reclama youtube lumeasatuluitv

Liceul Tehnologic „Ion Ionescu de la Brad“, la ceas aniversar

Povestea liceului din comuna Horia, judeţul Neamţ, începe acum 130 de ani atunci când, printr-o hotărâre dată de Ministerul Agriculturii, a fost înfiinţată Şcoala de Agricultură. De-a lungul timpului, unitatea şcolară a trecut prin numeroase schimbări, momente de glorie sau de cumpănă  însă, indiferent de condiţii, performanţele elevilor nu au lipsit.

Scurt istoric

Situat în imediata apropiere a şoselei ce leagă Romanul de Bacău, liceul îşi deschidea porţile pentru prima dată în toamna anului 1885 sub denumirea de Şcoala Practică de Agricultură şi dispunea de 150 ha de teren, tocmai pentru a se putea înfiinţa aici o fermă care să contribuie la dezvoltarea unităţii, dar şi a elevilor. La începutul anilor 1900, atunci când i-a fost schimbat numele întâia oară devenind Şcoala Inferioară de Agricultură, i-au mai fost atribuite alte 50 ha. De-a lungul timpului, şcoala a fost coordonată fie de Ministerul Agriculturii, fie de Ministerul Învățământului şi a cunoscut perioade în care performanţele elevilor făceau ca centrul învăţământului agricol să fie la Horia. Fără îndoială, apogeul şcolii a fost atins în perioada dintre cele două războaie mondiale, atunci când, sub denumirea de Școala Medie de Agricultură, unitatea era singura din țară cu specific agricol.

Şcoala poartă numele Ion Ionescu de la Brad neoficial încă din 1941, atunci când Societatea agronomilor din România a comemorat în incinta școlii 50 de ani de la moartea acestuia, iar oficial, prin decretul Consiliului de Stat, în anul 1968, atunci când s-au sărbătorit 150 de ani de la naşterea agronomului.

Totuşi prezentul…

Trecutul glorios, dat atât de dotările şcolii, cât şi de performanţele elevilor, pare umbrit de realitatea prezentului care indică un declin al întregului învăţământ agricol. Cândva elita liceelor de profil, unitatea de astăzi are nevoie de multe îmbunătăţiri ce trebuie aduse mai ales clădirilor, unele vechi care datează încă de acum 130 de ani şi sălilor de clasă care au până şi mobilierul ros de vreme.

Am vizitat liceul ghidaţi de o parte din personalul didactic care ne-a descris cu nostalgie din trecutul glorios şi ne-a detaliat din istoricul fiecărui corp de clădire. Pe holurile corpului central al liceului stau la loc de cinste panouri cu fotografii ale generaţiilor absolvente de-a lungul timpului, fotografii ale directorilor care şi-au pus amprenta asupra dezvoltării unităţii şcolare şi diplome ce atestă rezultatele elevilor la concursurile naţionale şi internaţionale. Sălile de clasă nu sunt nici pe departe la fel de primitoare ca în anii ’90, după cum spun şi domnii profesori. Au fost înfiinţate cu ajutorul finanţărilor din bani europeni laboratoare echipate în conformitate cu cerinţele anumitor materii – informatică, patologie, chimie, fizică, biologie, geografie şi istorie ş.a.m.d, dar tâmplăria veche, podelele care scârţâie adesea şi pereţii scorojiţi ne amintesc că timpul nu trece nepăsător nici măcar peste liceul emblemă a învăţământului de altădată. Nici elevii nu sunt la fel de numeroşi ca în acele vremuri când toate cele 3 cămine-internat erau ocupate de copii veniţi din zonele învecinate Romanului. Astăzi, aproximativ 300 de elevi mai frecventează cursurile liceului, tot mai puţini, aşa cum se întâmplă în ultimii ani în cazul liceelor agricole, şi ele tot mai puţine la nivel naţional.

Şi totuşi există condiţii pentru o bună pregătire a celor care vor să activeze în domeniul agricol. Unitatea şcolară are clase atât de învăţământ profesional, cât şi liceal, pune la dispoziţie cazarea gratuită în căminul-internat, elevii plătind doar cantina care funcţionează prin autofinanţare din fermă, mâncarea fiind gătită doar cu produse proaspete şi de bună calitate. Nici de lipsa locurilor de practică nu se pot plânge elevii: ferma proprie este primul punct în care ei pot deprinde din secretele meseriei, apoi Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Secuieni le oferă posibilitatea de a face stagii sub îndrumarea specialiştilor, dar şi anumite firme care îşi desfăşoară activitatea în zonele apropiate Romanului se arată binevoitoare în îndrumarea viitorilor agronomi şi zootehnişti.

