reclama youtube lumeasatuluitv
update 18 Sep 2019

Biertan, o comună cu istorie tumultoasă

Astăzi vă invităm la Biertan, una dintre cele mai fermecătoare comune din Transilvania. Primarul spune că este cea mai frumoasă din întreg ţinutul, declarată în parte patrimoniu mondial UNESCO, alături de biserica fortificată din localitate, unica cetate din mediul rural cu trei ziduri de apărare. Despre Biertan (Birthälm, Bierthalmen, Bierthalm – în dialect săsesc) aproape că n-ai şti, ca vizitator, ce preţuiesc mai mult localnicii: trecutul glorios, uneori foarte dureros, al comunităţii sau prezentul căruia se străduiesc să-i confere valenţe ale modernităţi, într-o vatră cu istorie din abundenţă.

Localitatea este situată în judeţul Sibiu, la graniţă cu Mureşul, între Mediaş şi Sighişoara sau, mai exact, în perimetrul care delimitează centrul României. În cele trei sate, întinse pe o suprafaţă de 9.726 ha – Biertan, Copşa Mare şi Richiş – mai trăiesc astăzi 3.041 de locuitori: 1.863 români, 875 rromi, 215 maghiari şi 88 germani (din 1.200 de familii cu aproape 4.000 de saşi acum câteva sute de ani).

732 de ani de la prima atestare documentară

Ghid în scurtul nostru popas în Biertan ne-a fost primarul Mircea-Mihai Dragomir (primul mandat), iar povestea domniei sale începe undeva în secolul al IV-lea, veac de care se leagă votivul creştin Donariul (donarium), piesă unică din bronz, cu monograma lui Iisus Hristos, inscripţionată cu textul latin „Ego Zenovivs votvm posvi – Eu, Zenovius, am depus acest dar“, descoperită în anul 1775 în pădurea Chimdru, la 5 km de Biertan. Se presupune că donariul făcea parte din colecţiile baronului Samuel von Brukenthal, astăzi fiind expus la muzeul cu acelaşi nume din Sibiu. Biertan este o aşezare tipic săsească, atestată documentar în anul 1283, a cărei istorie începe odată cu colonizarea saşilor de la mijlocul secolului al XII-lea, la chemarea regelui Geza II, pentru apărarea graniţelor de sud ale regatului împotriva năvălirilor otomane. Localitatea cunoaşte o dezvoltare înfloritoare încă din Evul Mediu; prin sec. XVI-XVII rivalizează cu Mediaşul, iar în anul 1572 este recompensată cu statutul de reşedinţă a episcopilor saşi evanghelici. Invaziile turceşti, războaiele interne şi boala conduc, în timp, la depopularea aşezării. Chiar dacă populaţia germanică este reîntregită cu noi familii, saşii sunt supuşi mai multor privaţiuni istorice: în 1867, după instaurarea Imperiului Austro-Ungar, le sunt luate drepturile obţinute prin „Diploma Andreeană“, urmează cele două războaie mondiale, cu o serie de emigrări în Germania şi lungul surghiun siberian (147 de persoane din comună sunt deportate în lagărele sovietice, iar una dintre supravieţuitoare, Sara Römischer, este şi azi considerată simbol al satului), iar după 1990 a avut loc plecarea masivă a saşilor, cel puţin 500 de persoane emigrând în Germania.

În patrimoniul mondial UNESCO

Unicitatea Biertanului este dată de biserica-cetate, atestată documentar în anul 1402, dar alte surse plasează aşezământul încă de la întemeierea satului, în 1283. Indulgenţa papală acordată de Bonifacius IX a permis transformarea lăcaşului în cea mai fortificată biserică-cetate din mediul rural, având un sistem de apărare format din trei ziduri, fiecare cu porţi şi turnuri de pază. Intrarea principală se face din piaţa centrală, printr-o scară de lemn acoperită, construită în 1795, lungă de 100 metri. Biserica este construită în stil gotic târziu, cu altar realizat de meşteri din Nürnberg şi Viena, cele 28 de picturi reprezentând momente din viaţa lui Iisus şi a Sf. Maria, cu o scenă centrală a Răstignirii. Portalul de vest este cel mai spectaculos, constituind una dintre ultimele creaţii ale stilului gotic transilvănean. Vorbind despre fortificaţii, primul zid cuprinde trei turnuri, unul cu ceas, altele cu clopote, care anunţă ora şi sfertul de oră, şi un bastion, al doilea, înalt de 7-8 m, este împânzit cu creneluri şi trei turnuri, iar al treilea vizează numai una dintre laturi. În anul 1993 cetatea a fost declarată patrimoniu mondial UNESCO, iar în 1999 a fost inclus în patrimoniu tot satul reşedinţă de comună, Biertan, pentru că de interes sunt şi casele săseşti sau, de exemplu, prima farmacie amenajată vreodată în spaţiul rural transilvan.

