Adama Sultan iulie 2020
update 11 Aug 2020

Creatoarea de bundiţe cu borduri din jder

În zilele de sărbătoare, încântătoarele bundiţe cu borduri din jder, ce au ajuns o veritabilă emblemă pentru zona Bucovinei, pot fi admirate la localnicii din zonele Câmpulung Moldovenesc şi Rădăuţi. Aurica Cornea este una dintre cele mai cunoscute creatoare de ii şi bundiţe din zona Rădăuţi, având o bogată experienţă în confecţionarea acestor obiecte de îmbrăcăminte.

De 60 de ani face costume populare

Costumul popular încă este purtat în zilele de sărbătoare de bătrâni la biserică sau la diferitele evenimente din sat. Chiar şi tânăra generaţie, deşi poartă în mod regulat haine occidentale, îmbracă şi costumul popular la diferite ocazii. Bundiţa se remarcă ca etalon în portul popular din Bucovina, acest obiect de vestimentaţie fiind decorat cu motive florale sau geometrice şi cu adaosuri din blană de jder. Aurica Cornea este una dintre cele mai cunoscute creatoare de ii şi bundiţe din zona Rădăuţi.

De 60 de ani lucrează costume populare şi la 76 de ani nu s-a oprit din acest meşteşug. Meseria a învăţat-o la atelierul de croitorie şi cojocărie din satul natal, Vicovu de Sus şi, după câţiva ani de ucenicie în cooperaţia meşteşugărească, şi-a deschis acasă propriul atelier în care a început să confecţioneze bundiţe de miel ornate cu pielicele de dihor şi bundiţe cu bogate elemente etnografice tradiţionale, în culorile alb – negru. Face parte din Asociaţia meşterilor populari din Bucovina şi a rămas unicul meşter cojocar din zonă care mai confecţionează astfel de obiecte de îmbrăcăminte. Materialele le pregăteşte singură, iar blăniţele de dihor le cumpără.

Pe lângă bundiţe, Aurica Cornea confecţionează şi ii folosind cusături tradiţionale. De pe iile confecţionate de săteanca din Vicov nu lipsesc trandafirii şi alte flori cusute manual în culorile negru, maro şi auriu, la gât ia este uşor încreţită cu o dantelă lucrată manual iar mânecile se termină cu o broderie albă care dă o fineţe deosebită cămăşii.

A învăţat meserie de la mama sa, pe când avea doar 8 ani

„Când eram mică, mama avea începută o cămaşă cu mărgele. Eu nu am ştiut că duminica nu se lucrează şi, până a venit mama de la biserică, eu am cusut un trandafir. Când a văzut ce am făcut m-a certat pentru că am lucrat duminica, dar a apreciat cât de bine i-am copiat modelul. Atunci am constatat că pot lucra la fel ca mama şi de la 8 ani am început să lucrez cămăşi populare cu mărgele, mai ales că de la 7 ani am rămas fără tată şi nevoile erau mari.

Faptul că ştiam foarte bine croitorie m-a ajutat în meseria de cojocar. În anii ’70 multe femei coseau cămăşi populare, dar bundiţe tradiţionale se făceau din ce în ce mai puţine aşa că m-am apucat de cojocărie. Am făcut bundiţe şi pentru ansambluri folclorice renumite, am făcut şi 50 de bundiţe la fel pentru un ansamblu, şi 12, în funcţie de nevoile fiecărei formaţii“, ne-a spus Aurica Cornea.

Femeia spune că cel mai greu se fac bundiţele şi costumele populare pentru formaţii artistice pentru că trebuie respectat cu stricteţe modelul şi trebuie lucrat acelaşi element la toate costumele.

„Lucrul nu este plătit, dar trebuie să fac ceva, soţul mi-a murit, timpul trece mult mai greu când eşti singur. În plus am o pensie foarte mică din care nu aş reuşi să mă descurc. La viaţa mea am lucrat mii de cămăşi populare. În trecut făceam singură pânza suport pentru cusut motivele populare, dar nu mai pot lucra la război, nu mai am putere. Acum cumpăr pânza de la femeile din sat şi doar le croiesc şi cos puii. Cămăşile şi bundiţele le vând cu greu în târguri, pentru că lumea nu mai pune aşa preţ pe cămăşile populare. Bundiţele sunt scumpe pentru că şi blăniţa de dihor este foarte scumpă şi puţini îşi mai permit să cumpere. Doar câte o comandă pentru un ansamblu folcloric ne mai ajută să supravieţuim“, ne-a precizat meşterul popular, Aurica Cornea.

Silviu Buculei