reclama youtube lumeasatuluitv
update 13 Nov 2019

„Syngenta este o familie uriașă în care m-am dezvoltat firesc“

Ioana Tudor ocupă cea mai înaltă poziție deținută de un român în structurile unei multinaționale din agribusinessul mondial. Când am ajuns la sediul Syngenta îmi făceam tot felul de planuri de cum să-mi dozez timpul pentru a obține cât mai multe informații interesante dincolo de partea oficială a întâlnirii. Pot spune că am cunoscut un om extrem de deschis, de o calitate intelectuală, dar și umană deosebite. Mă bucur să vă pot împărtăși o parte din ceea ce am discutat. De această dată din perspectiva umană a specialistului.

– Cum ați ajuns să lucrați în agribusiness?

– Din întâmplare, mai bine zis, dintr-o fericită întâmplare. Am absolvit Facultatea de Științe Economice în 1994 și primul job a fost în telecomunicații, la o firmă americană. Dar absolvisem o facultate în care mă pregătisem cu profesori care au predat o viață economia de stat planificată și, după 2 ani, am realizat că nu pot crește în firmă dacă nu cunosc bine mecanismele economiei de piață. Așa că am avut norocul să primesc, în 1996, una dintre bursele oferite studenților din Europa de Est pentru un program de master internațional, foarte apreciat în lumea afacerilor, derulat de Facultatea de Științe Economice din Viena (Austria) împreună cu Universitatea din Carolina de Sud (SUA). A fost un real noroc, fără de care nu aș fi ajuns niciodată unde sunt acum.

– Se spune că norocul mai este și după cum și-l face omul. După ce ați absolvit masterul, care a fost următorul pas care a desăvârșit această „întâmplare“?

– După absolvire am participat la câteva târguri de locuri de muncă organizate pentru absolvenții de top ai facultăților din SUA și Europa. La unul dintre aceste târguri, firma mamă Syngenta, Zeneca, căuta să recruteze tineri cu perspectivă care să fie calificați în alte ramuri, diferite de agricultură, pentru a lărgi perspectiva în interiorul firmei. Inițial am ezitat, mă gândeam în sinea mea: agricultură, tradiție, aici schimbările se petrec o dată la o sută de ani, dar când am intrat în industrie (așa numește Ioana Tudor, generic, agribusiness-ul) am realizat cât de fascinantă e. Adevărul e că sunt bucureșteancă, părinții la fel, doar bunicii sunt mici fermieri, așa că era greu să știu mare lucru despre agricultură. Asta se întâmpla în 1997 și iată-mă tot aici. Dacă foștii mei colegi de la master au schimbat cu o frecvență de aproximativ 2, 3 ani joburile, mărturisesc că nu mi-am dorit niciodată să mai caut altceva pentru că am găsit aici mereu noi provocări, noi perspective.

– Totuși, sunt multe firme mari în acest sector. Dacă e să spun, cel puțin în România și cred că e la fel în toată lumea, la nivelul conducerii apar schimbări, să le spunem fulgerătoare. Ce are special Syngenta de a reușit să vă fidelizeze?

– Syngenta este o firmă care s-a realizat prin fuziunea a două companii total diferite. Este vorba de firma britanică Zeneca și firma elvețiană Novartis. La momentul acela Syngenta a fost prima firmă specializată 100% în agribusiness. Ceea ce ne diferențiază net de concurență este modalitatea în care noi luăm deciziile importante. E vorba de un sistem de colaborare foarte intens, un mediu stimulativ în care inovația vine aproape firesc din suma perspectivelor diferite.

– Și care a fost primul job în firma mamă Zeneca? Cu ce anume ați început?

– Prima dată m-am ocupat de chimicale, la sediul Zeneca din Wilmington, Delaware (USA). A fost un job care mi-a dat ocazia să am o perspectivă largă despre ce și cum se întâmplă în firmă. Apoi, peste un an sau doi, mi-au dat prilejul să mă ocup de marketing services. A coincis practic cu înființarea primului web site al firmei. Asta până în momentul fuzionării cu Novartis, adică momentul nașterii Syngenta.

– Deci sunteți prezentă din prima clipă a Syngenta. Ce rol vi s-a repartizat atunci?

– În primul rând a trebuit să mă mut pentru prima dată în Elveția, la Basel. Aici mi-a revenit responsabilitatea pentru strategia noii firme, iar după doi ani am primit responsabilitatea pentru portofoliul de produse genetice. Practic, trebuia să aleg din multitudinea de produse pe domeniul de cercetare-dezvoltare pe cele care urmau să devină produse comerciale. Neavând o pregătire în biotehnologie, a trebuit să fac legătura între potențialul tehnic și perspectiva comercială a produsului, urmând apoi să construiesc un portofoliu și să facem investiții în produsele care aveau mai multă șansă să devină produse comerciale. Și trebuie să mă mândresc că majoritatea produselor pentru cultura porumbului în care am investit au devenit acum, după zece ani, produse comerciale de succes. Sincer, îmi crește inima!