Pentru a ne putea face o impresie cât mai corectă despre liceul care la jumătatea acestei luni serbează 130 de ani de activitate neîntreruptă am vrut să vizităm şi câteva dintre laboratoare tocmai pentru a vedea dacă cei care aleg să înveţe aici au, pe lângă profesori bine­voitori, şi echipamentele necesare unei bune pregătiri. Mai întâi am vizitat laboratorul de anatomie şi fiziologie, unde doamna profesor Bejan îşi desfăşoară activitatea încă din anul 1962. Situat la subsol, laboratorul dispune de material didactic adunat peste ani: borcane cu formol în care sunt conservate diverse animale, părţi anatomice ale acestora sau chiar embrioni; schelete ale unor specii: cabaline, taurine, caprine, ovine, iepuri şi păsări de curte, reconstruite de elevi alături de personalul didactic; diverse truse şi unelte necesare pentru realizarea disecţiei şi aşa mai departe. „Am avut de-a lungul timpului foarte multe rezultate şi am o mare mulţumire sufletească. În permanenţă am pregătit elevi pentru concursuri şi la fiecare competiţie la care am participat am venit şi cu premii. Am vrut mereu ca elevii mei să înţeleagă că din agricultură obţinem tot ceea ce este mai bun şi necesar vieţii. Foarte mulţi absolvenţi ai acestui liceu lucrează astăzi în cele mai importante instituţii de învăţământ din ţară, dar şi în importante instituţii de profil“, ne-a declarat profesoara Bejan.

Ne-am oprit apoi la muzeul şcolii care a fost amenajat într-o clădire ce datează încă de acum 130 de ani. Înfiinţat la aniversarea a 100 de ani de la întemeierea şcolii, muzeul are două încăperi. În prima sală este prezentată evoluţia şcolii, formele de organizare, fotografii cu cei mai de seamă absolvenţi şi directori ai instituţiei, vitrine cu manuale şi documente vechi, iar două dintre vitrine sunt dedicate exclusiv lui Ion Ionescu de la Brad şi lui Cezar Petrescu, două dintre cele mai importante nume de care se leagă istoria liceului. În cea de-a doua încăpere am regăsit diplome şi trofee obţinute de elevi la diverse concursuri şi competiţii sportive, dar şi o vitrină dedicată centenarului.

Am vizitat şi biblioteca care are un număr impresionant de volume, nu mai puţin de 16.000, atât de specialitate, cât şi de cultură generală, însă ce ne-a impresionat cu adevărat a fost ferma didactică a liceului. Beneficiară a unui program european, ferma a fost dotată cu echipamentele necesare unei bune funcţionări: utilaje pentru muncile agricole, dar şi pentru pasteurizarea laptelui. Ferma dispune de 69 ha, aproximativ 300 de animale din diverse specii: ovine, caprine, taurine şi porcine de care se îngrijesc câţiva angajaţi şi elevii care fac practică. Producţia obţinută are două direcţii: cantina şcolii şi colaboratori externi, iar din veniturile obţinute se menţine activitatea fermei deoarece nu beneficiază de un altfel de sprijin financiar.

Încotro?

După o astfel de incursiune nu ne putem întreba cum va arăta viitorul unei şcoli cu un trecut îndelungat şi glorios, dat fiind că interesul pentru învăţământ agricol este tot mai slab. Totuşi, personalul didactic îşi pune speranţele în noul PNDR şi în parteneriatele ce se pot încheia cu firmele private din împrejurimi tocmai pentru a putea progresa şi oferi condiţii tot mai bune de pregătire. Un astfel de parteneriat a început în acest an şcolar cu o primă clasă formată din 15 elevi, iar specializarea vizează formarea de mecanici agricoli în sistem dual (n.r. acest sistem presupune ca, pe perioada studiilor, elevul să aibă statutul de angajat, el primind remunerație din partea partenerului economic).

Loredana Larissa SOFRON, Ion BANU