Migdalul, pomul bunăstării
Cunoscut drept pomul curajos pentru faptul că în unele locuri înflorește chiar și de sub zăpadă sau pomul bunăstării, pentru fructele lui delicioase considerate semn al sănătății și prosperității, migdalul (Prunus dulcis), provenit din munții Asiei Centrale, își face loc încet, dar sigur și pe meleagurile noastre. Cu o istorie milenară, copacul cu înțelesuri biblice, exportat în China pe Drumul Mătăsii, cultivat în Spania, Maroc, Grecia, Israel și ajuns cu timpul în zona mediteraneană a Mării Negre, face parte din familia Rosaceae, la fel ca și trandafirii. Fiind o specie termofilă, precum piersicul, caisul, nectarinul, migdalul și-a găsit un areal potrivit în zonele de sud ale țării noastre și în Dobrogea.
În anumite zone ale țării, acolo unde schimbările climatice nu au adus temperaturi extreme, migdalul poate prinde rădăcini pentru 30-40 de ani dacă este plantat în masiv sau chiar 70-80 de ani, dacă rămâne solitar. Indiferent de situație, ceea ce trebuie să știm este că sistemul lui radicular este puțin ramificat, dezvoltat lateral, motiv pentru care preferă terenurile calcaroase sau nisipoase, dar și pe cele care au pânză freatică aproape de suprafața solului. Grație constituției sale este rezistent la secetă, temperaturile ridicate de vară, dar nici iernile friguroase cu temperaturi de până la -20°C nu îl pun în dificultate. Totuși, trebuie menționat că cele mai bune producții se obțin în zonele în care temperaturile medii anuale ajung la 10-12°C și la o medie de 17-18°C în perioada de vegetație. Pentru legarea fructelor are nevoie de 11-13°C, iar dacă are parte de înghețuri târzii atunci când este în floare producția poate fi socotită pierdută. Deși rezistent la secetă, în primii 2-3 ani de viață migdalul are nevoie de irigare, iar dacă vorbim de o plantație intensivă, sigur că, pe lângă hrană și lumină, are nevoie și de apă, altfel stresul hidric îi va reduce productivitatea. De aceea specialiștii recomandă un sistem de irigare prin picurare.
Ca material săditor noi am ales să vorbim despre soiul de migdal Supernova, un produs prezent în plantația de la Drajna, județul Călărași, a domnului Marius Roman, întinsă pe o suprafață de peste 0,5 hectare. Mulțumită calităților sale, Supernova se adresează mai ales celor care își doresc o livadă intensivă. „Altoim acest soi și îl promovăm pentru că este un soi autofertil, deci nu are nevoie de polenizator. Înflorește foarte târziu, după cais, astfel că scapă de înghețurile târzii de primăvară, deci este foarte rezistent la acest aspect și foarte productiv. În plus, este precoce, intră pe rod începând cu anul 3 după plantare“, spune dr. ing Marius Roman.
Dacă argumentele v-au convins, încă mai aveți timp să îi găsiți un loc în grădina dumneavoastră. Experimentați măcar cu un exemplar și apoi, cine știe, poate calitățile sale vor reuși să vă cucerească pentru a demara chiar o afacere. Așadar, țineți cont că perioada optimă de plantare este toamna, de la 15 octombrie și până la venirea înghețului la sol. Dacă toamna este mai lungă și avem o iarnă mai blândă putem planta chiar și în decembrie, ianuarie, în ferestrele iernii sau, în cazuri excepționale, primăvara devreme în luna martie.
Din punct de vedere productiv, Supernova, un soi altoit pe corcoduș, poate atinge 5-6 tone la hectar. Anul acesta cei 400 de pomi plantați în livada domnului Roman au dat o recoltă de circa 4 tone, în condițiile în care aceștia se află la distanțe de 4/3 între ei și sunt în anul cinci de plantare. Deși în această situație sunt 833 de plante la hectar, specialistul recomandă o distanță de 4/4, adică 625 de pomi la hectar pentru un randament și mai bun.
Preventiv este bine să știți că migdalul poate fi afectat de boli produse de: Monilinia fructigena, Botrytis cinerea, Fusicocum amygdali, Coryneum beijerinckii, Gloeosporium amygdalinum, Polystigma ochraceum, Rosellinia necatrix, Taphrina deformans, cea din urmă apărând frecvent și la alte specii de sâmburoase precum piersic și nectarin. Chiar și așa, Marius Roman ne asigură că tratamentele sunt destul de ușor de aplicat. „Este bine ca în perioada de toamnă să facem o igienizare a plantației după ce au căzut brumele și mai mult de jumătate din frunze cu sulfatul de cupru (piatra vânătă) în proporție de 3% (300 g soluție la 10 l apă). De asemenea, este important să aplicăm tratamente fitosanitare primăvara în faza de dezmugurit, apoi în fenofaza de buton floral și ulterior, după ce peste 30% din flori s-au scuturat. Putem aplica un fungicid sistemic și unul de contact, care să se completeze unul pe celălalt, astfel încât să avem acoperire până la tratamentul următor, care se face la interval de circa 14-15 zile.
Atât din punctul de vedere al înfățișării, cât și al fructului migdalul se aseamănă cu prunul, doar că, spre deosebire de prune, la migdal este comestibil interiorul sâmburelui. Pentru a ajunge mai ușor la el fructele se opăresc.
Pentru valorificarea migdalelor trebuie să căutați clienți care activează în zona medicinei, în gastronomie sau cosmetică. Sub formă de tinctură sau tocate semințele de migdal sunt folosite în tratarea diverselor afecțiuni ale stomacului, gastrită, ulcer gastric, digestie lentă sau în afecțiuni ale aparatului genital și urinar.
Pe de altă parte, migdalele sunt recunoscute pentru hidratarea pielii și mirosul lor suav, motiv pentru care apar în lista de ingrediente a diverselor loțiuni și creme pentru corp.
Bucătăria orientală își bazează multe dintre preparate pe migdale, ele fiind consumate ca atare, pe post de condiment sau pentru aromarea unor preparate.
Patricia Alexandra POP