Înflorire, decădere, revitalizare

Dezvoltarea economică a fost generată de viticultori şi meşteşugari. De exemplu, ne spunea primarul Dragomir, meseriaşii erau organizaţi în corporaţii încă de acum 700 de ani, apoi în bresle (rotari, cojocari, pielari, croitori, pânzari, cizmari), saşii de aici fiind incluşi în primul Statut al Breslelor din cele Şapte Scaune (1376). Cât despre viticultori, „toate dealurile din Biertan şi Richiş erau cultivate cu viţă-de-vie, iar vinul era atât de mult încât, aşa se povesteşte, dacă s-ar fi vărsat toate butoaiele din cele două sate s-ar fi inundat Şoroşu de Jos (azi, Şaroş pe Târnave). Ca să fie siguri de calitate, viticultorii scoteau iarna butoaiele afară, iar care îngheţau însemna că vinul avea prea multă apă, deci nu era bun. Prin extensie, dogăritul era un meşteşug foarte dezvoltat. Tot ceea ce vedeţi construit (gospodării) s-a realizat din comerţul cu vin. Astăzi, din păcate, au mai rămas în jur de 10 hectare de vie. Dar s-au întors câţiva dintre saşii plecaţi, unii au pensiuni, iar altul a cumpărat crama şi vrea să replanteze terasele cu viţă-de-vie“. De altfel, întreaga dezvoltarea de azi a comunei este centrată pe turism şi reînvierea meşteşugurilor de altădată: „La noi vin turişti japonezi, austrieci, nemţi, britanici, olandezi, americani, o medie de 300-350 de vizitatori/zi. Principalul punct de atracţie este cetatea-biserică fortificată, dar ei sunt intere­saţi de arhitectura şi dispunerea caselor, merg pur şi simplu pe străzi şi le admiră, le fotografiază, sunt curioşi cum trăim, ce mâncăm, cum creştem animalele, ce producem în gospodării. Avem mai multe pensiuni, vara sunt pline, dar sunt solicitări pentru cazare în gospodării, fiindcă turiştii doresc să mănânce laolaltă cu oamenii hrană sănătoasă, gătită în stilul nostru, pe care nu o găsesc în restaurante. Sunt atraşi de meşteşugurile noastre, de suveniruri rare şi reale. Avem un târg de produse tradiţionale, cu mese acordate gratuit localnicilor, numai să iasă cu produse confecţionate de ei, artizanat sau obiecte din lemn, în general manufacturi specifice locurilor.“

Proiecte cu fonduri europene

Cât despre pregătirea continuă a comunei pentru a răspunde într-un fel statutului de monument UNESCO, în ultimii ani Primăria Biertan a accesat patru proiecte cu finanţare europeană prin GAL „Dealurile Târnavelor“. Primul, în valoare de 29.912 euro, este finalizat şi a presupus dotarea căminului cultural cu o instalaţie de sonorizare, instrumente muzicale, 20 de costume populare complete – de la opinci până la pălării, un video-proiector 3D pentru o sală de vizionări filme aflată în curs de amenajare, mobilier – 10 mese şi 100 de scaune – pentru dotarea unei săli de conferinţe. Celelalte trei sunt în curs de implementare: 112.851 de euro pentru cumpărarea unor utilaje (tractor dotat cu încărcător frontal, plug pentru zăpadă, împrăştietor material antiderapant, măturător stradal, lamă de zăpadă) pentru serviciul local de întreţinere a drumurilor; 28.136 de euro pentru dotarea căminului cultural cu o scenă mobilă, sistem de audio-conferinţe şi chitare pentru formaţia artistică; 31.354 de euro – serviciul voluntar pentru situaţii de urgenţă.

Maria Bogdan, Patricia Pop