Adama Sultan iulie 2020
update 6 Aug 2020

Forările făcute după „ureche“, pericol de accidente ecologice

„Apei i-a fost dată puterea de a deveni seva vieţii pe pământ“, spunea Leonardo da Vinci, iar Louis Pasteur susţinea că 80% din boli sunt cauzate de proasta sa calitate. Cele două teorii nu s-au devalorizat ci, dimpotrivă, par concepute special pentru o societate cu o evoluţie fulminantă, precum cea în care trăim. Vulnerabilă în faţa poluării şi a deteriorării, apa terană şi subterană condiţionează existenţa întregii omeniri, de aceea protejarea ei ar trebui să fie o permanentă preocupare, ne reaminteşte preşedintele Asociaţiei Hidrogeologilor din România, Daniel Scrădeanu.

O resursă regenerabilă, dar care trebuie protejată

Apa, esenţa vieţii, o substanţă misterioasă, extraordinară prin simplitatea şi proprietăţile sale, aşa cum spune preşedintele asociaţiei, este cea mai preţioasă resursă a Terrei. Toate celelalte bogăţii ale pământului – petrolul, gazele naturale – se vor sfârşi, dar resursele de apă sunt regenerabile. Provocarea începe însă cu menţi­nerea unui echilibru între transformările radicale la care este supus mediul înconjurător şi protejarea apei. Depozitele de deşeuri, de gunoaie, substanţele chimice folosite în agricultură, lipsa reţelelor de canalizare în mediul rural sunt un cumul de factori care ridică întrebări serioase privind realizarea acestui deziderat. Apa de suprafaţă este prima afectată de poluarea pe care o producem. Mai puţin vulnerabilă, apa subterană are bariere de protecţie naturală, însă este nevoie ca pe terenurile unde există zone de alimentare ale acviferelor să existe restricţii în ceea ce priveşte utilizarea lor. De aceea investiţiile suplimentare pentru protejarea ei se impun ca o necesitate a cărei eficienţă se va vedea în timp. Câştigurile vor fi mari mai ales pentru sănătatea omenirii.

Utilizarea apei, un domeniu care aduce profit

Ţara noastră a fost binecuvântată cu suficiente resurse de apă care ar trebui să fie protejate de legislaţia naţională şi directivele europene. Teoria este însă contrazisă de practică. România este ţara în care fiecare are dreptul legal la muncă, însă fără să existe un control al calităţii acestei. Această regulă se aplică şi în cazul utilizării apei, un domeniu care aduce profit. Una dintre problemele serioase semnalate de preşedintele Asociaţiei Hidrogeologilor din România este numărul mare al celor care execută forări fără să aibă cunoştinţe de inginerie hidrogeologică. „Sunt o mulţime de firme mici, uneori doar cu trei angajaţi şi cu o instalaţie de forare improvizată care fac puţuri de calitate necorespunzătoare. Pericolul este cu atât mai mare cu cât prin forările făcute de amatori se creează reţele de comunicare între acviferele de sus care pot fi poluate şi acviferele de jos care pot fi astfel contaminate. Astfel de lucrări pot pune în pericol calitatea şi sănătatea resurselor de apă subterană, mai ales în zonele urbane, unde se construieşte masiv şi unde fiecare vrea să aibă un puţ de mică adâncime. Din nefericire, legislaţia nu impune condiţii speciale pentru avizarea puţului respectiv.“

Necesitatea unui nou cadru legislativ

De aproape doi ani Asociaţia Hidrogeologilor încearcă să creeze un cadru legal prin care să restrângă numărul amatorilor care lucrează în domeniul cercetării şi exploatării apelor subterane. Prin implementarea acestuia, Asociaţiei Hidrogeologilor din România îi va reveni rolul de a oferi acreditări şi permise de bună practică celor care vor să activeze în domeniu. Potrivit dlui Scrădeanu, pericolele care pot declanşa accidente ecologice sunt majore, de aceea în domeniul acesta ar trebui să lucreze doar oamenii avizaţi pe criterii foarte clare, care să dovedească că ştiu ce fac şi să fie ulterior controlaţi. Aceasta este în opinia sa o procedură minimă prin care să fie asigurată calitatea lucrările executate şi sănătatea resurselor de apă. În prezent nu există un control strict sau o evidenţă a celor care fac astfel de lucrări, însă cei care execută forări după „ureche“ sunt foarte mulţi şi fac acest lucru doar în baza unui aviz administrativ.

Legi făcute pentru a fi încălcate

„Dacă cineva pune gunoi unde nu trebuie, spune-i acest lucru şi, dacă nu ia măsuri, anunţă Agenţia de Mediu din zonă. Astfel faci un bine întregii comunităţi. Fiecare dintre noi ar putea face ceva pentru a proteja apele subterane“, spune preşedintele Daniel Scrădeanu. Din nefericire, realitatea ne arată că România are încă probleme serioase în a-şi schimba mentalitatea, iar situaţia din mediul rural este una grăitoare în acest sens. Majoritatea satelor româneşti sunt expuse pericolului nitraţilor proveniţi din surse de poluare precum depozitele de gunoi de grajd de lângă fântânile de unde beau apă, spre exemplu. Lipsa investiţiilor pentru realizarea reţelelor de canalizare în mediul rural este de asemenea o cauză a contaminării resurselor de apă. Concluzia? Doar o atitudine generală poate schimba ceva în mersul lucrurilor de acum, iar atunci când simţul civic şi moral nu îşi face datoria ar trebui să intervină legislaţia. Dar, după cum afirmă şi preşedintele Asociaţiei Hidrogeologilor, ţara noastră are sincope şi în ceea ce priveşte aplicarea legilor. Nu sunt puţine exemplele în care legislaţia a fost încălcată, iar sancţiunile asociate faptei nu au fost niciodată aplicate. Aşa cum afirmă şi dl Scrădeanu, „există legi, există sancţiuni, dar aparatul de control este slăbuţ.“

Laura ZMARANDA