– Ați spus la un moment dat că înființarea Syngenta a dus la prima mutare în Elveția. Asta înseamnă că pentru o vreme ați plecat din Basel. Unde anume și de ce?

– În 2004 am primit responsabilități în divizia de semințe, adică, mai exact, pentru semințele de porumb, soia și bumbac, unde urma să mă ocup de contractele foarte mari, respectiv de oferirea de licență sau primire de licență, adică de transferul de tehnologie. La acest nivel investițiile în dezvoltarea tehnologiilor fiind foarte mari, e normal să producem pentru toată industria.

De fapt, m-am reîntors în lumea biotehnologiei dar, dacă la început mă străduiam să înțeleg ce fac oamenii de știință și să promovez produsele, acum am lucrat mai mult cu avocații și cu specialiștii în finanțe, pentru a reuși să facem dealurile cele mai avantajoase pentru Syngenta. Asta până în 2010, când m-am reîntors în Europa. De această dată într-o zonă care era importantă și pentru România.

Urma să mă ocup de sfecla de zahăr, de fapt trebuia să pregătesc integrarea unei companii de sfeclă de zahăr pe care o achiziționasem. Iar din 2010 am căpătat responsabilități la nivel global pentru sfeclă de zahăr, floarea-soarelui și rapiță, care sunt culturi importante și pentru România. Iar din ianuarie 2015 am trecut la singura divizie în care nu lucrasem la Syngenta, la tratarea semințelor, pe poziția de global head of seedcare.

– Deci acum pot să afirm că știu de ce sunteți în firmă de aproape 20 de ani. Fiecare nouă poziție v-a adus o altă provocare. Dar pentru viața personală mai aveți timp? Sunteți căsătorită, aveți copiii?

– Sunt căsătorită și am 5 copii. Soțul este născut în România, iar familia lui a emigrat în SUA prin 1970. Primii trei copii sunt fete, așa că ne-am propus ca target un băiat. Dumnezeu ne-a dat doi odată. Familia, pentru mine, este nucleul. Restul gravitează frumos în jurul ei. Fetele sunt născute în State. Cea mare are 16 ani și vorbește foarte bine românește. Celelalte două au 13, respectiv 11 ani și rup româna binișor. Mai greu e cu băieții, ei au împlinit 5 anișori și vorbesc un amalgam de limbi. În familie aud româna, engleza și franceza, care este limba în care învață fetele, iar la grădiniță vorbesc în germană. Baselul este foarte aproape de granița cu Franța și Germania. Nu vă mai spun ce este la birou sau pe străzile din Basel. Parcă ești în Turnul Babel.

Cât privește părinții, locuiesc în continuare, de peste 40 de ani, în același apartament din București. Acum sunt pensionari. Mama a fost inginer chimist, iar tatăl meu istoric. Când venim în România încercăm să mergem prin toată țara în așa fel încât copiii să înțeleagă de unde au venit părinții lor, de unde anume își trag seva.

– Deci, din câte înțeleg, nu se putea un sediu într-un loc mai cosmopolit decât Basel. Am înțeles că e și un puternic centru chimic mondial. Un loc unde, iată, afacerile de familie au devenit multinaționale de succes. Ce altceva vă atrage la acest oraș?

– În afară de industria chimică, Basel e renumit pentru târgurile de ceasuri și bijuterii. Odată pe an, când este târgul de bijuterii, tot orașul explodează. Această reușită a făcut ca Baselul să devină un loc al târgurilor și expozițiilor de tot felul, în toate perioadele anului. Aproape în fiecare săptămână e un târg internațional de ceva în oraș. Din acest punct de vedere este foarte interesant să locuiești aici.

– Cum vi se pare România peste acești ani în care dezvoltarea dumneavoastră personală a evoluat, dar nici țara nu a stat pe loc? Mai bine zis, cum percepeți România din perspectiva românului ajuns în funcția cea mai înaltă de conducere din agribusinessul mondial?

– România este foarte vibrantă! Investiții la tot pasul, clădiri noi, totul este într-o continuă schimbare, inclusiv colaboratorii noștri. S-a dezvoltat o atitudine proactivă și parcă toată lumea este grăbită să găsească perfecțiunea. Elementul acesta vibrant îmi place foarte mult și ideal ar fi să-l păstrăm viu în continuare.

Tudor CALOTESCU

Articole înrudite