Evodia, arborele melifer cu un milion de flori în coroană

La fiecare sfârşit de vară, când culesul se apropie de final, albinele se îndreaptă către un „templu arboricol“ pe care îl venerează. Îmbogăţit cu un milion de flori, arborele melifer Evodia hupehensis este un izvor nesecat de nectar. Este preţios nu numai pentru micile făpturi, ci şi pentru apicultori. De ce este atât de important pentru stupine am aflat de la ing. Alexandru Iancu, directorul general al pepinierei Ferma Iancu din Dăbuleni, Dolj. Ferma sa a fost înfiinţată şi autorizată ca pepinieră silvică, pomicolă şi dendrologică în 2005 şi are o suprafaţă de 24 hectare. Evodia hupehensis a fost printre primele plante cultivate în pepiniera din Dăbuleni, mai întâi comercializată ca puiet dendrologic, iar mai apoi şi ca arbore melifer.

Un izvor nepreţuit de nectar

Familiile de albine resimt mari goluri de cules către sfârşitul verii, când flora meliferă devine foarte săracă. Cultivarea Evodiei în jurul stupinei ne asigură un cules sigur şi de lungă durată la sfârşitul anului, precum şi cantităţi sporite de produse apicole. În caz de secetă arborele de evodia este cercetat de albine, în vreme ce floarea-soarelui nu este. Evodia oferă nectar pe toată perioada zilei, practic nu există oră din zi ca florile ei să nu fie cercetate de către albine. Un arbore matur are până la 1.000 de inflorescenţe. Numărul total de flori al unui copac ajunge la 1.000.000. O singură inflorescenţă de evodia are, în medie, 1.000 de flori. De aici şi denumirile populare: arborele de miere sau copacul albinelor. În 24 de ore o singură floare de Evodia poate să producă până la 2 mg nectar, cu o concentraţie în zahăr de aproape 50%. Numărul foarte mare de flori pe pom, secreţia mare de nectar pe floare şi perioada lungă de înflorire conduc către o producţie potenţială de miere de 1.000-2.500 kg de miere/ha. Concentraţia de nectar este mai mare decât a florii-soarelui care înfloreşte în acelaşi timp.

Dimensiunea plantaţiei depinde de numărul familiilor de albine

Copacul de miere s-a aclimatizat destul de bine în România şi se recomandă plantarea lui mai ales în zona de sud-vest a ţării. Cele mai bune condiţii se întâlnesc în sud-vestul Olteniei (Craiova), dar se pot realiza plantaţii şi în alte regiuni ale ţării. Este o specie sensibilă la ger, de aceea este obligatoriu ca puieţii tineri, în vârstă de 1-2 ani, să fie protejaţi de ger. Plantaţiile înfiinţate pe terenuri însorite, cu expoziţie sud-estică, vor avea o creştere şi o dezvoltare mai puternică în comparaţie cu cele înfiinţate pe terenuri expuse curenţilor reci de aer şi gerurilor din timpul iernii. Fiind vorba despre un arbore melifer, suprafaţa depinde de numărul familiilor de albine pentru care se doreşte înfiinţarea acestei culturi. Sunt recomandate aproximativ 200 familii de albine/ha.

Costurile iniţiale sunt cele legate de achiziţionarea materialului săditor şi cele privind înfiinţarea plantaţiei (pichetat, făcut gropi, plantat). Amortizarea totală a investiţiei se face în aproximativ 4 ani de la intrarea pe rod.

Înfiinţare şi întreţinere

Materialul săditor trebuie să fie în primul rând sănătos, cu lemnul copt (lignificat). Sunt recomandaţi puieţi de 1 sau 2 ani. Distanţa optimă de plantare este de 5 metri pe rând şi de 5 metri între rânduri, rezultând 400 de plante/ha. Preţurile din ferma Iancu sunt pentru puieţii de 1 an 10 lei/bucata şi pentru puieţii de 2 ani, 15 lei/bucata. Pentru înfiinţarea plantaţiilor în scop melifer, pe suprafeţe mai mari de 1 ha puieţii din pepiniera din Dăbuleni sunt produşi numai la comandă.

Perioada optimă de înfiinţare este toamna, după intrarea în repaos vegetativ. Terenul se pregăteşte la fel ca pentru înfiinţarea unei plantaţii pomicole (aplicat gunoi de grajd 40 t/ha, desfundat, discuit de două ori, pichetat, făcut gropi, plantat).

Evodia hupehensis preferă solurile uşoare, bine drenate, cu un conţinut de humus de peste 1%. E necesar să se realizeze lucrările de formare a coroanei în primii ani şi lucrările de întreţinere anuale, care constau în 3-4 praşile/rând, precum şi întreţinerea intervalului de câte ori este nevoie, irigat şi combaterea dăunătorilor, dacă apar. Evodia este o specie rezistentă la boli. Combaterea dăunătorilor (afide, omizi defoliatoare) se face numai la apariţia lor, cu avertizarea apicultorilor din zonă.

Argumente în favoarea evodiei:

– numărul foarte mare de flori/pom;

– perioadă lungă de înflorire (30 de zile);

– momentul favorabil de înflorire (iulie-august);

– producţia foarte mare de miere;

– precocitatea mare (începe să înflorească la 5-6 ani de la plantat).

Laura ZMARANDA