Lumea satului 750x100

Comuna Şona, între tradiţia şipotelor şi modernism

Considerată de mulţi una dintre cele mai privilegiate ţări europene, România beneficiază de frumuseţi naturale aparte, lucru care poate fi constatat şi, mai ales, admirat în fiece colţ al ţării. Păstrarea tradiţiilor, a obiceiurilor şi a tuturor celorlalte elemente de identificare poate fi observată mai ales în lumea satului. Cum elementele moderne şi-au făcut treptat loc în cotidian, cei mai mulţi dintre edilii comunelor din România încearcă să-şi aducă localităţile în rândul satelor europene, însă în acelaşi timp să ţină cont şi de specificul zonei şi de tradiţii. Un astfel de exemplu este comuna Şona din judeţul Alba, unde primarul se îngrijeşte, deja de 3 mandate, de obşte, de specificul, dar şi de problemele ei.

File de istorie

Formată din şapte sate – Şona, Alecuş, Biia, Doptău, Luca Târnavei, Sânmiclăuş şi Valea Sasului –, comuna are o veche tradiţie, prima atestare istorică fiind înregistrată în jurul anul 1200 şi face referire la satul emblemă, Biia. Ioan Horsia, primarul Şonei, este unul dintre edilii care au înţeles că sătenii au nevoie de motive pentru a rămâne în locurile natale, acesta fiind unul dintre principalele motive pentru care încă ocupă această funcţie, iar despre comuna de astăzi vorbeşte cu mândrie. „Comuna are suprafaţa de 12.000 ha teren arabil, iar cei aproximativ 4.900 de locuitori lucrează pământul, se îngrijesc de gospodării şi asta pentru că vrem cu toţii să avem sate europene“.

Şi, da, satul european nu pare a fi departe, mai ales că proiectele europene nu sunt străine pentru cei din conducere, multe dintre ele fiind deja implementate. Sătenii au acum apă curentă, drumurile sunt asfaltate, trotuarele înfrumuseţează deja comuna, iar în unele sate s-a construit inclusiv reţeaua de canalizare. Ne-au atras atenţia punctele de colectare a deşeurilor de plastic amplasate din loc în loc pe toată raza comunei, iar primarul ne-a semnalat faptul că nu sunt o noutate aşa cum poate ne-am fi aşteptat, ci funcţionează cu succes de ceva vreme.

Şona face parte din GAL „Pe Mureş şi pe Târnave“, asociaţie din care mai fac parte alte 14 comune, iar beneficiarii nu au întârziat să apară, inclusiv construirea tro­tuarelor a fost în urma unui proiect accesat prin intermediul GAL-ului.

Odată venit la cârma comunei, una dintre priorităţile domnului Horsia a fost modernizarea şcolilor, nu de alta dar este cunoscut faptul că viitorul depinde de junii satului, iar o astfel de comună trebuie să aibă o continuitate care să nu ştirbească valoarea trecutului. „În comună avem 3 şcoli mari. În cea din satul Sânmiclăuş sunt 8 clase de elevi, care desfăşoară cursurile în limba română, şi alte 8 clase în care orele se ţin în maghiară, pentru că pe teritoriul Şonei se află şi o importantă comunitate de maghiari. O altă şcoală cu opt clase se află în satul Biia, alta în Şona. Şcolile au fost modernizate, astfel că cei peste 700 de elevi au parte de toate condiţiile necesare unei bune pregătiri. Au fost reabilitate acoperişurile, pardoseala, tâmplăria, au fost montate centrale şi înfiinţate grupuri sanitare, iar sălile de clasă mobilate. De asemenea, avem şi o bibliotecă foarte frumoasă, cu un important număr de volume, iar pragul ei este trecut nu doar de elevi, ci şi de cadre didactice sau de locuitori din cele şapte sate. Şi căminele culturale sunt puse la punct; cel din Sânmiclăuş este recent modernizat şi are o capacitate de aproximativ 400 de persoane. În satul Biia avem şi o sală de sport cu care ne mândrim“, continuă primarul lista de realizări.

