Aurul mov, vis sau realitate?

Iubitorii de lavandă tânjesc cu siguranţă după imaginea unor câmpuri nesfârșite, ca o mare vălurită a cărei nuanţe de mov îmbracă haina tainei și a misterului la momentul înfloritului. Mirosul, aspectul, dar mai ales valoarea uleiului obţinut din tijele florifere ale lavandei tentează tot mai mulţi antreprenori care cred că aurul mov le va aduce bunăstarea. Deși culoarea regilor, a pasiunii, a romantismului și a emoţiilor îmbie la meditaţie, ideea unei afaceri profitabile cu lavandă ar putea rămâne un vis dacă cerinţele acestei plante nu ar fi respectate acolo pe câmp, în realitate.

Înființarea culturii

Care sunt nevoile acestei plante cu origini mediteraneene am aflat de la Cătălina Druțu, cercetător în cadrul laboratorului de plante medicinale și aromatice din cadrul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare de la Secuieni, județul Neamț. Am pornit discuția noastră în câmp, pentru a ne desfăta privirea cu frumusețea tufelor mov aflate la momentul maxim de înflorire. „Lavanda nu este o cultură atât de grea cum pare pentru începători. Este o cultură ușoară atât timp cât avem material de înmulțire (butași) și un teren protejat față de culturile de cereale. Ea se acomodează bine pe orice tip de sol. Schimbările climatice din ultimii ani au demonstrat că poate fi cultivată chiar și în zone de munte ale țării noastre“, spune Cătălina Druțu. Totuși, sunt de evitat zonele mlăștinoase, foarte bogate în nutrienți, lavanda iubind mai degrabă solul bine drenat și locurile însorite.

Deși înființarea culturii se poate face atât toamna, cât și primăvara, specialiștii spun că plantările făcute toamna permit butașilor să se dezvolte peste iarnă și rădăcinilor să se fixeze mai bine în sol. Pregătirea terenului începe cu o arătură de toamnă, o mărunțire a terenului, o nivelare pentru ca apoi să se planteze. La noi în ţară, unde suprafeţele sunt mici, operaţiunea se face manual, pe când în ţările cu tradiţie, cum este Franţa, totul se execută mecanizat.

Dacă vă gândiţi deja la un hectar de lavandă trebuie să ştiţi că aveţi nevoie de cca 20.000 de butași plantați la o distanță de 1 m între rânduri și 50 cm între butași pe rând. Cei care se gândesc să folosească lavanda ca bordură sau gard viu pot păstra doar 25-40 cm între plante. În funcţie de soiul ales, prove­nienţa şi dimensiunea butaşilor, preţurile pe piaţă diferă mult. Însă soiul Codreanca, creaţie a staţiunii de la Fundulea, pe care l-am avut la picioare pe timpul discuţiei cu Cătălina Druţu, va putea fi disponibil la vânzare din toamnă la preţul de 2 lei-2,5 lei/butaş.

Întreţinere

Lavanda este apreciată de începători mai ales pentru faptul că nu este pretenţioasă, nu are dăunători şi rezistă la secetă. „În primii trei ani, cât nu emite tulpini florifere, se fac doar lucrările de întreţinere a culturii specifice plantelor medicinale prin prășit manual sau mecanic. Când cultura nu este ecologică sau terenul pe care este amplasată cultura nu este certificat ecologic se pot folosi erbicide care combat atât buruienile monocotiledonate cât și cele dicotiledonate chiar din primul an de vegetație. Pentru buruienile dicotiledonate se recomandă erbicidul Bazagran pe vegetație în doză de 2 litri la ha, iar pentru buruienile monocotiledonate se recomandă erbicidul Fusiled în doză de 1 litru la ha. Îngrășămintele complexe se recomandă de obicei la înființarea culturii. În primul an și primăvara se pot aplica îngrășăminte pe bază de azot, iar, înainte de emiterea tulpinilor florifere, ar fi de preferat să facem o fertilizare cu un îngrășământ foliar. Pe acestea le găsim sub diverse denumiri, produse de multe companii. În varianta ecologică se foloseşte doar gunoi de grajd provenit din ferme ecologice la înființarea plantației în cantitate de 40 tone/ha“, recomandă Cătălina Druţă.

Pentru o rezistenţă crescută pe timpul iernii ar fi de dorit să se facă o tăiere la nivelul solului, o oarecare curăţare a tufei.

Recoltare

Cultura de lavandă nu oferă satisfacţii imediate, însă este extrem de longevivă. „În primul an nu avem producții, ea pornește în vegetație în luna aprilie, dar nu emite tulpini florifere, fie că a fost înființată cultura în toamnă sau în primăvară. Abia din anul 2 de cultură începe să ne bucure cu florile ei. E adevărat că producțiile sunt mai mici în primii ani de cultivare însă, având în vedere că această cultură se menține în viață chiar și peste 20 de ani, fiind foarte longevivă, ne bucurăm un timp destul de îndelungat de frumusețea ei. Maximul de producție se înregistrează din anul 5 până în anul 10. Cultivatorii care ţintesc maximum de ulei volatil din plantă ştiu că momentul optim de recoltare este extrem de important. „Tulpinile florifere se taie atunci când florile de la mijlocul inflorescenţei au început să se deschidă“, ne asigură cercetătorul Cătălina Druţă. O întârziere de câteva zile ar duce la înflorirea vârfului tulpinii florifere, dar se usucă florile de la bază şi acestea s-ar pierde.

Despre Codreanca, soiul pe care l-am admirat la Secuieni, se poate spune că are o talie medie, cu o lungime mai mare a inflorescenței, de circa 10-12 cm, față de soiurile care se găsesc acum pe piață, cu un conținut ridicat de ulei volatil, cu o culoare foarte intensă, un mov destul de închis, și o productivitate de la 1.000 până la 1.800 de plante uscate la hectar.

Valorificare

Aşadar, o cultură încântătoare din toate punctele de vedere dacă doar o admirăm. Când însă totul merge pe ideea de afacere, problema valorificării trebuie rezolvată chiar înainte de înfiinţarea culturii. Altfel veţi simţi pe propria piele cum aurul mov vi se va scurge printre degete. În lipsa unui precontract de livrare şi valorificare a florilor uscate, activitatea dumneavoastră rămâne la stadiul de hobby. Aceeaşi strategie trebuie aplicată şi dacă planificaţi valorificarea uleiului. Doar că, în plus, trebuie să aveţi în vedere investiţia în instalaţia de distilat care se amortizează în câţiva ani, îmbutelierea, etichetarea şi obţinerea autorizaţiilor. Dacă vă asumaţi aceste lucruri, cheia rămâne un cumpărător loial.

Patricia Alexandra POP