Lumea satului 750x100

update 26 Oct 2020

WOLFLIFE- un proiect pentru lupi, oameni şi natură

Fantezia omului este poate cea mai puternică armă pe care o are. Dar ce se întâmplă atunci când legenda începe să se înfiripe în realitate până într-acolo încât nimic nu le mai separă? Devin totuna fără ca cineva să mai fie interesat care este adevărul. Fără voia lor, unele animale s-au transformat în făpturi ieşite din strălucirea paradisului sau din abisul întunericului. Demonizat până la extrem, lupul, enigmaticul rătăcitor al pădurilor, un fel de proscris al vremurilor trecute şi moderne, este încă sacrificat pe „altarul mitologiei“. A purtat de-a lungul secolelor toate măştile închipuite de om. Însă, atunci când mască alunecă, tot ce poţi vedea sunt doi ochi ageri, inteligenţi. Lupul are, în sfârşit, dreptul de a-şi arăta adevăratul chip. El este sanitarul pădurilor, un prădător de excelenţă, justiţiarul care aplică legea potrivit căreia cel mai puternic rămâne în viaţă. Pe data de 7 septembrie 2014, în România a fost iniţiat un proiect menit să reabiliteze imaginea acestui animal nedreptăţit. Echipa WOLFLIFE, o şansă pentru lupii din România, un proiect derulat de Agenţia Pentru Protecţia Mediului Vrancea, în parteneriat cu Asociaţia pentru Conservarea Diversităţii Biologice, Agenţia Pentru Protecţia Mediului Covasna şi Agenţia Pentru Protecţia Mediului Harghita, are deja un an de experienţă în implementarea celor mai bune practici pentru conservarea în mediul natural a lupului (Canis lupus), menţinerea unei populaţii sănătoase şi viabile în Carpaţii Orientali, dar şi promovarea unei mai bune coexistenţe om-lup. Despre realizările şi ambiţiile acestei echipe am vorbit cu managerul de proiect Wolflife, Silviu Chiriac, expert în conservare carnivore mari de la Agenţia de Protecţie a Mediului Vrancea.

România este încă un tărâm al lupilor

Ţara noastră este printre puţinele din Europa, dacă nu chiar singura, care mai are diversitate în faună. Afirmaţia nu este forţată dacă ne gândim că în munţii noştri încă mai trăiesc urşi bruni, lupi, râşi, specii vânate până la exterminare în alte state cu pretenţii. Asta nu înseamnă însă că bogăţia pe care o avem este în siguranţă. Dimpotrivă! Sub euforia contagioasă a banului, braconajul şi distrugerea habitatelor naturale au luat amploare. Dacă mai vorbim şi despre superstiţiile şi ignoranţa care ne reduc la statutul omului primitiv atunci avem o imagine de ansamblu îngrijorătoare. Fără a fi reporter de mediu, ci doar un om căruia îi place să contemple natura, să se bucure de misterele ei fără a încerca să le desluşească în vreun fel care le-ar ştirbi frumuseţea, sunt interesată de proiectele menite să apere drepturile naturii şi de oamenii care luptă ca acest lucru să se întâmple „pe bune“. Aşadar, articolul de faţă este un drept la apel al celor care ştiu că lupul are un rol aparte în ierarhia lanţului trofic şi că lipsa lui ar crea dezechilibre pe care omul nu le-ar putea repara. De la ei am aflat că, la nivel european, România poate fi considerată încă un tărâm al lupilor. Deşi nu se poate realiza o numărătoare exactă a exemplarelor din această specie, datele statistice estimative arată că pe teritoriul ţării noastre există o populaţie cuprinsă între 2.000 şi 2.700 de lupi, al căror areal se întinde pe o suprafaţă de circa 9 milioane de hectare. Răspândirea acestui prădător începe în zonele colinare înalte şi cu munţi joşi de-a lungul întregului arc carpatic.

„Sunt ucis, dar niciodată distrus. Eu sunt lupul…“

Proiectul Wolflife, susţinut şi de Comisia Europeană prin cofinanţarea programului LIFE + Nature în procent de 75%, a adus laolaltă 17 experţi cu diferite specializări şi este până în momentul de faţă cel mai amplu proiect de acest gen în România. Scopul primordial al echipei este conservarea in-situ a speciei Canis lupus la nivelul Carpaţilor Orientali, iar cercetările specialiştilor se desfăşoară în principal în 18 situri din reţeaua Natura 2000, de pe arealul a şase judeţe, şi anume Vrancea, Covasna, Harghita, Bacău, Neamţ şi Mureş. Dincolo de acest obiectiv, pentru echipa Wolflife există o altă miză la fel de importantă. Să „spele“ imaginea acestui păcătos fără voia lui, să creeze un val de conştientizare asupra rolului lupului în natură şi să încheie un război nedrept în care acest animal este prigonit de om. Pentru a stinge acest conflict mocnit dintre cei doi prădători ai Terrei, echipa prezintă, în special vânătorilor şi ciobanilor, soluţii pentru o convieţuire paşnică. Vorbim aici despre montarea unor sisteme complexe pentru protecţia stânelor şi înfiinţarea unui Centru de reproducere, îngrijire şi supraveghere a câinilor de pază a şeptelului, menit să „antreneze“ câini puternici care să apere turmele. Astfel există speranţe să se împlinească profeţia aforismului amerindian: „Sunt ucis, dar niciodată distrus. Eu sunt lupul…“ Proscrisul de dincolo de legendă.

Proiectul astăzi

• Wolflife a primit sprijin de un milion de euro şi are menirea de a demonstra că lupul  are un rol foarte important în ecosistemele naturale prin menţinerea unor populaţii sănătoase de animale sălbatice. Un exemplu elocvent în acest sens este cel al reintroducerii lupilor în Parcul Yellowstone, unde prin prezenţa lor s-a restabilit un echilibru firesc între specii, iar ungulatele, al căror număr crescuse îngrijorător, nu mai prezintă astăzi un pericol pentru integritatea pădurilor.

• Proiectul desfăşurat în România a oferit, în primul rând, prilejul unui studiu profund privind lupii din ţara noastră. S-a făcut inventarierea haitelor, s-a urmărit mortalitatea, au fost cercetate tabieturile lupilor privind stabilirea teritoriilor şi suprafaţa lor, deplasarea haitelor etc.

• În fiecare dintre cele şase judeţe unde se desfăşoară proiectul, graţie donaţiilor echipei Wolflife fermierii şi-au putut instala garduri electrice pentru a-şi proteja fermele de atacul lupilor. Se mai utilizează în acest sens şi substanţe repelente sau tot felul de „sperietori“ puse în funcţiune de vânt sau lumină care, prin sunetele pe care le scot, împiedică prădătorii să se apropie.

• În momentul de faţă la Lepşa se află în faza de proiectare o canisă, unde vor fi reproduşi câini ciobăneşti carpatini. Toţi puii născuţi aici vor fi luaţi şi donaţi gratuit, în pereche mascul-femelă, fermierilor. Aceştia la rândul lor, vor fi obligaţi să doneze pui către alţi fermieri pentru a se crea astfel o structură amplă de deţinători ai unor câini puternici folosiţi pentru paza eficientă a şeptelurilor.

Laura ZMARANDA