea un milion de hectare cultivate cu soia, cu o producție medie de două tone la hectar, România ar furniza în piață 2 milioane de tone, iar asta înseamnă aproape jumătate din soia folosită pentru industria alimentară. Vorbim aici de soia nemodificată genetic și certificată.

– Dacă un fermier s-ar hotărî să cultive soia, în loc de cerealele pe care le cultivă de ani, ce ar trebui să știe? Este soia pretențioasă, este rentabilă?

– Soia este o cultură destul de pretențioasă, dar nu singura cultură agricolă pretențioasă. Este o plantă mare iubitoare de apă care trebuie bine protejată împotriva buruienilor. Dar, peste toate, soia are un mare avantaj, și anume acela că lasă mult azot în sol. Asta înseamnă că, atunci când va fi rotația culturilor, fermierii au deja un sol bogat în azot, drept urmare ar cheltui mai puțin pe îngrășăminte. În plus, vrejurile de soia pot fi folosite ca furaj pentru anumite specii de animale – oile în special, dar și ca îngrășământ natural când vrejurile se încorporează în sol. Cu alte cuvinte, soia este o plantă foarte versatilă... Să nu uităm că, statistic, soia se regăsește, la nivel mondial, în peste 80.000 de produse alimentare dar și nealimentare – vopsele, produse farmaceutice.

– Se știe că și românii sunt mari amatori de produse alimentare din soia. Paradoxul este că România poate importa soia modificată genetic, dar nu poate cultiva... Care este explicația acestui scurtcircuit?

– La nivelul întregii UE nu există în acest moment niciun soi de soia modificat genetic aprobat. Pentru că aceste culturi modificate genetic trebuie să urmeze o anumită procedură prin Agenția Europeană de Siguranță Alimentară (EFSA), dar pe masa acestei Agenții nu se află în lucru absolut nimic despre soia. Problema e că în acest moment nu există niciun soi de soia modificată genetic care să fie înscris în Catalogul European al Soiurilor. De aceea nici EFSA nu are nimic de aprobat... Iar în aceste condiții este absolut imposibil de cultivat. De consumat, soia modificată genetic poate fi consumată oriunde în UE pentru că aceeași EFSA are de urmat niște proceduri mult mai ușoare în vederea aprobării. Și de aici consumul mare și importurile mari...

Bogdan Panțuru