reclama youtube lumeasatuluitv
update 14 Nov 2019

Viermele de mătase, „monarhul“ care trăieşte doar o lună

Viaţa regelui borangicului, viermele de mătase, începe sub forma unui ou din care mai apoi iese larva. În viaţa sa scurtă, de doar 28-30 de zile, făptura care dă naştere preţiosului fir de mătase devine o devoratoare veritabilă de frunze de dud. Misiunea sa este aceea de a-şi lăsa în urmă trupul dizgraţios pentru a se transforma în fluture. Însă ca această metamorfoză să aibă loc, larva începe construcţia uneia dintre cele mai fine structuri din universul insectelor, crisalida. Pentru foarte mulţi viermi de mătase viaţa se încheie însă înainte de a-şi atinge visul. Dar acolo unde se sfârşeşte viaţa lor începe drumul mătăsii naturale. La fel se întâmplă şi într-o gospodărie din comuna Stoeneşti, din Vâlcea, unde familia Niculescu creşte viermi de mătase de aproape 12 ani.

Ultimii mohicani ai borangicului

Meşteri populari, cu o dragoste profundă pentru tradiţii, Cristina şi soţul ei, Petre Niculescu, şi-au dedicat mare parte din viaţă meşteşugurilor populare. Gospodăria lor din Stoeneşti s-a transformat într-un atelier de modă. Însă nu vorbim despre o modă excentrică, ci mai degrabă despre un tribut adus portului popular românesc. Cu ajutorul altor câteva ţesătoare, Cristina Niculescu rescrie povestea iilor româneşti, le dă o nouă identitate, însă una care respectă valorile trecutului. Astăzi Cristina şi Petre Niculescu au însă şi meritul de a fi printre ultimii mohicani ai borangicului. Această activitate s-a impus în viaţa lor ca o necesitate. Preţul tot mai ridicat al bumbacului pe care doamna Niculescu făcea ţesăturile a dat câştig de cauză firului de borangic. Astăzi creaţiile sale, realizate manual, sunt 100% din mătase naturală obţinută de la viermii crescuţi în gospodărie. Familia Niculescu a cumpărat primele ouă de la Sericarom, iar astăzi are aproximativ 40 de grame de viermi de mătase din rasa Bombyx Mori. Această rasă are un singur ciclu (ou-larvă-cristalidă-fluture) complet pe an, însă există şi specii la care ciclul se repetă de 2-3 ori sau chiar de mai multe ori pe an. După 12 ani în care s-a ocupat de creşterea lor mărturiseşte că cel puţin din perspectiva profitului obţinut nu este atât de simplu cum pare şi că „afacerile care devin profitabile de a doua zi“ sunt un miraj care se destramă repede. Familia Niculescu abia acum a început să culeagă roadele muncii. Ţesătoarea din Stoeneşti spune că a renunţat să mai mizeze pe avantajele târgurilor de meşteri populari, acolo unde proporţia produselor de serie este covârşitoare, şi şi-a deschis propriul magazin de prezentare, unde a primit deja comenzi. Am vorbit însă mai puţin despre aspectele economice ale afacerii sale şi mai mult despre stadiile de viaţă ale viermilor de mătase, despre ce presupune creşterea lor şi recomandările „ca la carte“ care ar trebui să stea la baza acestei activităţi.

O transformare în patru paşi

Viaţa viermelui de mătase, ca şi a celorlalte specii care produc borangic, se desfăşoară în patru etape. Pentru a înţelege mai bine anatomia acestei făpturi insignifiante în aparenţă ne vom întoarce la originea ei: oul. Acesta este de fapt primul stadiu din evoluţia viermelui de mătase, iar perioada de incubaţie variază între 13 şi 14 zile. După acest interval, din ouăle cu formă uşor alungită şi cu o culoare cenuşie încep să apară larvele de 6-8 cm cu formă cilindrică şi aspect inelat. În primele zile de viaţă, acestea au corpul aproape integral acoperit cu perişori foarte deşi, negri. Pe parcursul celor 28-30 de zile cât durează stadiul de larvă, aceştia dispar, iar viermele de mătase capătă, în funcţie de rasă, fie o culoare albă sidefie, fie pigmentată. La finalul acestui ciclu larva va simţi nevoia să se retragă în crisalida pe care începe să şi-o construiască. Practic aceasta este etapa în care se formează gogoşile de mătase. Ascunsă în intimitatea pupei, larva urzeşte împrejurul ei firul de borangic. Sericicultorii recomandă să nu se întârzie cu recoltarea gogoşilor pentru mătase mai mult de şapte zile. După acest interval există riscul ca fluturele format în interiorul crisalidei să perforeze gogoaşa şi să deterioreze firul de borangic. Viaţa larvei transformată în fluture în şapte zile se sfârşeşte de dragul preţiosului fir de mătase naturală. Gogoşile sunt curăţate de scame şi se fierb la 100°C pentru a omorî insecta din interior. Cei care vor ca ciclul vieţii să continue cu o generaţie nouă nu intervin asupra crisalidei, iar spre sfârşitul celor 7 zile ale stadiului de pupă tegumentul care o acoperă se usucă şi lasă să iasă la iveală fluturele.

Un meniu cu repetiţie, frunza de dud

Viermii de mătase nu necesită condiţii speciale de creştere sau un spaţiu mare, iar întreţinerea lor se rezumă la a le asigura hrana. Spre exemplu, pentru a creşte 10 grame de viermi de mătase nu este nevoie de mai mult de o cameră cu dimensiunea de ¾ m² dotată cu paturi acoperite cu hârtie pentru larve. Este important totuși ca această încă­pere să fie aerisită, umiditatea să fie între 60-80%, temperatura între 20-2°C, iar ferestrele sale să fie orientate pe direcția NV. Viermii de mătase trăiesc o singură lună pe an, din mai până în iunie. Însă în tot acest răstimp dezvoltă un apetit nesățios și se transformă în veritabile mașini de tocat frunze de dud din primele clipe de viață. Se vor opri din acest „măcel“ doar pentru a dormi, uneori chiar și două zile. Recomandările privind hrana lor spun că pentru un singur gram de viermi de mătase sunt necesare aproximativ 35-40 kilograme de frunze de dud. De altfel, oamenii de știință spun că secreția mătăsii este stabilită de calitatea frunzelor de dud, dar și de cantitatea lor.

Pentru a înțelege mai bine modul în care viermele de mătase produce firul de borangic vă propun să-i cercetăm anatomia fascinantă. Aparatul sericigen care ajută la secreția mătăsii are în componența sa glande sericigene care secretă substanța care lipește fibrele de mătase, o presă și filieră, acestea din urmă având rolul de a regla grosimea fibrei de mătase. Inițial, fibra de mătase care iese prin filiere este lichidă. Aceasta se întărește ulterior în contact cu mediul exterior. Fibra de mătase înglobează în structura sa sericinină, aceasta reprezentând aproximativ 30% din greutatea ei, substanțe minerale și pigmenți care dau culoare gogoșilor. Dintr-o singură gogoașă se pot obține 1.500 de metri de fir de mătase.

Laura ZMARANDA