Profit asigurat din culturi de nişă

Alexandru Ştefan Murea are 24 de ani. A crescut într-o familie de oameni de afaceri, a lucrat şi lucrează în atelierele firmei cot la cot cu angajaţii, cunoaşte aşadar foarte bine valoarea muncii şi pe cea a banului investit/câştigat. Este absolvent de facultate economică, dar în continuare face şi activitatea de jos, şi pe cea de conducere. De câţiva ani, alături de părinţi şi fraţi, pentru că vorbim despre o firmă comună, iniţiată de tată şi continuată de copii, şi-a extins afacerile în agricultura de nişă: goji, nuc, paulownia. Mai târziu a adăugat în livadă 5 ha de măr şi a obţinut autorizaţia de producător de material săditor pentru toate aceste culturi.

Terenul pe care a plantat goji se află la Tomşani, Prahova. Când a cumpărat o suprafaţă totală de 40 ha, familia Murea a ţinut cont de mai mulţi factori: fertilitatea solului, una din cele mai bune din câmpia judeţului; sursa de apă/nivel apă freatică; posibilitatea de comasare a loturilor; acces facil cu utilaje agricole. Dar cel mai atractiv aspect a fost acela că zona se află sub protecţia unuia dintre punctele de lansare a dispozitivelor antigrindină ale staţiei pilot de la Ploieşti, ceea ce l-a scăpat pe investitor de grija fenomenelor extreme şi eventuala cheltuială pe care ar fi trebuit s-o facă într-un sistem de protecţie împotriva căderilor de grindină.

Primul pas al investiţiei: sistemul de irigaţii şi utilajele agricole

După ce şi-a realizat planul de afaceri şi a stabilit ce tip de fermă doreşte, a învestit prima dată în irigaţii. Şi a ales varianta optimă pentru un câmp deschis, aflat la 4 km de sursa de energie: pompa solară de apă ( o pompă submersibilă, cuplata la un panou solar fotovoltaic, care asigură şi alimentarea cu energie a spaţiilor din fermă), rezervor de înmagazinare a apei, instalaţie pentru dozarea eventualilor nutrienţi pentru o livadă care vizează producţia ecologică şi sistemul de irigaţii prin picurare dus în plantaţie. De asemenea, fiindcă a avut resurse, a cumpărat gama de utilaje agricole necesare: tractor, scarificator, maşină de plantat, utilaje de întreţinere a solului pe rând şi între rânduri, iar când va veni vremea, adică atunci când livezile vor intra pe rod, parcul va fi completat cu alte dispozitive, cum ar fi cele de recoltat şi spart nuci. Toate utilajele sunt de provenienţă olandeză, iar materialul săditor este adus din SUA.

Paulownia, o cultură experimentală

Prima cultură de nişă pe care a înfiinţat-o a fost cea de paulownia. Între timp, arborele minune originar din China, Vietnam şi Laos, va avea în fermă doar rol experimental pentru că, spune Alexandru Ştefan Murea, pe piaţă sunt mult prea mulţi distribuitori incorecţi, care vând plante cu caracteristici ce nu s-au evidenţiat şi în cultura propriu-zisă. Din 4-5 specii încercate, doar una, din China, a reuşit foarte bine, atingând înălţimea de 3-4 m încă din primul an de plantare.

