reclama youtube lumeasatuluitv

Iepurele de Cluj - creat de natură, ameliorat de om

Foto: danciu.sunphoto.ro Foto: danciu.sunphoto.ro

Într-unul dintre numerele trecute ale revistei v-am prezentat o creație 100% românească în materie de iepuri, Uriașul de Transilvania. Revenim în articolul de față cu un alt succes al cercetătorilor români. Miklos Botha, doctor în zootehnie, crescător de urecheați de 16 ani, a studiat și ameliorat aproape un deceniu Iepurele de Cluj. Cu resurse financiare proprii, fără niciun suport din partea statului, ci doar cu ajutorul colegilor cercetători, a reușit să standardizeze o rasă despre care spune că are tot mai mulți simpatizanți. Astăzi există în țară aproximativ 30 de crescători ai acestei rase. Interlocutorul nostru are propria sa fermă unde crește 50 de animale matcă din rasa Iepurele de Cluj.

Apariția primului exemplar a fost întâmplătoare

Primul exemplar din rasa Iepurele de Cluj a apărut accidental, printr-o mutație spontană, în 2005. Ce înseamnă mutație spontană? Înseamnă apariția unui individ care se abate de la caracteristicile feno­tipice ale părinților. Astfel, primul Iepure de Cluj a apărut prin împerecherea unui mascul și a unei femele din rasa Neozeelandez Alb. Teoretic, din această rasă albinotică nu pot ieși altfel de pui decât albi cu ochii roșii. Și totuși, la un moment dat, într-un cuib a apărut un exemplar gri-cenușiu. Cauzele acestei întâmplări neobișnuite au fost căutate în istoria genealogică a rasei. A fost analizat retroactiv pedigreeul pentru cinci generații pentru a descoperi dacă s-a făcut la un moment dat infuzie cu alte rase. Rezultatul acestor analize a exclus posibilitatea ca o astfel de infuzie să fi avut loc și a confirmat faptul că un animal alb cu ochii roșii este clar homozigot și nu poate fi purtător de gene colorate. Începând cu 2005 a început activitatea de cercetare și ameliorare a Iepurelui de Cluj, o misiune care a vizat păstrarea caracteristicilor și ulterior coordonarea perechilor printr-o selecție foarte riguroasă, despre care dl Botha spune că este cheia ameliorării. În opt ani de cercetare, de-a lungul a opt generații de iepuri, s-a obținut forma actuală a Iepurelui de Cluj.

Doar două rase folosite în ameliorare

Deși caracteristicile rasei se apropie de standardul pe care l-au impus cercetările întreprinse de dl Botha, programul de ameliorare continuă. Sunt însă câteva reguli de la care nu se face abatere. Exemplarul născut din mutația spontană prezenta un fenotip intermediar între rasa Neozeelandez Alb și Chinchilla. În consecință, singurele rase permise pentru a fi folosite pentru infuzie au fost acestea. Chinchila a fost folosit pentru culoarea gri-cenușiu și Neozeelandezul Alb pentru forma corpului. De-a lungul timpului s-au folosit în programul de ameliorare și iepuri din rasa Californian și Uriaș German, însă rezultatele nu au fost cele scontate. Trăsăturile obținute se îndepărtau foarte mult de tipul dorit și în consecință s-a renunțat.

Caracteristicile fenotipice ale iepurelui de Cluj sunt urechile mai scurte decât cele ale exemplarelor din rasa Chinchila, dar mai lungi decât cele ale Neozeelandezului Alb, capul masculului este suficient de robust, dar nu la fel ca cel al exemplarelor din rasa Neozeelandez (acest lucru este valabil în cazul iepurilor de expoziție, nu și în cazul iepurilor de producție). Prin comparație cu masculii femelele au osatura mai fină, de aici rezultă capul cu fruntea mai puțin lată. Ca și culoare Iepurele de Cluj poartă gena rasei Chinchilla, deci este gri-cenușiu. Ca dimensiune corporală se încadrează în categoria raselor de talie mijlocie cu limite inferioare și superioare de 3,5 și 5,5 kg.

Un animal fără pretenții

Iepurele de Cluj este o rasă care poate fi crescută cu ușurință. Nu este un animal pretențios, nu necesită un spațiu mare pentru că pot fi cazate mai multe exemplare într-o cușcă și se pretează foarte bine pentru creșterea în gospodării. De altfel, Miklos Botha spune că această rasă este atât de ușor adaptabilă pentru că nu a fost creată în laborator, ci a fost obținută în gospodărie. Iepurele de Cluj poate fi crescut în cuști din material lemnos și metal și poate fi ținut afară tot timpul anului. În momentul de față este o rasă destinată creșterii în sistem gospodăresc, însă dl Botha nu exclude posibilitatea ca la un moment dat să poată fi crescut în sistem industrial. Deocamdată, spune el, rasele pure nu se folosesc pentru creșterea intensivă, în ferme fiind folosiți doar hibrizi. Datorită efectului heterosis (Încrucișare între două rase de animale cu ereditate diferită, având ca rezultat indivizi caracterizați prin mare vitalitate, prin putere de adaptare la diferite condiții de viață și prin productivitate ridicată) hibrizii sunt mai productivi și mai economici. Pentru că Iepurele de Cluj descinde din Neozeelandez Alb, o rasă folosită la nivel mondial în producția de carne, este posibil ca într-o formă parentală maternă sau paternă să se preteze și pentru industrializare, la un moment dat.

În momentul de față Iepurele de Cluj este doar standardizat. Standardizarea presupune elaborarea unui șablon a caracteristicilor. Pentru a obține acest statut animalele trebuie să prezinte uniformitate. Mai exact, dacă luăm un mascul și o femelă din regiuni diferite ale țării și îi împerechem trebuie să rezulte produși uniformi. Până acum nu s-a reușit încă omologarea iepurelui de Cluj, dar obținerea ei nu a fost o prioritate pentru dl Botha. Domnia sa spune că omologarea este absolut necesară doar dacă rasa este destinată industrializării și reprezintă un interes economic major. Firește că are în vedere omologarea Iepurelui de Cluj, dar va mai dura o perioadă până acest lucru va fi posibil. Până atunci viitorul Iepurelui de Cluj depinde doar de crescătorii de iepuri, dar, spune Miklos Botha, cu siguranță rasa nu va dispărea pentru că tot mai mulți oameni sunt interesați de ea. Trendul va fi crescător și vor fi din ce în ce mai mulți simpatizanți ai Iepurelui de Cluj. De curând în cadrul întrunirilor Uniunii Generale a Crescătorilor de Porumbei, Păsări și Animale Mici din România a fost lansată ideea întocmirii unui registru genealogic unic pe țară. Așa ar putea fi ținută mult mai simplu o evidență a generațiilor de iepuri, evitându-se astfel consagvinizarea.

Laura ZMARANDA