Satul emblemă

În primăvara acestui an Asociaţia Cele mai Frumoase Sate din România a organizat cea de-a doua ediţie a competiţiei Satul Cultural al României, iar comuna Şona a fost reprezentată de satul Biia. De ce Biia şi nu alt sat? Pentru că datează din anul 1202 şi aici se desfăşoară cele mai importante evenimente culturale, iar păstrarea tradiţiilor este una dintre cele mai importante preocupări ale biienilor motiv, care a condus şi la înfiinţarea unui atelier de meşteşuguri unde le sunt transmise elevilor, şi nu numai, tainele locului moştenite de-a lungul vremii.

Se spune că muzica ne încălzeşte sufletele, iar acest lucru îl ştiu şi locuitorii din Biia, astfel că există un grup local de femei, un grup instrumental, dar şi interpreţi care duc mai departe cântul specific Podişului Târnavelor.

Pe parcursul vizitei în comună multe ne-au atras atenţia, iar popasul cel mai lung a fost în cadrul expoziţiei etnografice „de o frumuseţe rară“, după cum spune şi domnul Horsia. Expoziţia a fost concepută pe modelul Casei dinainte – o expresie des întâlnită la Şona şi care indică locul în care ţăranul îşi ţinea lucrurile cele mai de preţ, hainele bune, adică cele pentru evenimentele speciale, precum şi cele pentru mersul la biserică. Aici sunt expuse numeroase obiecte de veselă, covoare ţesute cu trudă de gospodinele din comună, ştergare, obiecte din lemn pentru cărat apa sau pentru depozitat brânza, un cântar de lemn etc. Este improvizată aici chiar şi o cameră aşa cum era pe timpuri, cel mai impozant obiect fiind băbăul, adică un pat mare pe care sunt aşezate perne, numărul lor indicând cât de gospodină este femeia casei.

Tot aici sunt expuse porturile populare: cel bărbătesc este format din cioareci, laibăr, haină, cămaşă şi şărpar, iar cel femeiesc este format din broboadă – basmaua albă –, ie a cărei pânză este cusută la război şi brodată manual, poale şi şorţ care.

Am fost invitaţi să vizităm şi cele trei colţuri din muzeu, adică locuri amenajate tematic. Primul, colţul creştin, este un loc dedicat icoanelor creştine, fiind expuse cele mai vechi exemplare care au aparţinut bisericii din Biia. Tot aici este expusă şi o strană veche de 200 de ani. Cel de-al doilea este colţul istoric în care sunt expuse obiecte vechi şi fotografii, una dintre ele ilustrând celebrul vas de aur de la Biia. Ultimul, colţul cultural, însumează fotografii care prezintă obiceiurile şi tradiţiile din vatra satului. Toate obiectele din cadrul expoziţiei au fost donate de săteni, ei neavând pretenţii financiare, ci au dorit să contribuie la realizarea un muzeu care să se ridice la nivelul tradiţiilor.

Evenimente culturale

Veche aşezare de saşi, Şona nu şi-a pierdut din specificul de altădată nici în ceea ce priveşte casele tradiţionale păstrate de cele 10 familii de saşi rămase în comună, ceilalţi, nu puţin de altfel, părăsind comuna la începutul anilor ’90. Dar nici unii n-au uitat de ceilalţi, aşa că din 5 în 5 ani se organizează întâlnirea saşilor din Transilvania; cei din Germania se întorc cu drag şi sunt mândri de felul în care arată comuna, unii regretând că au ales să plece. Întâlnirea are loc de Sărbătoarea şipotelor, o tradiţia unică în lume. De mai bine de şapte secole, feciorii curăţă izvoarele din jurul satului, apoi ies pe uliţe în care împodobite cu flori, cântă cântece populare, iar sătenii îi întâmpină cu vin, iar seara se sărbătoreşte „ca la carte“.

Pe lângă evenimentele culturale, lăcaşele de cult reprezintă un motiv de mândrie, unele dintre ele devenind şi importante atracţii turistice. Printre acestea se numără: Biserica „Adormirea Maicii Domnului“ din satul Valea Sasului, construită în anul 1790, Biserica evanghelică fortificată din Şona, construcţie ce datează încă din secolul al XVI-lea, Biserica reformată construită în stil baroc în anul 1750, Biserica unitariană, construită în secolul al XIII-lea, Conacul „Alexius şi Georgius Bethlen“ şi Situl arheologic, toate din satul Sânmiclăuş.

Ion BANU
Loredana Larissa SOFRON