3 ha de goji, cea mai mare suprafaţă cu fructe exotice din Prahova

Dacă paulownia a fost o cultură mai mult de hobby, planul fermei a ţintit înspre goji şi nuc. Într-o solă compactă de 3 hectare, familia Murea a înfiinţat, anul trecut, 3 ha de goji, iar în 2016, suprafaţa va creşte la 5 ha. De ce neapărat goji? Pentru că este „o plantă uşor de întreţinut, cu productivitate bună, rodire continuă, din iulie-august până în noiembrie, fructe scumpe şi foarte căutate în Europa şi România pentru efectele lor terapeutice, generate de conţinutul mare în vitamina C, beta-caroten, fier etc. Literatura de specialitate citează fructul ca fiind unul din cei mai buni antioxidanţi naturali din lume“. Dar şi la această cultură au existat peripeţii: „prima dată am cumpărat material săditor din Ungaria. Noroc că am luat un număr mic de arbuşti; în primul an ne-am trezit cu un goji cu spini şi slab productiv. Din acest motiv am tatonat piaţa până când am găsit o firmă serioasă, din SUA, care a devenit colaboratorul nostru permanent pentru tot ceea ce înseamnă pomicultură. De acolo am adus şi tehnologia. Mă rog, ceea ce am văzut acolo am aplicat şi noi în România“. Soiul plantat este un arbust cu înălţime de maximum 2 metri, fără spini, cu ramuri asemănătoare sălciilor, productiv. La înfiinţarea culturii s-a folosit tehnologia clasică din pomicultură: fertilizarea solului cu îngrăşământ organic, scarificare, arătură adâncă şi discuit. Plantarea s-a efectuat cu o maşină complet automatizată care realizează, la o singură trecere, deschiderea rigolei, fixarea ţăruşului prin batere, plantarea, astuparea rigolei şi formarea bilonului. Acesta a fost acoperit cu o folie rezistentă, cu rol de a păstra apa în sol şi terenul curat de buruieni. Între rânduri, se aplică lucrări de întreţinere obişnuite. Distanţa de plantare este de 3 metri între rânduri şi 1,5 m între plante pe rând. În afară de irigarea cel puţin de două ori pe săptămână, un rol esenţial îl au tăierile, de fapt formarea coroanei. La o densitate de 2.220-2.250 arbuşti la hectar şi cu o recoltă medie de 1 kg/arbust, în anii de productivitate maximă, şi un preţ de vânzare de cel puţin 40 lei/kg, ar rezulta o balanţă economică excelentă.

Nuc Chandler + Franquette pe 56 ha

O altă cultură din fermă, plasată pe o fostă balastieră din comuna Măneşti-Prahova, este nucul. Un nuc adus tot din SUA, din soiurile Chandler şi Franquette. Specia a fost aleasă din considerente economice: „În Prahova, terenul agricol se vinde destul de scump. Ca să merite investiţia, trebuie să te gândeşti la nişte culturi eficiente, să scoţi cât mai mult de pe o suprafaţă mică“. De fapt, ferma are o dublă activitate cu privire la nuc: produce material săditor autorizat, în pepiniera de la Tomşani, şi are deja 10 ha de plantaţie, la Măneşti, suprafaţa finală urmând să ajungă la 56 ha, probabil cea mai mare livadă de acest fel din judeţ şi zona de sud a ţării. Cele două soiuri au o dezvoltare viguroasă (distanţa de plantare 8x5 m), ajungând la maturitate la maximum 5 m înălţime, cu o fructificaţie de tip lateral, intră pe rod în anul patru de la plantare şi prezintă un randament de aproximativ 3,5-4 tone/ha: „producătorul vehiculează o recoltă de 7 tone/ha. Noi facem calculul fie şi la jumătate x 10 euro kilogramul de miez de nucă, spun că livada e absolut profitabilă.“

O afacere de nişă închisă cu sturionul

Undeva, la periferia estică a oraşului Ploieşti, lângă sediul firmei, familia Murea a transformat un teren viran plin de gunoi în două lacuri, transferând acolo apa dintr-o altă zonă apropiată, mlăştinoasă. Pentru că impozitul pe luciu de apă este consistent, a apărut ideea că lacurile, care sunt şi zonă de agrement cu circuit închis, trebuie să producă bani: „iniţial am populat cu crap şi caras. Apoi ne-am gândit la icrele negre.

Aşa am adus din SUA un sturion de apă dulce care s-a adaptat foarte bine condiţiilor de la noi. Puietul a ajuns la 1,5-2 kg, iar în doi ani cred că facem prima recoltă de icre negre. Producţia, ca şi cea de goji ori nuci, a fost deja contractată, deci desfacerea produselor este garantată sută la sută“.

Maria Bogdan