Lumea satului 750x100

update 26 Oct 2020

Semnificațiile și tradițiile Brumarului Mare

„Eu sunt Brumarul Mare,
De cad ziua-n prânzul mare,
Iau mirosul din orice floare
Şi când iau miroasele,
Veştejesc şi florile.“

Noiembrie, luna în care nici toamna nu-i toamnă, nici iarna încă iarnă. Luna în care este vremea brumei, a tradițiilor și, mai ales, a superstițiilor care fac referire îndeosebi la lupi și strigoi, la ritualurile ce trebuie îndeplinite în preajma sărbătorilor creștine și la fermentarea mustului.

Prima săptămână este cunoscută ca fiind Săptămâna Miriștei, evident pentru că agricultorii încă mai pregătesc terenurile pentru primăvară; cea de a doua este dedicată sărbătorii Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, după care urmează Săptămâna Filipilor de Toamnă. Pentru cea din urmă săptămână folcloriștii indică două denumirii culese din lumea satului, pe de o parte Săptămâna Ovideniilor, care face referire la noaptea în care se deschid cerurile și animalele dobândesc puteri magice, iar pe de altă parte Săptămâna lui Andrei, despre care se spune că îngheață apele și coase răul. Dacă în ceea ce privește denumirile fiecărei săptămâni lucrurile par a fi clare, nu la fel se întâmplă și cu denumirea lunii și asta pentru că noiembrie este cunoscut ca numindu-se Brumar, Brumarul cel Mare, Vinicer sau Vinar. Se pot observa două motive clare care au stat la baza denumirii populare: bruma sau promoroaca și vinul.

Chiar din prima zi a lunii unii săteni sărbătoresc Vrăcelul, o zi favorabilă pentru practicile medicinii populare, sau mai bine zis, ziua leacurilor băbești, o denumire arhicunoscută în limbajul zilnic. De Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril se fac pomeni atât pentru cei morți, cât și pentru cei vii, iar în Transilvania de altădată, și pe alocuri în unele sate și astăzi, se prepară turta arieților care trebuie aruncată turmelor de oi. Apoi urmează Filipii de toamnă, o suită de 7 zile care fac referire la cei 7 frați rătăcitori ce au fost aruncați într-o groapă cu lupi, reușind doar cu ajutorul credinței să scape și care aveau puterea de a-i schimonosi pe cei care îi batjocoreau. În aceste zile nu se fac anumite treburi gospodărești tocmai ca să ai casa ferită de lupi, foc, șerpi sau alte primejdii: nu se coase, țese sau toarce, nu se macină grânele și nu se dau afară cărbunii din vatră.

Lăsata Secului de Crăciun marchează intrarea în postul ce anunță nașterea Mântuitorului; este ziua în care pe masă se pun mâncare și băutură ce nu vor mai putea fi consumate în următoarele șase săptămâni. Următoarea etapă, căreia etnologii și folcloriștii îi acordă o atenție sporită, este Ovidenia. Cu o zi înainte de sărbătoarea Intrării în Biserică a Fecioarei Maria vremea indică cum va fi anul viitor: e an rău dacă-i senin și bun dacă va fi ploaie, lapoviță sau ninsoare. Se spune că în noaptea de Ovidenie „se deschide cerul, vitele vorbesc; le aud și cei neprihăniți“. În această zi se dă de pomană pentru cei care au murit fără lumânare sau pentru cei înecați, se ung ferestrele și ușile cu usturoi pentru că se începe perioada farmecelor și doar așa poate fi casa ferită.

Fără îndoială, una dintre sărbătorile cu cele mai multe superstiții și tradiții care se întâlnește la poporul român este cea a Sfântului Andrei. Superstițiile arată că în ajun se dă cu usturoi la geamuri și uși, vitele se apără cu mac și sare, iar femeile nu trebuie să măture în casă sau grajd, nu e bine nici să îți piepteni părul. Noaptea dinaintea sărbătorii este magică: animalele, și mai cu seamă lupii, dobândesc puteri neobișnuite, iar strigoii, vârcolacii și sufletele rătăcite umblă prin lume. Ritualurile de dragoste fac ca această sărbătoare să fie și mai așteptată pentru că se crede că fetele își pot vedea ursitul prin diverse moduri, printre care: metoda verigheta – într-un pahar cu apă neîncepută se aruncă o verighetă sfinţită de preot în mijlocul căreia apare chipul ursitului; metoda turtei – fetele de măritat prepară o turtă subţire și foarte sărată pe care o mănâncă la culcare, iar în vis băiatul pe care-l visează că le aduce apă se spune că este viitorul lor soţ; sau busuiocul pus sub pernă – în unele zone, fetele își pun busuioc sub pernă și băiatul visat peste noapte devine și ursitul. Tot de Sfântul Andrei se pune în apă o crenguță de măr care, dacă înflorește până de Sfântul Vasile, 1 ianuarie, e semn că noul an va fi roditor.

Loredana Larissa SOFRON