Bibilica, „găina cu mărgăritare“ a gospodăriei
Andreea Zamfirache, economist de profesie, este unul dintre oamenii care au părăsit Capitala pentru liniştea din mediul rural. A ales ca destinaţie Ciorogârla, o comună din judeţul Ilfov aflată la aproximativ 30 de kilometri de Bucureşti. Aici a pus pe picioare un business de familie. De şapte ani de zile creşte bibilici şi se autodefineşte ca fiind un mic fermier din peisajul agricol românesc. „Găina cu mărgăritare“, aşa cum mai este cunoscută popular bibilica, este o specie care, în raport cu pretenţiile pe care le are, poate aduce un profit important, ne-a mărturisit interlocutoarea noastră.
Rezistenţa la boli, un avantaj faţă de alte specii
Ca mulţi alţi mici fermieri, dna Zamfirache a început acest business cu scopul de a asigura apropiaţilor săi o mâncare sănătoasă. În timp, această dorinţă a extrapolat într-o activitate cu caracter economic, iar astăzi, în cei 1.000 m² ai fermei de familie din Ciorogârla, sunt crescute găini, prepeliţe, bibilici, curcani, raţe. Ne vom opri însă doar asupra creşterii bibilicilor şi a rentabilităţii unei afaceri cu aceste păsări. Bibilica este o pasăre de curte ce are ca strămoş bibilica sălbatică şi, din cele cinci specii care trăiesc în sălbăticie, doar două au fost domesticite. Sunt păsări foarte sfioase, aşa cum spune dna Zamfirache, dar care pot fi crescute alături de alte înaripate, fiind foarte eficiente în îndepărtarea rozătoarele şi chiar a păsărilor de pradă. Singura problemă ar fi că sunt foarte autoritare atunci când vine vorba să îşi apere hrana. În rest, sunt blânde şi nu au nicio problemă să împartă cuibarele cu alte păsări. Alegerea de a creşte bibilici a fost bună, spune acum, pentru că este una dintre cele mai rezistente specii în faţa bolilor. Incidenţa bolilor la bibilici este mult mai redusă (la toate vârstele) decât la găină. Este un criteriu important, mai ales în contextul în care oscilaţiile de temperatură din ţara noastră determină îmbolnăviri în rândul efectivelor de păsări. În general, bibilicile sunt rezistente la intemperii, mortalitatea în rândul lor este scăzută şi nu este necesară aplicarea tratamentelor medicamentoase.
Ferma de familie din Ciorogârla are un efectiv de aproape 300 de bibilici dintr-o rasă mixtă, de carne-ouă, care poate ajunge şi la 5 kilograme. Această rasă ouă toată vara. La bibilică producţia anuală este de 60-90 de ouă. Uneori bibilicile pot oua şi până la 120 ouă.
Carnea lor este o delicatesă
Deşi există perspective, la momentul actual în România creşterea bibilicilor nu este o activitate foarte dezvoltată. Nu există încă o fermă specializată în acest sens, această specie fiind crescută doar în sistem gospodăresc. În raport cu cheltuielile necesare întreţinerii ei, rentabilitatea este una destul de bună. Este o pasăre rezistentă, nepretenţioasă, fără un meniu special. Hrana lor poate consta în cereale, furaje combinate, seminţe şi verdeaţă la discreţie. Este o pasăre care se pretează foarte bine pentru creşterea în sistem ecologic. Despre valorificare, Andreea Zamfirache spune că, în momentul de faţă, nu se poate face decât într-un cerc restrâns, asta pentru că nu există un abator de sacrificare. Preţul unui kilogram de carne de bibilică este de 30-35 lei/kg.
Carnea ei este foarte gustoasă, asemănătoare celei de fazan, cu un conţinut ridicat de proteină de 23%. Scheletul său este fin şi uşor, iar randamentul în carne poate ajunge la 72-75% la carcasa pentru friptură. Carnea sa, considerată o delicatesă, este mai închisă la culoare şi mai gustoasă decât cea de pui. Are şi avantajul de a avea mai puţină grăsime şi un colesterol mai mic. Şi ouăle de bibilică au proprietăţi deosebite prin faptul că au în componenţa lor 13,5% proteină, 12,5% grăsimi, 0,8% glucide, 0,9% substanţe minerale şi 72,8% apă. O particularitate aparte este procentul de substanţă uscată care este cu 3-5% mai mare decât la oul de găină.
Creşterea bibilicilor este pe un trend ascendent, după cum ne-a mărturisit Andreea Zamfirache. Carnea lor deosebit de gustoasă, căutată mai ales de restaurantele de lux, ar putea asigura o dezvoltare importantă acestui sector. Deşi în România este crescută doar în ferme familiale, bibilica se pretează şi pentru creşterea în sistem intensiv. Adăposturile pentru creşterea intensivă sunt similare cu cele ale exploatării găinilor, fără ferestre, pe aşternut sau dotate cu baterii verticale, piramidale sau orizontale. Dacă se optează pentru creşterea în baterii, normele de densitate recomandă ca într-o cuşcă să fie puse maximum trei bibilici.
Laura ZMARANDA
